Centrala Nuclear-Electrica de la Cernavoda nu polueaza

Presa constanteana trage false semnale de alarma

Radioactivitatea din zona este mult sub nivelul de pericol

Profesorul canadian de matematica Gordon Edwards a lansat o teorie conform careia CNE Cernavoda are scapari de tritiu care afecteaza mediul din zona Cernavoda * Sub umbrela unei organizatii ecologiste ucrainene, matematicianul canadian a efectuat o vizita la Cernavoda * Teoria canadianului este contrazisa de monitorizarile zilnice ale radiatiilor din zona Cernavoda, efectuate atat de organismele Ministerului Mediului, cat si de specialistii CentraleiInca de la inceputul anului, cititorii constanteni au sesizat pozitia unui cotidian local fata de un subiect legat de poluarea cu tritiu a mediului la Centrala Nucleara de la Cernavoda. Afirmatiile din ziarul constantean au la baza declaratiile unui expert canadian care a generat o adevarata dezbatere publica. O organizatie ecologista din Ucraina, numita National Ecological Center of Ukraine, din Kiev, a avut initiativa unei vizite la Centrala Nuclear-Electrica de la Cernavoda. Pe data de 21 ianuarie, delegatia internationala a National Ecological Center of Ukraine, compusa din: Oleksii Pasiuk, din Ucraina, James Patric Ricco, din USA, Gordon Edwards, din Canada, Helene Izidi, din Franta, Aurel Duta, din Romania, si Douglas Peter Norlen, din SUA, a cerut sa viziteze Unitatea 1 de la CNE Cernavoda. In ultimul articol, publicat in urma cu aproximativ o luna si jumatate, autorul face legatura intre declaratia unui expert canadian si o statistica medicala si sugereaza ca, din cauza poluarii cu tritiu, au crescut numarul cazurilor de cancer si cel al copiilor nascuti cu malformatii. Pentru a stabili ce a stat la baza declaratiei expertului canadian care a dezvaluit "secretele" referitoare la emisiile de tritiu ale unui reactor CANDU, am aflat cine este, de fapt, omul care a lansat teoria poluarii, ce a lasat loc unor speculatii jurnalistice alarmante. Gordon Edwards este profesor de matematica la Vanier College, meserie stimabila de altfel, dar, practic, fara nici o legatura cu stiintele implicate in studiul radioactivitatii mediului: fizica, chimia, biologia, medicina. Daca specialistii in radioprotectie sau radioecologie nu sunt luati in seama si pot sa fie etichetati ca facand "lobby pronuclear", nu putem intelege de ce un profesor de matematica implicat in activitati politico-ecologiste este creditat cu toata increderea. Afirmatia sa "...ca vaporii de tritium rezultati de la CNE Cernavoda nu se pot filtra" este luata ca atare si intens mediatizata. Specialistii romani pe care i-am consultat sustin ca "Tritium" este denumirea in limba engleza a tritiului, un izotop al hidrogenului. In conditii normale, hidrogenul este un gaz, astfel ca exprimarea "vapori de tritiu" este incorecta. Acestia considera ca specialistul canadian face o referire la vaporii de apa tritiata (apa in care un atom de hidrogen este inlocuit de tritiu). Ei mai sustin ca afirmatia este eronata deoarece exista tehnologii de retinere a vaporilor de apa foarte eficiente, care sunt folosite si la Cernavoda, nu numai din motive de radioprotectie, ci si din ratiuni economice. Motivul: apa grea este foarte scumpa.

Eco-indatoriri

Situatia radioactivitatii mediului la Cernavoda este cunoscuta foarte bine. Exista un program de monitorizare a mediului si un laborator specializat, dotat cu mijloace de masurare foarte performante. Usile acestuia sunt deschise permanent pentru persoanele dornice sa cunoasca situatia radioactivitatii mediului. De asemenea, Ministerul Sanatatii si Familiei, precum si Ministerul Apelor si Protectiei Mediului au propriile lor programe de monitorizare a tritiului din aer. Expresii de genul "salam cu uraniu" sunt rauvoitoare. Uraniul nu este prezent in emisiile unei centrale nucleare. Specialistii romani sustin urmatoarele: Faptul ca reactorii cu apa grea produc mai mult tritiu nu este un secret. Ei produc, in schimb, cantitati mai mici din alti radionuclizi, astfel ca, in ansamblu, nu se poate afirma ca sunt mai poluanti decat alte tipuri de reactori. Intr-adevar, in sistemele unui reactor CANDU are loc o acumulare de tritiu, dar nu pe toata durata de functionare, asa cum se sugereaza prin exprimarea "an dupa an". Dupa cativa ani de functionare, se ajunge la o concentratie de echilibru. Pe parcursul articolului din ziarul constantean sunt prezentate referiri cu privire la emisiile Centralei Nuclear-Electrice de la Cernavoda, relevanta acestora este insa ocultata prin folosirea unor unitati de masura inadecvate, mizand pe efectul valorilor mari a caror semnificatie nu este explicata: de exemplu, "milioane de milioane de Bequerel". Este ca si cum, in loc de un kilometru, s-ar spune o mie de milioane de microni. Nu e vorba tot de un kilometru? Trucul cu cifre mari se poate demonta usor folosind metoda si datele prezentate de autor pentru a demonstra ca, de fapt, cantitatile de apa tritiata evacuate sunt foarte mici. Un gram de tritiu are o activitate de 360 milioane de milioane de Bequerel, deci cantitatea de tritiu care a iesit pe cosul centralei in anul 2000 a fost de 0,58 grame (580 mg). Daca luam in considerare dilutia in aerul din zona de excludere, pe o raza de un kilometru in jurul centralei, obtinem o concentratie de mai putin de o miliardime dintr-un gram pe fiecare metru cub de aer.Aceste valori extrem de mici ale cantitatilor de apa tritiata care sunt eliberate in atmosfera infirma afirmatiile de genul "Tritiumul este prezent mai ales sub forma de vapori de apa care nu pot fi filtrati". Asa cum am mai spus, in Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda exista sisteme de recuperare si retinere a vaporilor de apa cu randament foarte mare de retinere a apei, implicit a apei tritiate. In termeni de specialitate, situatia ar fi trebuit reliefata in felul urmator: Valorile activitatii tritiului nu sunt relevante atata vreme cat nu sunt convertite in termeni de doza efectiva, marime care este folosita pentru evaluarea efectelor radiatiilor. Toate restrictiile asupra emisiilor radioactive se bazeaza pe doze, si nu pe activitati. Relatia dintre activitatea unui radionuclid si doza efectiva corespunzatoare este stabilita prin factorul de doza, adica doza corespunzatoare unui Bequerel in mili Sievert. Pentru tritiu factorul de doza este 1,8 10-11 Sv/Bq, valoare foarte mica in comparatie cu 1 Sv/Bq cat este factorul de doza pentru strontiul 90. Aceste valori ilustreaza diferentele dintre radionuclizi si faptul ca tritiul este, intr-adevar, un radionuclid cu toxicitate redusa.

"Tritiumul nu are un nivel de siguranta atestat"

Am aflat ca aceasta exprimare este un nonsens, nu se poate vorbi de nivelul de siguranta al unui radionuclid, eventual al unei instalatii nucleare. Specialistii sustin ca instalatiile nucleare de la Cernavoda sunt sigure si satisfac standardele internationale vest-europene. Aceasta este o realitate dovedita in sase ani de functionare si confirmata in urma expertizelor independente efectuate de specialisti din Marea Britanie, cu ocazia inceperii lucrarilor la Unitatea 2. Afirmatii de genul "Tritiumul, aceasta dulceata a cancerului" pot convinge cititorul fara notiuni despre activitatea nucleara de la Cernavoda. Trecand peste cinismul metaforei, avem de-a face cu o incercare grosolana de dezinformare, care are la origini declaratiile lui Gordon Edwards. Trebuie precizat de la inceput ca nu exista nici o legatura intre efectele radiatiilor la doze mari si efectele la doze mici. De altfel, acest lucru este valabil nu numai in cazul radiatiilor. Se stie ca exista o medicina alternativa, homeopatia, care utilizeaza, cu rezultate exceptionale, drept remedii substante care, in concentratii mari, au o toxicitate remarcabila. Chiar unele substante indispensabile organismului, cum sunt vitaminele, devin toxice in concentratii mari. Argumentele profesorului de matematica canadian sunt prezentate incomplet si rupte din context, experimente pe animale si facute la doze foarte mari. Afirmatia: "S-a observat ca greutatea relativa a creierului s-a redus la numai 0,3 rad pe zi (un microcurie pe milimetru de apa potabila)". "Milimetru de apa potabila" - nu are sens fizic si arata nivelul de intelegere al autorului, care nici el nu are notiuni despre procesele publicate. Specialistii romani afirma ca, daca presupunem ca este vorba de un mililitru, si nu de un milimetru, un microcurie pe mililitru inseamna 37 milioane de Bequerel pe litru, ceea ce reprezinta o valoare foarte mare pentru iradierea unei persoane. Cele mai mari concentratii de tritiu masurate in mediu sunt de cel putin un milion de ori mai mici, rareori depasesc 10 Bequerel pe litru (apa sau aer). Orice comentariu este de prisos. Articolul face, de asemenea, referire la unele experimente pe soareci, dar fara sa se indice sursa informatiei sau macar scopul experimentului. Judecand dupa valorile dozelor, in masura in care sunt reale, autorul experimentului a urmarit sa vada care sunt dozele de iradiere letale pentru aceasta specie. Dozele vehiculate sunt imense in comparatie cu dozele reale inregistrate in activitatile nucleare, atat pentru populatie, cat si pentru personalul de exploatare. Un ecologist adevarat ar fi trebuit sa-l ia in vizor pe ucigasul de sobolani. LD50 este cantitatea de material radioactiv necesara pentru a omori 50% din animalele de test intr-o doza unica. Sa trecem inca o data peste aberatia "0,5 microcurie pe milimetru" de apa corp, pentru ca, probabil, nici la Vanier College apa nu se masoara la metru. Experimente de acest gen s-au facut cu multi ani in urma pentru a se observa rezistenta speciilor la doze mari de iradiere (de mentionat ca unitatea de masura "rad" nu mai este folosita de specialisti de 13 ani). Nici o activitate nucleara, care se desfasoara la standardele actuale de securitate nu poate avea drept consecinta expunerea populatiei la asemenea valori ale dozelor, nici chiar in cazul unui accident. Intrand in domeniul dozelor mici, autorul recunoaste ca lucrurile nu mai sunt asa de clare si atunci improvizeaza. Formulari de genul "dezvoltarea intarziata a reflexului de redresare" sau "activitate spontana slabita" nu au nici un sens.

Eco-concluzie

Sunt puse in discutie statistici privind incidenta cancerului si malformatiilor la copii, fara a se prezenta sursa informatiilor. Pentru a fi credibile, ar trebui prezentate datele obtinute de la institutiile medicale competente, altfel sunt doar niste afirmatii grave, nefondate, dovedind, pur si simplu, lipsa de etica profesionala. Nu exista tehnologie sau activitate umana care sa nu polueze mediul inconjurator. In cazul centralelor nucleare, emisiile sunt radioactive, in cazul altor industrii, emisiile contin metale grele, compusi organici sau oxizi de carbon, sulf etc. Cu pretul unor cheltuieli considerabile si al unei rigori deosebite in exploatare, emisiile centralei nucleare sunt mentinute la valori mult mai mici decat limitele stabilite de autoritatile competente. Aceste limite sunt in acord cu standardele internationale. Problemele ecologice, inclusiv cele legate de radiatii, sunt foarte serioase. De rezolvarea lor depinde viitorul, nu numai al Dobrogei sau al Romaniei, ci chiar al planetei. Pentru a gasi cele mai bune solutii trebuie luate in consideratie toate aspectele: nevoile societatii si pretul care trebuie sa fie platit pentru a fi satisfacute. In rest, cititorii trebuie sa fie constienti de faptul ca la CNE-PROD Cernavoda se produce energie curata si sigura, securitatea nucleara fiind o prioritate.