Cu ce „alintaturi" sunt cunoscuti fratii Vasea si adversarii lor

Lui Traian Vasea i se spune „Nică", iar fratele său este poreclit „Miţu"

„Bou'", „Dracu'", „Frumuşelu'", „Gogu", „Crocodilu'" sau „Nică", acestea sunt doar câteva din apelativele cu care personajele binecunoscute ale lumii „underground" constănţene se gratulează între ele.

Fie că sunt porecle numai de ei ştiute şi numai de ei folosite, fie că există un cerc restrâns în care diversele personaje sunt cunoscute sub aceste „pseudonime", cert este că acestea au fost mediatizate graţie anchetatorilor, care sunt obligaţi de Codul de procedură penală, să consemneze şi aceste date. În acest sens, potrivit legislaţiei în vigoare, organele de anchetă au obligaţia ca, în afară de numele şi datele de stare civilă ale acuzaţilor, să treacă şi date suplimentare privind apelativele sub care aceştia sunt cunoscuţi. Articolul 70 din Codul de procedură penală prevede, la alineatul 1, că „învinuitul sau inculpatul, înainte de a fi ascultat, este întrebat cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenie, studii, situaţia militară, loc de muncă, ocupaţie, adresa la care locuieşte efectiv, antecedente penale şi alte date pentru stabilirea situaţiei sale personale". Pe cale de consecinţă, rechizitoriile prin care au fost trimişi în judecată diferiţi cetăţeni identificaţi drept membri ai grupărilor infracţionale de pe raza judeţului Constanţa sunt pline de porecle care mai de care mai haioase  sau chiar oarecum macabre.

„Ţo", „Nică" şi „Crocodilu'"

Printre personajele cu cele mai interesante apelative, aşa cum apar acestea în rechizitoriile întocmite de procurori, se numără Florin Sîrbu, zis „Ţo", Lucian Călimărea, zis „Călin Nebunul", şi Victor Şerban, zis „Gogu". Pe de altă parte, poreclele atribuite de procurori fraţilor Vasea par mai degrabă desprinse din poveşti, Traian Vasea fiind supranumit „Nică", iar Mihăiţă Vasea fiind „Miţu". La capitolul „cele mai neaşteptate apelative" se poate încadra cel al lui Bogdan Vera, zis „Bou'", cel al lui Cătălin Rozenveig, zis „Crocodilu'", dar şi cel al lui Gabriel Sebastian Gheorghiu, tânărul fiind cunoscut în cercul de prieteni sub numele „Dracul". Pe de altă parte, chiar dacă nu este la fel de specială, merită menţionată şi porecla lui Cristian Marian Gheorghiu, „Cristel", aceasta devenind o legendă prin ea însăşi. Nici apelativele sub care sunt cunoscuţi Doru Aita şi Petrică Tomescu nu sunt de dat deoparte, acestea fiind „Procurorul" şi, respectiv, „Frumuşelul". De departe, cele două porecle care atrag atenţia prin nota de originalitate sunt cea a lui Silviu Neamţu, apropiat al lui Lucian Călimărea, căruia procurorii susţin că i se spune „Necontrolatu'", şi cea a lui Cristian Fălcuş, zis „Ipu". Însă apelativele nostime par să nu se oprească, iar aici se încadrează şi cel al lui Gabriel Tănăsescu, zis „Farfui", Cătălin Florin Petcu, zis „Brânză", Dacian Gavrilă, zis „Dop", Ion Palaghia, zis „Hoţul", Aristocrates Gheorghe Chireac, zis „Arinel", şi, ultimul, dar nu cel din urmă, Ionel Chiujdea, zis „Icime".

Poreclele „normale"

Totuşi, există şi apelative oarecum „normale", pe care procurorii le-au consemnat în actele de trimitere în judecată. Din această categorie fac parte cel al lui Ionuţ Vanghelici, zis „Vanghele", Angel Lucian Straton, zis „Angi", Sunan Emurla, zis „Sunai", Ciprian Turcan, zis „Ciprian Boxerul", Alatin Memetali, zis „Teodor", Sedat Iaşar, zis „Sedan", Vasilică Coşman, zis „Lică". Cei care încheie „glorios" lista „pseudonimelor" sunt Vicenţiu Dobruş, cunoscut drept „Ţiţi", Adrian Buda, zis „Buda", Mihai Căpăţână, alias „Căpă", Daniel Zorică, zis „Mache", Adrian Olaru, ştiut drept „Cote" şi Aurelian Boşcăneanu, zis „Auraş".