Declarații cutremurătoare în sala de judecată Tatăl Robertei - „Am dubiile mele că cercetările s-au făcut cum trebuie. La 102 km /h nu rupi un om în două” (VIDEO)

Înainte de începerea ședinței de judecată în Dosarul 2 Mai, tatăl Robertei Dragomir a declarat că „dosarul este făcut de procuratură”.

În fața instanței, acesta și-a exprimat îndoiala cu privire la modul în care au fost efectuate cercetările.

„Părerea mea despre acest proces: am dubii asupra acestui dosar. În primul rand, din declarațiile martorilor și din ce exista la dosar, că Pascu a circulat cu 102 km/h. Este exclus. Mașina lui Pascu indică și în mile. Am dubiile mele că cercetarile s-au făcut cum trebuie. La 102 km /h nu rupi un om în două. Apreciez ca viteza reală a fost de peste 163 km/. 

Este un dosar prelucrat, făcut. 

Înainte de accident, Vlad Pascu a fost oprit de Poliție, vineri, chiar de către șeful Poliției Rutiere, care l-a lăsat să plece și i-a spus 'mergi mai departe', 'mergi cu grijă' și l-a lăsat să plece. Chiar dacă nu avea actele în regulă.”, a declarat Cătălin Dragomir.

Mai departe, acesta a vorbit despre fiica sa, decedată în accidentul din 2 Mai.

„Roberta mea a fost un copil bun. Era șefă de clasă. Când cineva avea o problemă o întreba pe ea. (...) Roberta mă anunțase că luase permisul de conducere și urma să-i iau mașină, dar în loc de mașină i-am luat cavou. (...) Înainte de accident aveam o viață normală. Merg la serviciu ca să mă țină ceva în priză. Nu-mi permit să o iau razna, pentru că mai am un copil de crescut dar și pentru că meseria nu-mi permite.”, a spus Cătălin Dragomir.

Și mama Robertei a fost audiată, astăzi, la termenul de judecată.

„Sora mea m-a sunat și m-a anunțat despre accident. Am ajuns la Mangalia a doua zi, pentru a îmi lua copilul acasă. Ultima dată am văzut-o vineri. Ea plecat de acasă cu trenul tocmai pentru a evita un accident. Ultimele ei cuvinte au fost 'Pa, mami, ne vedem luni!'. Dar acea luni nu a mai venit. Viața noastră a fost afectată... Nu pot descrie în cuvinte. Toată familia este foarte afectată.  Roberta avea planuri mari. Îi plăcea să deseneze. (...) Acum mergem zilnic la serviciu și apoi la cimitir. Cealaltă fiică a mea plânge și ea mereu. Prietenii Robertei o caută mereu. Roberta luase 10 la Bacalaureat la Geografie. Petrecea mult timp cu bunicii”, a declarat mama Robertei.

Facem precizarea că pe parcursul întregului proces penal, persoanele cercetate beneficiază de drepturile și garanțiile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, precum și de prezumția de nevinovăție.

Bunica Robertei, Ruxandra Voinea, a făcut declarații în instanță:

„Suntem foarte afectați. Nu cred că ne vom reveni vreodată. Soțul meu a pus poze cu ea în toată casa. Toată familia este forte afectată. Nu doresc să treacă nicio familie prin ce trecem noi.”

Martorul accidentului, Vlad Coniac a spus în fața judecătorului

„Eu am organizat această ieșire la mare! Era ziua de naștere. După accident, am suferit o fractură la bratul stâng și alte răni la nivelul corpului. Mi-am pierdut locul de muncă. Lucram la un magazin de haine. Trebuia sa car diverse chestii. Sunt în ultimul an de Facultate. Am licență de pregătit. Performanțele mele academice s-au prăbușit. Am dezvoltat o anxietate socială. Aveam impresia că se uită toată lumea la mine. După accident, ambulanța a venit repede. Am fost dus la spitalul din Mangalia. Am sunat-o pe mama mea și a fost șocată. Mi-a închis apelul. Apoi am sunat-o eu din nou și i-am explicat. Referitor la operații: am fost operat la mana stânga, exact de ziua mea. Am stat cu brațul în gips, câteva săptămâni. Fac recuperări și în prezent. Recuperarea mea va dura aproximativ 2 ani, spun medicii. Am fost informat nu îmi voi mai recupera mână în totalitate, decât în procent de 90%. Am căpătat anxietăți și mă asigur de 20 de ori înainte să trec strada. Nu pot să îmi scot din cap imaginile prietenilor mei decedați, niciodată. Eram foarte apropiați.”, a spus tânărul.

În cadrul ședinței a fost audiată și Cristina Ionescu, martorul evenimentului tragic din 2 Mai

„Eram colegă cu Sebi și Roberta. După accident, am fost la psiholog, am luat tratament psihiatric. Am avut 4 operații. 3 la o mână și una la picior. Am avut osul de la mână foarte fracturat iar nervul a fost spulberat. Impactul a fost foarte puternic. M-am trezit pe jos. Am o tijă de la umăr până la cot pe care am s-o port toată viața. Recuperarea mea nu va fi niciodată de 100%. Dar nu mai pot face această meserie. Acum îmi doresc să termin facultatea. După accident am anunțat o pe mama mea, ea a venit de la Brăila la Mangalia. Le-am spus părinților că eu sunt rănită dar alți doi prieteni au murit. Îmi țin mâna într un ham. Nu pot să mai fac multe lucruri singură, am nevoie de ajutor", a afirmat tânăra.

Mihaela Olariu a declarat la Judecătorie că viața de familie a fost afectată iremediabil.

„Sebi era totul pentru noi. El era zâmbetul din casa noastră.  El venea cu propuneri pentru ieșirile cu familia, pentru filme, pentru vacanțe. Când era Sebi acasă era numai veselie. Vedea viața în roz. Voia să devină regizor. Chiar dacă făcea facultatea de Geografie.  Era pasionat de fotografie. A participat cu un scurt metraj la un festival internațional. A fost admis printre primii. Toamna trecută, trebuia sa meargă în California. Crăciunul era sărbătoarea noastră. Era sărbătoarea noastră preferată. Împodobeam brazi, iar el filma pentru a face un filmuleț, pentru luna decembrie. Viața mea era perfectă, aveam ce ne trebuia. Eu, ca mamă, nu le-am refuzat nimic. Ei sunt în continuare cu mine. Consider că Sebi e în continuare cu noi. 

După accident, noi nu mai avem o viață.  Eu, una, mă consider un mort care umblă. Singurul moment în care mă simt bine este acela în care eu merg la Sebi. Facem lucru acesta de 3 ori pe zi. Seara, ne strângem acolo, inclusiv cu prietenii lui, fără să conteze vremea. Stăm și câte 3 ore acolo. Cam asta este viața noastră, acum. Eu încă nu accept că Sebi nu se va întoarce. Sunt mândră că am învățat multe lucruri de la copilul meu. Stau în picioare datorită unor pastile. Iau tratament din ziua respectivă. Și, pentru fiica mea, am o datorie morală față de ea. Trăiesc pentru a-i face dreptate lui Sebi și pentru ca fiica mea să își revină.”, a spus mama lui Sebi.

Sora lui Sebi cere dreptate 

„Când am aflat de accident, am sperat că totul este o glumă. Am aflat că au fost spulberați. Mi s-a spus că au avut un accident de mașină, dar ei plecaseră cu trenul. Cu o seară înainte, am fost cu el și cu prietenii lui. Sebi era fratele meu mai mare. Eram cea mai fericită alături de el. Îl iubesc foarte mult. Dau declarații pentru că am considerat că polițiștii nu și-au făcut treaba și că puteau să-l prindă, iar accidentul nu mai avea loc. Fratele meu merită dreptate!", a spus sora lui Sebi.

Valentin Olariu a povestit cum a aflat de decesul fiului său

„Înainte de accident, cu două zile, ne-am întors din vacanță. A fost una dintre cele frumoase vacanțe.  Sebi mi-a spus că vrea să meargă la ziua unui coleg și că vrea să meargă cu mașina lui. Mașina lui avea o problemă la distribuție și l-am rugat să meargă cu trenul. (...) Pe data de 19 august, m-a sunat o doamnă de la Pompe Funebre care mi-a spus că băiatul meu a decedat. Am închis imediat telefonul, crezând că este o glumă. Am sunat-o pe soția mea și i-am spus despre telefon. Am sunat-o pe doamna care mă sunase și era uimită că eu nu fusesem anunțat de Poliție. Mi-a spus că băiatul meu a avut un accident (...) și că trebuie să le dau 500 de lei pentru că mi-au ridicat băiatul. A doua zi am plecat la Mangalia, să ne luăm băiatul, am fost prima oară la poliție. De aici am luat camera lui GoPro. Am fost surprins că mi-au dat această cameră și că nu au folosit imaginile de pe ea. Am plecat la morgă. (...) Nu vă puteți da seama cum arăta băiatul meu din cauza unui drogat. L-am adus la București, l-am depus la capelă și am început pregătirile de înmormântare. 

M-am uitat în camera GoPro, să vad momentele dinaintea accidentului și am văzut poze cu ei, când se distrau, și am mai găsit un filmuleț de 37 de minute, fără imagine, doar sunet. În momentul accidentului, camera a pornit. Am ascultat toate cele 37 de minute. Am auzit impactul, țipetele copiilor care erau cu ei, pe primii martori. Știu cuvânt cu cuvânt tot ce s-a întâmplat.  (...) Nu puteți să vă dați seama ce se aude pe cea cameră. Această cameră a fost dată Poliției. (...)

Drumurile noastre sunt la muncă și la Sebi. Suntem devastați, din această cauză.  

Am pus o cameră video la el la mormânt și în fiecare seară îi spun noapte bună, așa cum îi spuneam mereu. 

Ne țin în picioare prietenii lui Sebi și prietenii noștri.

Vlad Pascu să-și primească pedeapsa pe care o merită. Sunt sigur ca era conștient când s-a urcat la volan și mi-a omorât copilul.”, a spus tatăl lui Sebi.

PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 



Citește și:
La Judecătoria Mangalia Vlad Pascu a fost adus la o nouă înfățișare! (FOTO+VIDEO)