Deputatul Metin Cerchez si prefectul Gheorghe Martin impiedica proprietarii sa-si preia o casa

Reprezentantul Guvernului, impotriva legii

Mostenitorii unui imobil situat in plin centrul Constantei, pe bulevardul Tomis, numarul 58, incearca de mai bine de doi ani sa intre in posesia bunului mostenit in mod legal, prin dispozitie testamentara * In conformitate cu prevederile Legii 10/2001 privind retrocedarea imobilelor nationalizate, Primaria Constanta a emis pe data de 19.09.2003 o dispozitie de restituire, cu numarul 2503, in care se prevedea ca mostenitorii Stavro Dimitriu si Olga Iolanda Hanculov sunt proprietarii de drept al casei de la numarul 58 * Imputernicit al celor doi, Alexandru Hanculov a depus demersurile necesare pentru a intra in posesie, dar nu a reusit sa isi atinga scopul, chiriasii actuali opunandu-se prin toate mijloacele * Unul dintre chiriasii care refuza parasirea imobilului este deputatul Metin Cerchez * Acesta a refuzat sa paraseasca spatiul si, pentru a evita evacuarea, a apelat la tot felul de tertipuri care sfideaza bunul-simt * Profitand de relatiile pe care le are, Cerchez obtine mereu amanari si incalca flagrant legea, declarand in acelasi timp ca nu va parasi spatiul si ii va tari pe proprietari prin instante cel putin cinci ani * Cerchez este sprijinit in demersul sau si de prefectul Gheorghe Martin, care a initiat o actiune si a atacat in contencios o hotarare judecatoreasca

Stavru Dimitriu a fost unul dintre cei mai de seama oameni de afaceri ai orasului Constanta de la inceputul secolului XX. El a decedat in anul 1920 si a lasat mostenire prin testament fiului sau Dumitru mai multe "case si pravalii" de pe raza municipiului. Unul dintre aceste imobile este situat pe fostul bulevard Carol, numit actualmente Tomis, numarul 60 (actual 58) si are o suprafata totala de 419 metri patrati. Dreptul de proprietate a fost dobandit pe parcursul mai multor ani. Primul contract de vanzare-cumparare a fost incheiat pe 4 martie 1891, intre Dimitriu si Ana Chircar, si avea ca obiect o casa de 207 metri patrati. Pe 22 octombrie 1893, Stavru Dimitriu a cumparat o alta casa, cea a lui Ali Kadar, compusa din 168 metri patrati spatiu de locuit si 32 de metri patrati reprezentand un gang, care ulterior a fost infundat. Cea de-a treia achizitie este facuta imediat dupa razboi si consta in 12 metri patrati (gard despartitor) luati de la vecina Teodora Kolef de acelasi Dumitru Dimitriu. Fostul proprietar era unul dintre cei mai importanti oameni de afaceri din Constanta din perioada interbelica, cand detinea si functia de viceconsul onorific al Cehoslovaciei. Imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, regimul comunist proaspat instaurat a dispus nationalizarea tuturor cladirilor detinute de "burghezi", iar Dimitriu ca si ceilalti proprietari de drept au ramas pe drumuri. Acest lucru s-a intamplat si cu urmasii lui Dimitriu. In 1950, statul roman a emis Decretul 52 de nationalizare si Dumitru Dimitriu a ajuns la sapa de lemn. Impreuna cu cei doi copii ai sai, Stavro si Olga Iolanda, batranul a plecat la Bucuresti, unde a murit sapte ani mai tarziu. La mai bine de 50 de ani de la emiterea decretului de nationalizare, statul roman s-a decis sa faca dreptate acestor oameni si in acest sens, in urma cu doi ani, a emis Legea 10/2001. Mostenitorii lui Dumitru Dimitriu au inceput atunci o anevoioasa "campanie" de recuperare a bunurilor pierdute, fara sa-si imagineze vreo clipa ca totul va dura ani buni. In sprijinul cererii de revendicare veneau toate documentele tinute de urmasi mai bine de jumatate de secol. Cel imputernicit de catre urmasi sa se ocupe de retrocedarea casei a fost nepotul Alexandru Hanculov. Dupa doi ani de "lupte", acesta a reusit sa treaca de hatisul birocratic al administratiei constantene. La data de 19.09.2003, Primaria municipiului Constanta a emis o dispozitie de restituire a imobilului de la numarul 58 de pe bulevardul Tomis.

Urmasii lui Dimitriu obtin restituirea imobilului

In momentul in care urmasii omului de afaceri au devenit beneficiarii dispozitiei de restituire, casa cu numarul 58 era impartita in trei spatii distincte. Locatarii avusesera pana atunci contracte de inchiriere cu RAEDPP, dar, potrivit Legii 10, acestea urmau sa se rezilieze odata ce proprietarii intrau in posesie. Unul dintre aceste spatii, cel aflat la etaj, era destinat exclusiv locuitului, titularul contractului fiind Sali Cadar. Potrivit normei legislative sus-mentionate, proprietarii erau obligati sa nu-i tulbure acestuia posesia, fiind obligati sa incheie fie un nou contract de inchiriere pe maxim cinci ani, fie sa-l despagubeasca asigurandu-i un alt spatiu, intr-o alta locatie. Situatia era insa cu totul alta in ceea ce priveste spatiile de la parterul imobilului, destinate exclusiv comertului. In acest caz, legea nu prevedea continuarea contractelor de inchiriere, acestea urmand sa fie reziliate. La putin timp dupa obtinerea deciziei de restituire, intre Alexandru Hanculov si RAEDPP s-a incheiat un protocol care prevedea expres rezilierea acordurilor pentru spatiile destinate comertului. Prin acest protocol, mostenitorii Stavro Dimitriu si Olga Iolanda Hanculov au intrat efectiv in proprietatea casei. In baza actelor dobandite, proprietatea este intarita prin intabularea imobilului in cartea funciara. Mai mult, pentru perioada octombrie-decembrie 2003, proprietarii platesc chiar suma de doua milioane de lei, reprezentand impozitul pe casa. La sfarsitul anului 2003, dupa mai bine de jumatate de secol de privatiuni, fiii lui Dimitriu si-au vazut visul cu ochii si au devenit proprietarii casei. Pana la intrarea in posesie totul parea o simpla formalitate. Acest mic "amanunt" s-a dovedit a fi mai apoi un mare obstacol.Nu a fost insa asa. Nici astazi proprietarii nu au intrat in casa care le apartine. Cum a fost posibil, vom arata in continuare.

Chiriasul Cerchez nu vrea sa paraseasca spatiul

Unul dintre chiriasii aflati "in pericol" era insa deputatul UDTMR, Metin Cerchez, cel care detinea unul dintre spatiile de la parter. Celalalt spatiu, de 30,22 m, era ocupat de catre SC "Turion Trading" SRL. In momentul in care a fost contactat de Hanculov, Cerchez s-a aratat initial de acord sa paraseasca imobilul, dar numai in schimbul sumei de 50.000 USD. Trebuie mentionat insa ca legea nu prevede plata unor despagubiri catre chiriasi si, din acest motiv, cererea lui Cerchez nu avea nici o baza legala. Cu toate acestea, pentru a rezolva cat mai repede problema, Alexandru Hanculov s-a oferit sa dea 2.000 de dolari, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de modernizare si consolidare, dar suma nu l-a multumit pe deputat. Acesta a declarat ca a primit spatiul tot in baza unei legi. Desi in documente scrie clar ca spatiul este destinat comertului, Cerchez a tinut-o sus si tare ca isi desfasoara si activitatea parlamentara in acel spatiu. Nu se stie ce activitate desfasoara deputatul acolo, cert este ca multi spun insa ca nu este adevarat. Chiar daca ar fi asa si aici ar functiona un birou parlamentar, atunci inseamna ca Cerchez a schimbat destinatia spatiului, fara sa aiba insa acest drept. Mai mult, chiar in contractele incheiate de parlamentar si SC "Turion Trading" SRL se specifica foarte clar ca schimbarea destinatiei duce inevitabil la rezilierea contractelor. Reprezentantii SC "Turion Trading" s-au dovedit mai putin "coltosi" decat deputatul, dar, incurajati probabil de "succesul" repurtat de Cerchez, acestia incearca sa amane si ei momentul plecarii din imobil. In acest moment, societatea isi desfasoara activitatea fara probleme, asteptand sfarsitul "aventurii in justitie".

Parlamentarul isi incepe masinatiunile

Intrucat in articolul doi al protocolului incheiat cu regia de resort era clar specificat ca toate contractele de inchiriere care grevau imobilul (exceptand cel cu obiect spatiul de locuit) se sisteaza, Cerchez a cerut un termen de o saptamana. Peste sase zile, imputernicitul proprietarilor a revenit, fiind ferm convins ca de data aceasta totul se va rezolva. Hanculov a avut insa parte de o surpriza de proportii, descoperind ca, intre timp, Cerchez subinchiriase spatiul unor persoane de buna-credinta, care nu stiau nimic despre noii proprietari. Pentru subinchiriere el percepuse o taxa piperata, desi in protocolul incheiat de el cu RAEDPP cu ani in urma, aceasta "inchiriere a unui spatiu inchiriat" era interzisa. In anul 1997, Cerchez avusese, se pare, de gand sa cumpere tot imobilul, dar nu a reusit sa faca acest lucru, atata timp cat existau proprietarii de drept. Subinchirierea a fost primul semn care arata ca parlamentarului ii pasa foarte putin de lege. "Subchiriasii" au stat aici insa doar trei luni, dupa care au plecat, iar Metin Cerchez a dat un nou anunt, oferind spre inchiriere imobilul care nu ii apartinea.

Prefectul Martin, protectorul lui Cerchez impotriva legii

Vazand ca bunul-simt si respectul reciproc sunt cuvinte putin cunoscute de chirias, Alexandru Hanculov s-a pregatit sa obtina un ordin de evacuare. Cu o zi inainte de depunerea acestei cereri de executare silita, Cerchez a intentat o actiune de dobandire a dreptului de retentie asupra spatiului, o intentie fara nici o baza reala si care friza absurdul. Motivatia actiunii consta in faptul ca valoarea "modificarilor" facute de Cerchez s-ar ridica la 100 de milioane de lei, bani pe care noii proprietari ar fi trebuit sa-i plateasca. Legea prevede ca, atata timp cat pe rolul unei instante de judecata exista un litigiu imobiliar, nu se pot face actiuni de evacuare. Intr-una din acele zile, deputatul i-a declarat lui Alexandru Hanculov: "Va voi tine cinci ani in instanta. Credeati ca a cazut pleasca peste voi si o sa va dau imediat spatiul?". Pe 6 noiembrie 2003, parlamentarul a facut o notificare catre Prefectura, prin care cerea ca dispozitia Primariei de acordare a restituirii imobilului sa fie atacata in contencios administrativ. El a invocat tot felul de motive absurde, toate menite doar sa bage "bete in roate" in actiunile legale ale proprietarilor. La inceput, Cerchez incearca sa profite de o banala eroare in acte, comisa in 1936 de un slujbas semianalfabet. Acesta declara, la acea vreme, ca imobilul este proprietatea sotiei defunctului, om de afaceri, dar in loc sa scrie Lemonia Dimitriu (cum era corect) a fost inregistrata cu numele de Nemonia Dumitru. Cerchez afirma ca este, probabil, vorba despre o alta persoana, dar motivatia nu ar convinge nici un copil de zece ani. Urmatoarea "lovitura" a deputatului poate fi la fel de usor demontata. Acesta declara ca imobilul solicitat de urmasii lui Dimitriu nu este cel in care este el chirias, ci unul vecin. In sprijinul afirmatiei el aduce actele vechi, potrivit carora Dumitru Stavru Dimitriu era proprietarul imobilului din strada Carol, numarul 60. Asa era intr-adevar trecut in acte, dar afirmatia era falsa pentru ca specialistii din cadrul Serviciului Patrimoniu al Primariei demonstrasera fara dubiu, avand si acte in acest sens (schite si masuratori topografice), ca imobilul in speta este cel de care beneficiaza Cerchez. Astfel, s-a demonstrat ca, la noua numerotare, fostul imobil 60 de pe bulevardul Carol a devenit 58 de pe I.G. Saligny si ulterior Tomis. O alta incercare disperata a deputatului a fost aceea de a "zapaci" suprafata imobilului, care, dupa parerea sa, nu avea nicidecum 419 metri patrati. Toate argumentele sunt false, dar, cu toate acestea, din motive ramase necunoscute, Prefectura le-a luat de bune si a atacat in contencios decizia Primariei, fara sa ceara dosarul sau sa faca o documentare exacta. Pentru a complica si mai mult lucrurile, Cerchez a intervenit in procesul in contencios. Contactat in legatura cu acest caz, secretarul general al Prefecturii, consilier juridic Claudiu Palaz, a declarat ca argumentele in baza carora s-a intervenit in instanta, au fost, dupa parerea sa, unele solide. Palaz nu a specificat care sunt acele argumente, afirmand ca fara aprobarea expresa a prefectului Martin nu mai poate face alte mentiuni legate de acest caz.

Unul dintre proprietari a murit de inima rea

Toate aceste tergiversari si amanari nejustificate facute de Metin Cerchez pentru a nu lasa proprietarii de drept sa intre in imobil au avut un efect tragic. In luna decembrie a anului trecut, Arcadi Hanculov, sotul mostenitoarei Olga Iolanda, a decedat in urma unui infarct. Batranul a suferit un atac de cord in momentul in care a aflat ca influentul deputat constantean a reusit inca o data sa pacaleasca lumea, si astfel s-a deschis un nou dosar. Cerchez nu va putea fi tras niciodata la raspundere pentru aceasta moarte, dar este mai mult decat clar faptul ca masinatiunile sale au avut un rol important in decesul batranului. Urmasii viceconsulului onorific al Cehoslovaciei sunt in varsta si astfel de nedreptati le afecteaza viata. Urmarindu-si propriul interes, scrupulosul deputat constantean demonstreaza ca nu ii pasa deloc de legile in vigoare. Oricum, unul dintre oamenii care a pus umarul la aceasta situatie paradoxala este Gheorghe Martin. Cum era firesc, reprezentantul Executivului in teritoriu ar fi trebuit sa mearga in spiritul politicii Guvernului si sa puna umarul la respectarea Legii 10. In schimb, prefectul a ignorat toate aceste prerogative ale sale si a reactionat total invers, facand jocul unui parlamentar.