Duminica Ortodoxiei, folosita ca motiv pentru a mai colecta niste bani

Preotii din parohiile sarace nu fac fata numarului mare de fonduri la care sunt obligati sa contribuie de mai marii bisericii

Prima Duminica a Postului Sfintelor Pasti este dedicata biruintei credintei ortodoxe asupra ereziilor. Parintii care s-au reunit in Sinoadele Ecumenice din secolele IV-VIII au statornicit dreapta invatatura despre dumnezeirea Fiului si a Sfantului Duh, precum si despre adevarata cinstire care se cuvine icoanelor. In Duminica Ortodoxiei se reaminteste credinciosilor aceasta lupta si biruinta impotriva ereticilor, biruinta sintetizata in restabilirea cultului icoanelor. Pe langa aceste probleme dogmatice, in timp, la sensul acestei sarbatori, reprezentantii bisericii au mai adaugat o nota profana, instituind o taxa ce poarta numele de Fondul central misionar si care se colecteaza de la enoriasi in aceasta duminica. Taxele pe care un preot paroh trebuie sa le achite catre mai marii sai sunt multe si, cumulate, au o valoare destul de ridicata. La inceputul fiecarui an, acestea sunt comunicate in sedintele din fiecare protoierie. Valoarea "birurilor" variaza in functie de numarul de familii din parohie si de locul unde este aceasta (sat, comuna, oras). Anul acesta, o parohie mai buna trebuie sa verse in conturile protoieriei de care apartine aproximativ 3000 lei. In aceasta suma se regasesc fondurile pentru protocol, protoierie, eparhie, filantropie, scoli teologice si reviste sau suplimente teologice. Toate trebuie achitate in prima jumatate a anului. In cazul in care preotii nu reusesc sa stranga aceste sume si de cele mai multe ori asa se intampla, banii li se opresc din salariu. La toate aceste taxe, se mai adauga un alt bir ce cade pe umerii preotilor si ai enoriasilor, Fondul central misionar. Taxa la pachet cu pastorala La inceputul fiecarui an, imediat dupa ce are loc intrunirea Sfantului Sinod, preotii primesc instiintari prin care li se aduce la cunostinta ca in Duminica Ortodoxiei si eventual si urmatoarea, trebuie sa faca colecte in biserici. Preotii sustin ca atunci cand au ceva drepturi de primit, hartiile intarzie tot timpul, insa cele care ii indruma sa faca colecta ajung tot timpul cu doua saptamani inainte. Desi hartia cu semnaturile membrilor Sfantului Sinod sugereaza ca aceasta colecta este benevola, fiecare credincios fiind indrumat sa dea atat cat poate, in cadrul Arhiepiscopiei Tomisului valoarea taxei este foarte clara in functie de parohie. Iar in cazul in care nu se strange suma ceruta, aceasta se imputa preotului din salariu. Textul acestei pastorale este bine lucrat si pentru sustinerea lui, mai marii bisericii au gasit si cateva versete din evanghelie. Ei se adreseaza cu sintagma "Iubiti frati si surori intru Domnul" si continua cu "pentru aceasta impreuna lucrare, noi, membrii Sfantului Sinod, va chemam si in acest an pe toti harnici si devotati slujitori ai altarelor strabune, pe toti membrii Consiliilor si Comitetelor Parohiale, pe epitropi si pe toti bunii credinciosi sa va sporiti dragostea voastra fata de Dumnezeu, fata de Biserica Sa si fata de aproapele prin fapta cea buna a darului pentru Fondul Central Misionar al Bisericii Ortodoxe Romane". Membrii sinodului sustin ca "darul vostru foloseste Sfintei noastre Biserici, sa-si asigure mijloacele materiale ca sa isi continue opera caritativa si sa poata ajuta unele parohii care au biserici in constructie sau le picteaza". Banii nu ajung la cei pentru care sunt stransi Din suma finala care se stange in fiecare zona, 40% se opreste de catre ierarhul locului pentru a face aceste lucrari pe plan local. In realitate, cel putin in Arhiepiscopia Tomisului, banii nu ajung niciodata la parohiile sarace sau pentru a se finaliza lucrarile la bisericile aflate in constructie. Bisericile sunt construite prin stradania preotilor si cu ajutorul credinciosilor. Orice preot care a ridicat sau ridica o biserica poate confirma ca nu a fost ajutat niciodata cu bani din celebrul fond strans in Duminica ortodoxiei. Ba din contra, din cand in cand, a mai trimis el cate ceva spre Arhiepiscopie pentru a fi "bine vazut". Daca un slujitor al altarului de la o biserica aflata in oras poate mai usor sa isi achite "darile" catre Patriarhie si Arhiepiscopie, cei de la sate, din parohii sarace trebuie sa plateasca din salariul lor fondurile pentru protocoale ale bisericii. Interesant este de calculat cu cat contribuie membrii Sinodului la Fondul Central Misionar, si daca la fel ca subalternii lor isi dau lefurile pentru "continuarea lucrarii de caritate".

Scris de: {autor}A.F.{/autor}