Eco Petroleum polueaza aerul si sanatatea locatarilor de pe IC Bratianu

Microrafinaria din incinta Oil Terminal si-a reluat de curand activitatea de reciclare a deseurilor si de poluare a aerului, dupa aproape patru luni de diminuare a activitatii * Dar chiar si in aceasta perioada, proprietara microrafinariei, firma Eco Petroleum SA, a atentat la sanatatea oamenilor, prin fumul rezultat de la o centrala termica pe care a pus-o in functiune, pentru a incalzi rezervoarele si traseele tehnologice ale Oil Terminal * Activitatea de poluare masiva a aerului din zona este cunoscuta autoritatilor din anul 2003, cand societatea, care atunci se numea Petrorecycling SRL, a fost amendata pentru emiterea de noxe peste nivelul maxim admis de lege * Fostul patron, Corneliu Balta, a cedat firma si microrafinaria catre alte persoane din Bucuresti, care i-au dat actuala denumire si au continuat activitatea productiva si deopotriva poluanta * In zona strazii Justitiei, unde se afla microrafinaria Eco Petroleum, locuitorii nu cunosc amanunte despre microrafinaria care emana gaze * Oamenii cred ca patron la microrafinaria poluanta este un anume domn Lazar * Misteriosul personaj este asociat si administrator al firmei Lazar Construct SRL, care furnizeaza servicii de transport al reziduurilor petroliere catre Oil Terminal si Ecopetroleum

Locatarii blocului A2 de pe bulevardul IC Bratianu reclama faptul ca aerul pe care il respira este impregnat cu mirosuri persistente de produse petroliere, emanate in special noaptea de la microrafinaria care functioneaza in curte la Oil Terminal. Oamenii spun ca de mai multe nopti au inceput sa aiba aceleasi probleme cu poluarea aerului, pe care le-au reclamat in repetate randuri Garzii de Mediu si celorlalti factori abilitati. Locatarii de la etajele superioare sunt cei mai afectati de poluarile repetate ale microrafinariei. De cativa ani buni, viata lor este transformata periodic intr-un veritabil cosmar. Dincolo de faptul ca respira felurite pulberi petroliere degajate in atmosfera de microrafinarie, acestia reclama si probleme de sanatate, oboseala accentuata, rezistenta scazuta la eforturi fizice, migrene repetate. Pentru o scurta perioada de timp, intre noiembrie 2004 si inceputul lui martie 2005, locatarii au constatat o diminuare a emisiilor de noxe. In intervalul mentionat, instalatia de reciclare a deseurilor a fost inchisa. In adresele citate, se mentioneaza receptia unei cantitati totale de peste 1.054 tone de reziduuri petroliere. Revenind la perioada de diminuare a activitatii, la data de 14 noiembrie 2004 a fost pusa in functiune o centrala termica, proprietate a Eco Petroleum SA, care incalzeste rezervoarele si traseele tehnologice din Oil Terminal. Se pare insa ca si aceasta concura in parte la poluarea sistematica a aerului din zona. Activitatea defectuoasa pe linia de protectie a mediului este cunoscuta autoritatilor inca din anul 2003, cand proprietara microrafinariei, SC Petrorecycling SRL, a fost amendata in mai multe randuri, dupa ce s-a constatat din masuratorile de specialitate ca emite noxe peste nivelul maxim admis prin lege. Societatea a fost amendata la vremea respectiva si de catre comisarii Garzii Financiare pentru mai multe depozite de produse petroliere care nu erau inregistrate corect in actele contabile. La scurt timp de la acele evenimente, Corneliu Balta, ilustrul patron al Petrorecycling care se evidentiase si intr-un scandal penal prin intermediul firmei Petrodarstel, s-a dat la fund impreuna cu tot cu microrafinaria sa. Societatea a fost preluata de o grupare de persoane din Bucuresti, care a modificat titulatura in SC Eco Petroleum SA. La maniera de lucru, insa, nu a avut loc nici un fel de modificare, de unde si nemultumirile locatarilor care isi macina sanatatea si confortul pentru ca altii sa poata produce netulburati profituri consistente. La sfarsitul anului 2003, societatea realizase o cifra de afaceri de 97,5 miliarde de lei, cu un profit brut de peste 19 miliarde de lei.

Vidanja petroliera a lui Lazar

Reporterii ZIUA de Constanta au realizat o documentare de teren, in zona depozitului nord II B din incinta Oil Terminal, unde isi are sediul social firma Eco Petroleum. Desi steagul national flutura inca in semn de ales patriotism peste microrafinarie, activitatea din zona este greu de observat. Accesul se face de pe strada Justitiei, un soi de fundatura care aduna in mod injust (un paradox pe care nu si-l asuma nimeni) mai multe sedii de firme, dar si case insalubre in care s-a aciuat o populatie pestrita. Pana in urma cu un an, fundatura era impracticabila, din cauza gropilor si gunoaielor, insa probabil datorita intensei activitati economice din zona, intre timp a fost turnat un covor asfaltic. Oamenii care locuiesc la doi pasi de rafinarie au convingerea ca afacerea este coordonata de un oarecare domn Lazar, un personaj care se ocupa printre altele si de domeniul constructiilor. Potrivit surselor citate, multe din casele insalubre care se invecineaza cu rafinaria au fost achizitionate de acelasi Lazar, in scopuri doar de el cunoscute. In rest, oamenii locului spun ca de la inceputul anului nu a mai avut loc o activitate sustinuta in curtea rafinariei, asa cum se intampla in anii anteriori. Mai multi caini lupi pazesc cu strasnicie accesul in incinta societatii, astfel incat documentarea la fata locului este blocata din fasa. Revenind la cumparatorul maghernitelor din zona, acesta este administratorul si patronul firmei Lazar Construct SRL, care are in domeniul de activitate fabricarea si montarea bazinelor colectoare. Societatea a derulat un contract cu Oil Terminal, privind curatarea unor bazine de reziduuri petroliere cu vidanja proprie. Aceste detalii minime intaresc ipoteza locuitorilor din zona cu privire la legaturile dintre misteriosul domn Lazar si Eco Petroleum.