Evaziune fiscala "pe fata", in peninsula

In cursul saptamanii trecute, comisarii Garzii Financiare atrageau atentia tuturor consumatorilor sa solicite, de fiecare data cand achizitioneaza un produs, bonul fiscal.

In nota Garzii Financiare se facea referire in special la unitatile de alimentatie publica, restaurante, terase, fast food-uri. Bonul fiscal trebuie sa contina obligatoriu denumirea societatii, adresa punctului de lucru, codul unic de inregistrare, data si ora eliberarii. In mod expres, se atrage atentia clientilor, in cazul in care li se inmaneaza o nota de plata sau orice alt fel de hartie nefiscalizata, ca pot sesiza neregula la numerele de telefon 488284 sau 488285. In special, targetul acestei instiintari a comisarilor o constituiau agentii economici care isi desfasoara activitatea in statiuni. In teren, lucrurile stau diferit. Cei care au puncte de lucru in statiuni sunt mult mai atenti la astfel de detalii, deoarece stiu ca toate organele de control sunt cu ochii pe ei. In acest timp, agentii economici din Constanta isi vad linistiti de treaba deoarece nimeni nu ii deranjeaza. Majoritatea restaurantelor din peninsula, zona cu vad, unde, in orice zi a saptamanii, gasesti cu greu un loc la mese se lucreaza oricum, numai cu bon fiscal nu. La restaurantul New Pizzico, de exemplu, de fiecare data cand soliciti nota de plata, sub nas ti se tranteste o proforma, iar in cazul in care insisti ca vrei bon fiscal, ospatarul te anunta ca, la ei, cu asa ceva se lucreaza din totdeauna. Vizavi de Pizzico, la cafeneaua Mozaic, nota de plata vine scrisa de mana. Dupa ceva rugaminti, vine si bonul fiscal, la pachet cu o uitatura urata din partea ospatarului. Mai la vale, la Cafe Venezzia, lucrurile sunt mult mai distractive. Ospatarul vine la sfarsit cu nota de plata mazgalita pe o foaie si, ca sa fie totul deosebit, restul il da dintr-un portofel scos de undeva, de pe sub sort. Aceeasi poveste, ceri bonul, insa, aici, rezolvarea e alta. Ospatarul te anunta ca l-a scos, dar l-a aruncat pe undeva, nu mai stie unde. Miniexcursia in cautarea bonului fiscal se termina undeva la Soleta, care, mai nou, se numeste Scapino. Pozitia este una ultracentrala, asa ca investitia a costat o gramada de bani. Si cum investitia trebuie recuperata cat mai repede, si aici, nota de plata se face din pix. Este tip cu floricele, cu fel si fel de rotocoale pe foaie. Spectacolul uman se repeta si aici. "Aveti bon?" "Stati putin...", priviri speriate pe dupa perdele si intrebari de genul "Cine sunt astia?". Intr-un final, dupa mai bine de un sfert de ceas, apare si ospatarul cu bonul. Ce e de apreciat insa aici, e inversunarea cu care ospatarii se incapataneaza sa nu aduca bonul fiscal. Puteti sa mergeti de trei, patru, cinci ori si, de fiecare data, vi se va aduce aceeasi nota de plata frumos pictata.

Scris de: {autor}Adrian FURDULEA{/autor}