Executorul Grasu si mascatii au evacuat o femeie de 54 de ani

Justitie oarba la Mangalia

Elena Sbarcea a ramas pe drumuri din 9 martie * Desi termenul limita de evacuare a imobilului in care locuia era 10 martie, executorul Gelu Iulian Grasu a trecut la executarea silita cu o zi mai devreme * Femeia nu a reusit sa-si ia nici un lucru din casa * Executorul Grasu a apelat la mascati pentru a evacua doua femei * Elena Sbarcea a platit impozit peste 20 de ani si este in evidentele de la Primaria Mangalia * Pagubita sustine ca nu a fost citata si de aceea a pierdut procesul cu Elena Samoila * Pentru ca nu si-a timbrat recursul, Elena Sbarcea nu a putut continua procesul si a pierdut casa pe care a cumparat-o * Singura sa sansa este sa aduca martorii care au asistat la tranzactia din 1982, cand s-a intocmit si o chitanta de mana pe care acestia au semnat dupa ce s-au incasat banii

Fiecare om care doreste sa faca ceva in viata si mai ales sa lase ceva in urma sa se preocupa in primul rand sa-si asigure un trai decent si incearca sa-si asigure un acoperis deasupra capului. Cam asa au stat lucrurile si in familia Sbarcea din Mangalia. Numai ca, dupa ce si-a asigurat traiul, au inceput sa apara problemele. Evident ca marul discordiei este casa familiei Sbarcea, o locuinta saracacioasa situata in Mangalia, dar care se afla intr-o zona buna. De cativa ani, acest imobil a fost remarcat de o persoana care scoate la lumina tot felul de mostenitori si doreste cu orice chip sa intre in posesia casei. De altfel, pe cai complet neortodoxe a si reusit.

Proprietari de 22 de ani

In discutie este imobilul de pe strada Horia, Closca si Crisan de la numarul 2, din Mangalia, care a avut in timp mai multi proprietari. Din octombrie 1982 incoace casa a apartinut unei singure familii, respectiv Sbarcea. Atunci locuinta a fost cumparata de Sbarcea Maria si Zoita, mama si fiica, de la Caravan Ion. De fapt, era vorba de o singura camera care prezenta un grad ridicat de deteriorare. Mai exact, nu avea utilitati si nici energie electrica, nu avea ferestre si multe alte aspecte nu erau intr-o stare buna. Locuinta a fost achizitionata contra sumei de 25.000 lei, printr-o chitanta de mana, in prezenta a doi martori care si-au pus semnatura pe document pentru a nu exista nici un fel de probleme. Casa de pe strada Horia, Closca si Crisan de la numarul 2, din Mangalia, a apartinut familiei Ion si Elena Caravan, bunicii Elenei Samoila, cea care ulterior a revendicat locuinta. In anul 1968, Elena Caravan a decedat si s-a facut succesiunea. Potrivit actului succesoral, copiii au primit cota-parte din mostenire, iar Ion Caravan, sotul decedatei, jumatate. Acesta, in 1982, a vandut o camera in suprafata de 56,3 metri patrati familiei Sbarcea. Ulterior, tot de la Ion Caravan, aceeasi familie a mai achizitionat inca o sala. Elena Sbarcea, o alta fiica a Mariei, spune ca de fapt acesta era tot corpul de casa. Pentru ca spatiul era insuficient, in timp, Maria si Zoita Sbarcea, cele care locuiau in imobil, cu ajutorul nepotilor, au mai construit o camera, o toaleta in curte si un zid despartitor intre proprietatea lor si cea a lui Caravan. Si acest ultim corp de casa care apartinea familiei Caravan a fost in cele din urma instrainat, astfel ca la ora actuala acolo locuieste A.M. "Casa este batraneasca, dar este situata intr-o zona buna a Mangaliei. Cred ca acesta este motivul pentru care Samoila Elena doreste cu orice pret sa puna mana pe ea", spune Elena Sbarcea.

Tentative esuate

Dupa decesul Mariei Sbarcea, locuinta a ramas fiicei sale Zoita si copiilor surorii acesteia din urma, Elena. Din acest moment a inceput calvarul. Elena Samoila a dat-o in judecata pe Zoita de nenumarate ori, fara sa aiba castig de cauza. Mai exact, in cinci ani au avut loc trei procese cu aceeasi cauza. Pe fondul acestor procese, in 2001, Zoita s-a imbolnavit si a paralizat. Chiar si in aceste conditii, Elena Samoila i-a intentat un nou proces. Femeia bolnava a fost reprezentata de sora ei, Elena Sbarcea. Si acest proces a fost pierdut de reclamanta care pretinde ca este proprietara imobilului si ca toate imbunatatirile au fost efectuate de ea si pe cheltuiala ei. Macinata de boala, Zoita a decedat in 2002, iar sora sa Elena a ramas sa se ocupe de casa. Samoila insa tot nu avea liniste si dorea sa intre in posesia casei cu pricina cu orice pret, chiar daca la infatisarile anterioare nu a putut prezenta documente care sa ateste faptul ca ea este proprietara de drept a imobilului, asta deoarece actul de mana era si este valabil.

Judecare in lipsa

Decesul Zoitei a facut-o pe Elena Samoila sa mai faca o incercare pentru a-si duce la indeplinire planul. Astfel ca, in iulie 2003, a actionat-o in judecata pe Elena Sbarcea si pe fiica acesteia, care la acea vreme era plecata din tara. Inculpatele in dosarul 512/2003 nu au fost insa instiintate de proces, motiv pentru care nu s-au prezentat la nici un termen. "Nu am fost anuntata de proces. In instanta s-a spus ca factorul postal are semnatura de primire pentru aceasta citatie. Semnatura este falsa, pentru ca eu nu am stiut de asa ceva si deci nu aveam cum sa semnez", a declarat Elena Sbarcea. Aceasta a fost modalitatea pe care Samoila a gasit-o pentru a castiga casa. "Nu stiu ce s-a intamplat la procesul ce s-a desfasurat la Mangalia si mai ales ce acte a prezentat Samoila. Cert este ca a avut castig de cauza. Nu stiu decat ca, la un moment dat, am primit acasa sentinta. Imediat am facut recurs. Am dus dosarul la Curtea de Apel si mi l-a primit fara sa mi se spuna ca trebuie timbrat. Din acest motiv, pe data de 21 octombrie 2003, cand a avut loc procesul, mi-a fost respins recursul", povesteste Elena Sbarcea cu lacrimi in ochi. Mai mult chiar, pe data de 20 octombrie, adica cu o zi inainte de proces, Elena Sbarcea s-a imbolnavit si nu s-a putut prezenta.

Executare silita

"Pe parcursul intregului proces, Samoila a prezentat documente false pentru ca altfel nu avea cum sa castige. Cred ca si cei care au judecat cazul au fost influentati de ea. Sora mea are acel document de mana care poate fi autentificat, dar din cauza bolii nu a putut sa se ocupe de acest lucru. E clar ca este ceva putred la mijloc, inclusiv din faptul ca nu am primit citatie pentru proces", spune Elena Sbarcea. Actiunea Elenei Samoila nu s-a oprit aici. Astfel, pe data de 24 februarie 2004, Elena Sbarcea a primit o somatie prin care i se cerea ca in termen de cinci zile sa elibereze casa deoarece in caz contrar se va trece la executare silita. Femeia, disperata, a facut recurs si a cerut suspendarea executiei silite. Acest lucru nu a fost posibil, dar a mai obtinut o prelungire de cinci zile. Data limita era, in aceste conditii, 10 martie.

Executorul judecatoresc Grasu s-a grabit

Elena Sbarcea spune ca, desi termenul limita era pe 10 martie, executorul judecatoresc Gelu Iulian Grasu s-a grabit si a trecut la aceasta operatiune cu o zi mai devreme. Elena Sbarcea nu era acasa. La domiciliu a fost gasita doar fiica acesteia, care era in vizita la mama sa. Fara sa stea prea mult la discutii, Grasu i-a fluturat fetei prin fata o hartie si i-a cerut sa evacueze casa. "Nu a legitimat-o, ci doar i-a cerut sa paraseasca imobilul. De asemenea, a amenintat-o ca, daca nu se supune, cheama mascatii. Fata nu a reusit decat sa-si ia in graba cateva lucruri. Gelu Iulian Grasu i-a cerut sa faca un proces-verbal cu lucrurile din casa. Inventarierea a inceput in prima camera. Executorul judecatoresc scria, in timp ce Elena Samoila verifica, iar fiica acesteia confirma. In celelalte doua camere, rudele Elenei Samoila, pentru ca venise si cu cateva rude, inventariau bunurile existente acolo. Procesul-verbal este scris in ultimul hal, in sensul ca nu se intelege mare lucru din el. In cele din urma, au fost chemati si mascatii, desi nimeni nu opusese rezistenta si chiar nu era nevoie de prezenta lor", marturiseste Elena Sbarcea. In momentul in care a ajuns acasa, femeia spune ca Samoila impreuna cu rudele ei se instalasera deja in curte si impreuna cu acestea era si executorul judecatoresc Grasu. Nu a putut intra in curte deoarece Samoila avea un topor in mana. Prin urmare, femeia nu si-a putut lua nimic din casa. Ea sustine ca in casa avea o suma frumusica de bani care, din pacate, a ramas acolo. Norocul ei a fost ca in momentul in care a plecat de acasa a luat si actele locuintei. "In momentul in care m-a vazut, mi-a cerut sa plec din casa ei si mi-a reprosat ca nu am facut contract de inchiriere cu ea pentru a sta in imobil. De asemenea, mi-a adus injurii. Usile erau larg deschise, cheile mele erau la Samoila, iar sigiliile au fost puse abia dupa doua saptamani. Mi-a daramat gardul si toaleta din curte si a furat si o parte din acoperis. In momentul in care a pus sigiliile, executorul Grasu a constatat si distrugerile", a mai precizat Sbarcea. Femeia sustine ca, in ziua de Paste, Samoila impreuna cu rudele ei au rupt sigiliile, au intrat in casa, s-au folosit de lucrurile din interior si au dat o mare petrecere in curte. Satula de atata nedreptate, Sbarcea a facut contestatie la executarea silita pe data de 10 martie. Prima infatisare in acest dosar a avut loc pe data de 31 martie. Atunci femeia a aflat ca executorul judecatoresc Gelu Iulian Grasu efectuase evacuarea cu o zi mai devreme, la cererea avocatei Elenei Samoila, care a recunoscut acest lucru in instanta. Elena Sbarcea este de parere ca, in aceste conditii, Grasu devine complice la toata aceasta uneltire. Avocatul Elenei Sbarcea a cerut instantei sa se ataseze la dosar toate abuzurile care s-au facut la executare si sa dispuna o amanare. Noua infatisare a fost stabilita pentru data de 14 aprilie. La acest termen s-a dat sentinta definitiva si s-a stabilit ca in termen de 30 de zile Elena Sbarcea sa achite suma de trei milioane de lei. Femeia nu stie daca sentinta este sau nu in favoarea ei. Ea nu stie decat ca nu a mai intrat in casa de cinci saptamani, ca toti banii stransi intr-o viata si toate lucrurile sale sunt in casa, pe mana unor oameni care apeleaza la tot felul de trucuri si ca a cerut suspendarea evacuarii si acordarea dreptului de a patrunde in locuinta.

Greva foamei

Pentru a-si gasi dreptatea, femeia disperata a recurs la toate metodele posibile. Vazand ca justitia nu este de partea sa, Elena Sbarcea a decis sa intre in greva foamei. Femeia a obtinut autorizatie de la Primaria Capitalei si de la Ministerul de Interne si pe data de 7 aprilie a intrat in greva foamei in fata Guvernului. A stat acolo pana pe data de 10 aprilie, cand i s-a spus ca nu are nici un rost sa mai stea acolo pentru ca toti cei care ar trebui sa o asculte si sa-i faca dreptate au plecat in mini-vacanta de Paste. Prin urmare, i s-a spus ca nu face decat sa se imbolnaveasca si sa-si piarda timpul. Elena Sbarcea era convinsa de altfel de acest din urma aspect, deoarece in cele trei zile de greva nu a bagat-o nimeni in seama. "Unde sa ne mai cerem drepturile si la cine sa ne mai plangem? In Romania, daca nu ai bani si relatii, te arunca la gunoi. Spune ca noi am locuit abuziv si ca totul este construit de ea acolo. Daca toate aceste aspecte sunt reale, atunci de ce la Primaria Mangalia Sbarcea Zoita figureaza ca proprietar al imobilului de pe strada Horia, Closca si Crisan, numarul 2? Am mers si la PNA, unde mi s-a spus ca pot lasa o plangere care cu siguranta va umple cosul de gunoi. Sper ca, in cele din urma, justitia sa faca dreptate si eu sa-mi pot recupera casa, deoarece de mai bine de o luna dorm pe unde apuc, mananc ce pot si nu mai sunt om", marturiseste Elena Sbarcea. Trecuta de 50 de ani, femeia nu-si doreste decat ca acest proces care a vlaguit-o si i-a macinat sanatatea sa se termine cu bine, iar cei care au incalcat legea sa plateasca pentru abuzurile savarsite.