Expertiza in dosarul Oil Terminal intarzie solutionarea dosarului

Momentul adevarului, prelungit cu inca un termen

Astazi, urma sa fie depusa la dosar expertiza financiar-contabila prin care Oil Terminal poate demonstra ca acuzele care i se aduc sunt nefondate * Compania a fost data in judecata de Ministerul Finantelor, pentru o asa-zisa datorie de 1112 miliarde de lei reprezentand taxe vamale si TVA, aferente unei cantitati de 1300.000 tone petrol brut * Aceasta creanta nu ii apartine firmei constantene, care in aceasta afacere a avut doar rolul de intermediar * Importatorul si proprietarul titeiului a fost RAFO Onesti, societatea controversatului Corneliu Iacobov * Interese obscure de grup vor falimentarea si vanzarea pe bucati a companiei de interes national * Situatia este cu atat mai absurda cu cat, desi RAFO a recunoscut ca debitul ii apartine, Oil Terminal continua sa fie tarata prin instante, pentru o creanta inexistenta * La termenul de astazi, instanta ar putea decide o noua amanare intrucat expertiza financiar-contabila nu a fost inca definitivata * Raportul specialistului va arata ca Oil s-a ocupat doar de stocarea titeiului si curatarea acestuia de reziduuri, astfel incat taxele vamale si TVA-ul aferent importului nu i se pot imputa # Pe 30 septembrie, in baza unei absurde sentinte emise de Inalta Curte de Justitie, Oil Terminal a fost la un pas de executarea silita * Din fericire, Curtea de Apel a decis suspendarea executarii pana la finalizarea judecatii pe fond, cea in care se face expertiza

In cursul acestei dimineti, pe rolul Curtii de Apel Constanta este programat un nou termen in procesul pe care Ministerul Finantelor l-a intentat companiei Oil Terminal. In fapt, este vorba despre un asa-zis debit de 1112 miliarde de lei care reprezinta taxe vamale si TVA aferent importarii in perioada 2002-2003 a unei cantitati de 1300 milioane tone petrol brut. Ministerul prin reprezentantul sau, DGFP, sustine ca suma trebuie achitata de Oil Terminal, fapt care a nemultumit conducerea companiei. In aceasta "afacere", compania constanteana nu a avut decat un rol de simplu intermediar care nu a facut decat sa presteze niste servicii pentru proprietar. Importatorul si proprietarul titeiului a fost RAFO Onesti, firma controversatului Corneliu Iacobov. Din cauza relatiilor sus-puse ale acestuia, Oil Terminal a devenit un veritabil "Acar Paun", foarte multe persoane fiind interesate sa falimenteze marea firma din Portul Constanta. Asa s-a ajuns in instanta, unde de mai bine de un an, parata incearca sa demonstreze ca nu are nici o datorie si ca in spatele acestei intentii a MF exista interese straine companiei. Situatia este cu atat mai ridicola, cu cat RAFO a recunoscut intre timp ca ii apartine datoria de 1112 miliarde. Cu toate acestea, la inceputul lunii iunie, Inalta Curte de Justitie si Casatie a admis un recurs al MF si a trimis dosarul inapoi la Constanta, pentru rejudecare. La termenul anterior din acest proces pe fond, la finele lunii septembrie, reprezentantul societatii a solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile. Societatea constanteana vrea sa demonstreze prin acest raport ca acuzele care i se aduc sunt total nefondate. Expertiza va arata clar faptul ca Oil Terminal nu a facut altceva decat sa stocheze un timp cantitatea de petrol brut si sa o curete de reziduuri, cu ajutorul unor instalatii speciale, pe care le detine. De aici si pana la a deveni peste noapte responsabil pentru taxele vamale, este un drum foarte lung, pe care doar cei rau-intentionati pot sustine ca a fost posibil. A existat chiar si o dispensa in baza careia compania a dat drumul titeiului spre RAFO. Din pacate, momentul adevarului ar putea fi amanat un timp, depunerea expertizei putand sa fie amanata cu inca un termen. Astfel, consilierul juridic al firmei Oil Terminal, Sorin Muflic ne-a declarat ieri ca expertiza din acest caz nu a fost inca depusa intrucat specialistul desemnat pentru aceasta lucrare nu se afla in tara. Instanta de judecata ar putea decide asadar ca studierea expertizei sa fie efectuata in cursul lunii noiembrie.Interese obscure vor falimentarea companieiOil Terminal este o companie importanta, cu peste 3000 de angajati care detine monopolul pe piata operatiunilor comerciale cu produse petroliere. Dezvoltarea pe care a cunoscut-o in ultimii ani i-a adus atat respectul majoritatii partenerilor de afaceri, dar si invidia unora dintre acestia. Asa s-a nascut probabil ideea de a distruge societatea constanteana, prin falimentarea sa si vanzarea ulterioara pe bucati. Desi este clar faptul ca taxele aferente celor 1300.000 tone de petrol brut nu ii apartin, Oil Terminal continua sa-si protejeze pozitia. Cum altfel poate fi caracterizata hotararea luata pe data de trei iunie, prin care Inalta Curte de Justitie si Casatie, ignorand probele de la dosarul cauzei, admitea recursul formulat de reclamanta MF. In acest fel, se deschidea drumul spre executarea silita a companiei. Instanta superioara a retrimis dosarul spre rejudecare la Curtea de Apel Constanta si a fixat ca termen final al platii "debitului", data de 30 septembrie. Evident, stiindu-se nevinovata, "parata" Oil Terminal a refuzat sa achite cele 1112 miliarde lei si astfel pe 30 septembrie, orice executor solicitat ar fi putut scoate la vanzare compania. Din fericire, raul a fost partial indreptat prin decizia Curtii de Apel prin care executarea silita a fost suspendata pana la terminarea procesului pe fond, cel cu expertiza.