Foc in curtea unitatii din Topraisar

Poligonul unitatii militare era sa fie mistuit de flacarile care s-au intins de la miristea de peste drum

Pentru ca nu mai era de gluma, militarii au intervenit cu o autospeciala pentru a domoli flacarile care, in scurt timp, parjolisera o buna bucata de teren. Erau o mana de oameni la o temperatura sufocanta, la care se adauga si cenusa din atmosfera. Stingeau intr-o parte si se aprindea in alta. De cealalta parte a drumului, vapaile isi faceau treaba linistite si radeau buruienile uscate de pe camp. Cu un ochi in curtea unitatii militare si cu unul la miristea din spatele lor, soldatii se privesc ingrijorati. Mai sunt aproape 100 de metri si tavalugul rosu va ajunge la o mica stana. Animalele nu sunt in tarc, in schimb locul e plin cu capite de fan, ceea ce constituie un real pericol. Isi face aparitia si ciobanul, cu ajutorul lui. Omul suduie din toata inima, asa cum numai un taran roman o poate face. Se gandeste cu groaza ca, in scurt timp, locul unde isi adapostea animalele, va fi scrum. Se suie intr-o remorca unde are niste recipiente cu apa si asteapta. Intre timp, apare si primarul. Este agitat, spune ca nu prea au ce sa faca, deoarece campul se aprinde singur. A chemat pompierii, o sa vina si un tractor. Pe deasupra, ii are pe cap si pe unii de la Garda de Mediu. Se suie in masina si pleaca in tromba unde arde. Din urma lui, apare un tractor care da o brazda adanca inaintea focului. Pompierii s-au mai linistit si ei si incep sa stranga furtunurile. Ciobanul priveste inca neincrezator din remorca, iar dupa ce vede ca focul sta linistit dupa bariera trasa de tractor, coboara si incepe sa isi vada de treaba, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Totusi, mai priveste din cand in cand spre miriste, pentru ca stie ca oricand se poate reaprinde valvataia. Si de data asta, va fi chiar in fata stanei.

Scris de: {autor}Adrian FURDULEA{/autor}