Grajdul din biserica
Grajdul din bisericaFrumoasa catedrala de la Colelia a slujit etnicilor germani care locuiau acolo
O vale trista, ce coboara spre o derea cu apa murdara. In centru, silueta lugubra a unei biserici parasite: Colelia. Nimic in afara de cladirea surpata a bisericii nu te poate duce cu gandul la o fosta asezare infloritoare. Numai daca iscodesti cu atentie prin iarba grasa, poti zari contururile caselor, ba chiar si treptele fostelor curti largi, de conceptie germana. Caci Colelia a fost un sat al etnicilor germani. Numai crucile sparte din cimitirul de pe deal mai amintesc acest lucru, caci germanii au plecat lasandu-si stramosii pe aceasta vale acum trista.
Acum locul a devenit patria oierilor din satele invecinate. Statutul de teritoriu al nimanui le-a permis sa isi tina aici animalele fara ca cineva sa le ceara socoteala. La vizita pe care am facut-o in urma cu mai bine de un an la Colelia, am inteles, cu durere, ca biserica e un loc strategic, disputat de cele cinci grupuri de ciobani care imbatranesc pe aceasta vale. Si asta pentru ca biserica e un staul gata facut. Am intrat in vechiul locas de cult, asteptandu-ne sa gasim mizerie si gunoi de grajd pe pardoseala, dar a fost mult mai rau: unul dintre ciobani si-a injghebat in biserica, de-a lungul peretelui de nord, o tarla in toata regula. Bare de fier, bucati de tabla, sarme, acoperis din eternita, tot ceea ce putuse folosi acestei improvizatii se afla acolo. Ciobanul blocase cu o usa de tabla scara pe care odinioara, urcau tinerii cantareti din cor in balconul de unde cantau la liturghie. Acum, turnul si balconul reprezinta patria porumbeilor, care se zbenguie netulburati printre arcade si cruci. Pe peretii altarului, ca de altfel peste tot, gasim tot soiul de inscrisuri ingalate. Coplesiti de atmosfera bizara, cei care au ajuns aici dupa parasirea bisericii a fost parasita au inteles sa isi transpuna emotia sau vreo dorinta desantata. "Azi, 11.01.1974, au fost militari in acest lacas parasit. "28.03.1976 un gand pios". "Gigi + Mirela =3D Love". In fata bisericii, in dreptul intrarii gasim o gramada mare de balegar. Probabil ca cineva a avut o data initiativa de a scoate din biserica gunoiul de grajd. Intre timp, s-a adunat din nou, formand un covor de vreun un metru grosime. Ciobanii care au avut stanele aici de-a lungul timpului au blocat intrarea cu caramizi si pietre, iar ferestrele le-au astupat cu ciocani de porumb, sa nu fie curent in biserica. Hristu Chiciu e cel care a reusit sa castige, pentru moment, batalia pentru biserica. Saivanul e al lui. Batranul de 60 de ani creste aici 53 de vaci. Sta de vorba cu noi fara sa ii pese ca suntem ziaristi si ca suntem insotiti de mai multi fotografi care si-au instalat trepiedele peste tot, nerabdatori sa prinda cat mai mult din poezia amara a acestui loc. Batranul cioban chiar nu intelege ca e vorba de un sacrilegiu. Ne povesteste in schimb ca afacerea nu prea mai e rentabila: "Nu mai merge treaba, cred ca o sa le vand si o sa plec. Munca multa si bani putini". Ne povesteste ca nu a mai plecat de un an de pe valea de la Colelia. Baiatul lui vine si ii aduce mancare si tigari, o data pe saptamana. Locuieste intr-un bordei sapat sub un mal, unde are tot ce are nevoie, chiar si un aragaz. S-a obisnuit sa traiasca aproape ca un pustnic. Il intrebam cum sta cu femeile. "Nu vedeti cat de multe sunt pe vale?", raspunde el cu o ironie amara.S-a furat si acoperisul bisericii
Documentele atesta ca in 1913, valea a fost colonizata cu etnici germani. Cu spiritul organizatoric binecunoscut, ei au reusit foarte repede sa isi ridice o asezare infloritoare. In 1940, a fost perfectata o intelegere intre Romania si Germani care prevedea posibilitatea ca etnicii germani sa plece in patria mama. Atunci au inceput sa plece germanii de la Colelia. In locul celor plecati, s-au instalat aromani si romani, care au continuat sa locuiasca acolo. Biserica functionat pana in 1966, dupa care a cazut in parasire. Apoi au inceput sa plece, unul cate unul, toti locuitorii, pana nu a mai ramas nimeni in Colelia. Fiecare a luat tot ce a putut, lasand restul in grija oamenilor din satele invecinate. Cand nu au mai avut ce sa fura din fostele gospodarii, au trecut la biserica si au inceput cu grinzile ce sustinea acoperisul, care s-a prabusit in scut timp. Toti satenii din zona stiu ca cei care au furat de la biserica au fost pedepsiti de Dumnezeu, caci au avut parte numai de accidente tragice. Ciobanii aciuati in prezent pe vale spun ca in fiecare an vin preoti catolici de la Bucuresti, care viziteaza biserica si ii iau la rost pe cei care au distrus-o. Umbla zvonul ca ar vrea sa construiasca acolo o manastire. Monseniorul Stefan Ghenta, liderul Bisericii Romano-Catolice din Dobrogea, nu e insa de aceeasi parere. El ne-a declarat ca Biserica catolica nu are traditia unor manastiri in locuri pustii, ocupandu-se mai ales cu programe sociale. El a recunoscut chiar ca i-a venit prin minte sa darame biserica de la Colelia si sa foloseasca materialul pentru o catedrala pe care o construieste in Constanta. Pana a se lua vreo decizie, in biserica de la Colelia, unde in urma cu 50 de ani crestinii primeau Impartasania, dorm vacile.Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp