Histria si Enisala, nevalorificate turistic

Istoria dobrogeana, in paragina (II)

In Dobrogea, monumente istorice de prima importanta nu ii atrag pe turisti pentru ca nu ofera nici un fel de dotari adiacente * Histria, fosta colonie intemeiata de greci pe litoral, la mijlocul secolului VII i.Hr, este si primul oras din Romania * In ciuda cercetarilor arheologice, renovarii muzeului si, in general, a eforturilor depuse de specialisti, cetatea primeste foarte putini turisti * Ei gasesc in zona o bodega construita in urma cu 30 de ani, unde pot consuma bere si votca ieftina * De mancare nu poate fi vorba, caci in zona cetatii nu exista nici macar apa curenta * Enisala, cetatea cocotata pe un promontoriu ce domina lacurile Babadag si Razelm, este un loc cu adevarat fascinant * Zona a fost locuita din vremea dacilor si pana in Evul Mediu, cand cetatea a fost reconstruita de genovezi * Turistii nu gasesc la Enisala nici macar un ghid specializat * Pentru un popas, ei se pot opri la carciumile lipovenesti, murdare si pline de aburi de votca * In cel mai fericit caz, vor fi asaltati de localnici care vor incerca sa le vanda, chiar langa balta, peste foarte scump

"ZIUA de Constanta" continua campania de prezentare a unor monumente istorice de prim rang din Dobrogea care nu sunt vizitate de turisti pentru ca lipsesc cu desavarsire minimele dotari. In cel mai fericit caz, langa siturile arheologice au ramas in picioare carciumile saracacioase construite pe vremea comunismului. In cele mai multe cazuri insa, nu exista nici macar drumuri de acces decente, ca sa nu mai vorbim de muzee, ghizi permanenti, restaurante decente sau spatii de cazare. Dupa ce, intr-un articol anterior, am prezentat situatia de la Capidava si Adamclisi, este acum randul cetatilor Histria si Enisala.Histria, colonie greaca pe tarmul dobrogean al Marii Negre (astazi pe malul lacului Sinoe), a fost intemeiata catre mijlocul secolului VII i.Hr., de catre colonisti din Milet, si a existat vreme de 14 secole. Este cea mai veche colonie greaca din vestul Pontului Euxin si una dintre primele intemeiate in bazinul acestei mari, fiind in acelasi timp primul oras atestat pe teritoriul actualei Romanii. Navigatorii si negustorii greci s-au asezat in ospitalierul golf de odinioara, cu scopul de a face comert cu bastinasii geto-daci. Uleiul de masline, vinurile, obiectele de podoaba grecesti erau schimbate pe granele, mierea, ceara de albine, pieile de vita, pestele sarat, faclele din rasina pinilor ce existau odata in zona, oferite de triburile locale. Histria (Istria in limba greaca - denumire luata de la fluviul Istros-Dunarea) prospera si se dezvolta timp de opt secole. Asezarea, inconjurata de un puternic zid de aparare, era alimentata cu apa prin conducte lungi de peste 20 km; strazile erau pavate cu piatra, iar institutiile de educatie fizica - gymnasion - si cele cultural-artistice - museion - cunosteau forfota obisnuita locurilor de acest fel. Intre secolele I si III d.Hr. se instaureaza puterea romana pe meleagurile Dobrogei de azi. In aceasta perioada, in oras se construiesc temple inchinate zeitatilor romane, terme (bai publice), cartiere ale cetatenilor bogati, cu case frumoase. Dar golful Halmyris, unde era asezat orasul, a inceput sa se impotmoleasca, nisipul inchizand iesirea la Marea Neagra. Cu tot neajunsul creat de lipsa posibilitatilor de a mai face lesnicios negot pe mare, orasul-cetate si-a mai prelungit existenta pana in secolul al VI-lea. Cumplita invazie a avarilor, care distrug aproape in intregime cetatea, obliga pe locuitori s-o paraseasca in cautarea unui loc mai ferit de primejdii. Incet-incet, Histria, a carei viata mai palpaie ca o firava lumina, se ruineaza. Dupa ce a fost identificata, in 1868, de catre arheologul francez Ernest Desjardins, cetatea a fost amplu cercetata de catre Vasile Parvan, Scarlat si Marcelle Lambrino, iar dupa 1949 de catre o echipa de arheologi condusa succesiv de catre Emil Condurachi si Dionisie M. Pippidi. Cercetarile continua astazi sub conducerea prof. dr. Petre Alexandrescu si prof. dr. Alexandru Suceveanu. In 1999 se implinesc 85 de ani de cercetari neintrerupte la Histria.

Turism fara apa curenta

In prezent, dintre siturile arheologice din Dobrogea, exceptand probabil edificiile antice din municipiul Constanta, Histria atrage cam cei mai multi turisti. Cu toate acestea, numarul e foarte mic, chiar si vara, in comparatie cu obiective istorice similare din vestul Europei. Daca privesti cu atentie imprejurimile, intelegi imediat motivul. Dupa ce viziteaza cetatea, turistii se pot odihni in carciuma ce apartinea cooperativei de consum, in urma cu vreo treizeci de ani. Inauntru s-au schimbat prea putine lucruri. Aceleasi mese modeste, acoperite cu musamale, aceleasi pahare. Bere si votca ieftine, cafea la ibric. Cateva postere despre vegetatia Deltei. A aparut in schimb un televizor second-hand, aproape color, la care se zgaiesc, pe postul national, trei ciobani. In toaletele de la cetate nu as recomanda nimanui sa mearga, cu atat mai putin unui turist strain, mai ales ca nu exista nici macar apa curenta.

Cetatea genovezilor

Enisala este poate cea mai spectaculoasa cetate din Dobrogea si un loc unic in felul sau. Fortificatia e cocotata pe una dintre culmile strajuite de lacurile Babadag si Razelm. Desi abia in sec. XII a fost reconstruita de genovezi, cele 400 de morminte dacice descoperite in zona dateaza din secolul al IV-lea i.Hr. Alte vestigii - de la topoare de piatra slefuita la vase ceramice si chiar scheletul unui mamut - atesta o continuitate ce se pierde in negura timpului. Pe cat de frumoasa e cetatea ce respira istorie si mister in fiecare piatra a zidului, pe atat de greu este sa ajungi aici. Drumul spre Enisala, marcat printr-un indicator destul de discret, e un adevarat supliciu. Masina se canoneste in adevaratele cratere ale drumului, scartaind din toate incheieturile. Desi distanta e numai de vreo sapte kilometri, drumul pare a nu se mai termina. Din sat pana in cetate e si mai greu, caci trebuie sa treci printre vii. Practic, atunci cand ploua, nici o masina nu poate urca promontoriul pe care se afla cetatea. Ajunsi sus, turistii trebuie sa se orienteze singuri si sa faca presupuneri, caci nu exista nici un fel de ghid. In sat exista un muzeu si un ghid, pe care trebuie sa il chemi de acasa. Muzeul insa prezinta elementele etnografice ale zonei, fara a avea o legatura prea mare cu cetatea. La fel si ghidul. Loc de popas: cateva carciumi in care plutesc aburii votcii ieftine. Odata intrat, vei deveni victima sigura a lipovenilor care se roaga de tine sa cumperi peste de la ei, dupa ce iti cer, oricum, cat nu face. Cat despre un loc in care poti sa iti petreci noaptea, in zona nu exista nici o pensiune. Iar hotelul din Babadag seamana mai curand a una dintre femeile batrane ale orasului, pe care acum nu o mai vrea nimeni.