Istoria dobrogeana, in paragina

Monumente istorice de prima importanta nu ii atrag pe turisti pentru ca nu ofera nici un fel de servicii adiacente

Situri arheologice unice din Dobrogea nu beneficiaza de notorietatea pe care o merita pentru ca dotarile adiacente lipsesc cu desavarsire * Turistii care le viziteaza nu beneficiaza nici macar de un loc unde sa serveasca masa, ca sa nu mai vorbim de spatii de cazare * La Adamclisi, la monument vine, in extrasezon, un microbuz cu turisti, iar in sezon ceva mai multi * Aici a functionat, pe vremea regimului comunist, un restaurant, care avea si spatii de cazare * Castrul roman de la Capidava nu beneficiaza nici macar de ghid tot timpul anului, iar in catunul omonim functioneaza numai o carciuma-magazin pentru localnici

Dobrogea pastreaza, adanc infipte in trupul ei, amprentele istoriei. Getii, grecii, romanii s-au incapatanat sa ramana aici, chiar si dupa ce, fizic, au plecat. Turistii, mai ales cei straini, sunt incantati de ceea ce le ofera vestigiile Dobrogei. Cu toate acestea, cele mai multe situri arheologice nu sunt promovate suficient. "ZIUA de Constanta" a demarat o campanie in acest sens. In cursul documentarii, colindand toate obiectivele arheologice din Dobrogea, am fost frapati de indiferenta autoritatilor in legatura cu acest subiect. E vorba, mai ales, de lipsa fondurilor pentru lucrari de conservare, ca sa nu mai vorbim de lipsa unor dotari minime pentru ca aceste obiective sa intre cu adevarat in turismul cultural. Nici unul dintre obiectivele arheologice de prima marime din Dobrogea nu beneficiaza de dotarile adiacente care sa ii atraga si sa ii determine pe turisti sa viziteze aceste locuri si sa zaboveasca acolo mai mult timp. Turistii, mai ales strainii, au nevoie de sosele bune, de un restaurant, de spatii de cazare. Va prezentam in continuare doua exemple de situri arheologice care, in lipsa unor dotari corespunzatoare, zac ingropate sub praful uitarii si sunt vizitate de catre specialisti.

"Biserica Omului"

Unul dintre exemple il reprezinta monumentul de la Adamclisi, ridicat cu prilejul victoriei romanilor asupra dacilor si aliatilor bastarni si roxolani, in anii 105-106. Ideea pleaca de la obiceiul romanilor ca dupa o victorie sa isi agate armele intr-un copac numit trofeu. De aceea, monumentul are forma unui trunchi de copac, trofeul propriu-zis fiind soldatul roman purtand armura si multe arme. Monumentul a fost construit de Apolodor din Damasc, inaltimea fiind de 40 de metri, egala cu diametrul bazei. In interior, a fost descoperit un mausoleu cu ramasitele incinerate ale unui inalt ofiter roman. Pe un altar sapat in piatra sunt scrise numele celor 3800 de ostasi romani cazuti in lupta. Restaurarea monumentului a inceput in 1971 si s-a terminat in 1977, atunci cand lucrarea a fost inaugurata. Constructia e o replica fidela, ce foloseste o mica parte din monumentul original. Piesele originale descoperite au fost duse in muzeul ce se afla in sat. Ghidul se lauda cu "cel putin un microbuz de turisti pe saptamana" in sezon, iar in rest ceva mai mult. La Adamclisi, sezonul incepe vara si tine pana la 15 septembrie. Timp de cel mult o luna, vin grupuri de elevi si apoi totul se stinge treptat. Oricine ajunge in zona intelege imediat de ce lipsesc turistii. In Adamclisi nu exista nici macar un restaurant, ce sa mai vorbim de vreun motel. Pe vremea comunismului, chiar langa monument a functionat un restaurant, ba chiar si spatii de cazare. Toate acestea sunt acum o ruina.

Capidava - "Cetatea de la cotitura"

Castrul roman si-a luat numele de la o particularitate a batranului fluviu, care face in zona un mare cot. In vremea locuirii romane, fluviul isi avea nivelul foarte ridicat, ajungand pana langa zidurile cetatii, oferindu-i o protectie naturala. Capidava a fost construita in vremea imparatului Traian si locuita pana in secolul XI. Cetatea a fost distrusa partial de incendii si cutremure si refacuta de mai multe ori, cea mai importanta reconstructie avand loc in secolul IV. Capidava a fost castru militar pe frontiera si facea parte dintr-o salba de edificii cu rol de aparare, la fel ca si un "Castel", fortificatie romana de dimensiuni mai mici, situat la numai cativa kilometri, langa actuala comuna Topalu. Pe la sfarsitul secolului XIX, pe vatra vechii cetati au fost asezati aici "cojenii", colonisti adusi din zonele Buzaului, numiti asa pentru ca purtau cojoacele cu blana in interior si "coaja" afara, spre deosebire de "mocani", care le purtau invers. Catunul Capidava are acum numai 30 de familii, in general oameni saraci. Ei traiesc de azi pe maine, muncind cu ziua la cei doi-trei oameni mai avuti. Vara, la Capidava se mai stabilesc lipoveni veniti din satele vecine. La Capidava se lucreaza in fiecare an. Profesorul Zaharia Covacef isi aduce in practica arheologica in fiecare an studentii de la Facultatea de Istorie a Universitatii "Ovidius". Aceasta este insa singura activitate notabila de la Capidava. Turistii se aventureaza rar aici, mai ales ca nu exista un ghid permanent, iar despre un loc de popas pentru turisti, ce sa mai vorbim. Ancheta noastra va continua cu prezentarea altor obiective arheologice care nu se bucura de notorietatea pe care o merita.