Istoria scoasa pe tejghea

Monopol pe turismul arheologic

Faptul ca faimosul SRL al Consiliului Judetean incearca sa jecmaneasca cultura nu mai reprezinta o noutate. Nou este insa, faptul ca SC "Domeniul Public si Privat" SRL intentioneaza sa profite la maximum de pe urma obiectivelor arheologice de prim rang, de care Dobrogea nu duce lipsa. E vorba mai ales de cetati si monumente antice precum Histria si Adamclisi. Si asta, in contextul in care activitatea de cercetare si sapaturile arheologice au fost limitate drastic de catre Consiliul Judetean, prin alocarea unui buget, mai mult decat insuficient si prin aplicarea unei politici agresive de restructurare a personalului din cadrul Muzeului National de istorie si Arheologie Constanta. Reamintim ca SRL-ul, mai sus-mentionat, a fost implicat intr-un scandal recent, legat de intentia de a vinde "pe sest" sediul Scolii Populare de Arte din Constanta. Cu alte cuvinte, din perspectiva sefilor Consiliului Judetean, pana si cultura este o vaca de muls pe care o ucizi fara scrupule atunci cand nu iti mai aduce profit.

Cotidianul nostru a publicat, in vara anului trecut, un material care atragea atentia ca obiectivele istorice importante din Dobrogea sunt abandonate in paragina si nu ofera nici un fel de dotari care ar putea sa atraga turistii romani sau straini. Ne refeream, in acel context, la restaurante si spatii de cazare, iar acelea care exista, nu se ridica la nivelul asteptarilor. Demersul nostru jurnalistic a fost prins din zbor de autoritati, care intentionau, probabil, inca de pe atunci preluarea, prin intermediul unor firme a restaurantului de la Histria si refacerea celui de la Adamclisi. Drept urmare, in chiar ziua in care a aparut articolul nostru, concesionara restaurantului de langa cetatea Histria s-a trezit cu o echipa de la cele mai importante institutii judetene de control, care, vezi Doamne, s-au autosesizat datorita articolului aparut. "Inspectorii", care s-au grabit sa se autosesizeze(!?) au tachinat-o si au amenintat-o ca ar putea sa piarda restaurantul. Seful santierului arheologic de la Histria, profesorul Alexandru Suceveanu, ne-a marturisit ca are o relatie incordata cu autoritatile judetene care fac presiuni pentru a scoate cat mai multi bani pentru celebrul SC "Domeniul Public si Privat" SRL, de pe urma vizitatorilor.

Vadul comercial de la Histria?

Histria, colonie greaca pe tarmul dobrogean al Marii Negre (astazi pe malul lacului Sinoe), a fost intemeiata catre mijlocul secolului VII i.Hr., de catre colonisti din Milet, si a existat vreme de 14 secole. Este cea mai veche colonie greaca din vestul Pontului Euxin si una dintre primele intemeiate in bazinul acestei mari, fiind in acelasi timp, primul oras atestat pe teritoriul actualei Romanii. Navigatorii si negustorii greci s-au asezat in ospitalierul golf de odinioara, cu scopul de a face comert cu bastinasii geto-daci. Uleiul de masline, vinurile, obiectele de podoaba grecesti erau schimbate pe granele, mierea, ceara de albine, pieile de vita, pestele sarat, faclele din rasina pinilor ce existau odata in zona, oferite de triburile locale. Histria (Istria in limba greaca-denumire luata de la fluviul Istros-Dunarea) prospera si se dezvolta timp de opt secole. Asezarea, inconjurata de un puternic zid de aparare, era alimentata cu apa prin conducte lungi de peste 20 km; strazile erau pavate cu piatra, iar institutiile de educatie fizica - gymnasion - si cele cultural-artistice - museion - cunosteau forfota obisnuita locurilor de acest fel. Intre secolele I si III d.Hr. se instaureaza puterea romana pe meleagurile Dobrogei de azi. In aceasta perioada, in oras se construiesc temple inchinate zeitatilor romane, terme (bai publice), cartiere ale cetatenilor bogati, cu case frumoase. Dar golful Halmyris, unde era asezat orasul, a inceput sa se impotmoleasca, nisipul inchizand iesirea la Marea Neagra. Cu tot neajunsul creat de lipsa posibilitatilor de a mai face lesnicios negot pe mare, orasul-cetate si-a mai prelungit existenta pana in secolul al VI-lea. Cumplita invazie a avarilor, care distrug aproape in intregime cetatea, obliga pe locuitori s-o paraseasca in cautarea unui loc mai ferit de primejdii. Incet-incet, Histria, a carei viata mai palpaie ca o firava lumina, se ruineaza. Dupa ce a fost identificata, in 1868, de catre arheologul francez Ernest Desjardins, cetatea a fost amplu cercetata de catre Vasile Parvan, Scarlat si Marcelle Lambrino, iar dupa 1949 de catre o echipa de arheologi condusa succesiv de catre Emil Condurachi si Dionisie M. Pippidi. Cercetarile continua, astazi, sub conducerea prof. dr. Petre Alexandrescu si prof. dr. Alexandru Suceveanu. In 1999 se implinesc 85 de ani de cercetari neintrerupte la Histria. In prezent, dintre siturile arheologice din Dobrogea, exceptand probabil edificiile antice din municipiul Constanta, Histria atrage cam cei mai multi turisti. Cu toate acestea, numarul e foarte mic, chiar si vara, in comparatie cu obiective istorice similare din vestul Europei. Daca privesti cu atentie imprejurimile, intelegi imediat motivul. Dupa ce viziteaza cetatea, turistii se pot odihni in carciuma ce apartine cooperativei de consum si asupra careia SRL-ul din Constanta a pus ochii.

Autoritatile judetene vor sa puna mana si pe restaurantul de la Adamclisi

Dupa cum se cunoaste, monumentul de la Adamclisi a fost ridicat cu prilejul victoriei romanilor asupra dacilor si aliatilor bastarni si roxolani, in anii 105-106. Ideea pleaca de la obiceiul romanilor ca, dupa o victorie, sa isi agate armele intr-un copac, numit trofeu. De aceea, monumentul are forma unui trunchi de copac, trofeul propriu-zis fiind soldatul roman purtand armura si multe arme. Monumentul a fost construit de Apolodor din Damasc, inaltimea fiind de 40 de metri, egala cu diametrul bazei. In interior, a fost descoperit un mausoleu cu ramasitele incinerate ale unui inalt ofiter roman. Pe un altar sapat in piatra sunt scrise numele celor 3800 de ostasi romani cazuti in lupta. Restaurarea monumentului a inceput in 1971 si s-a terminat in 1977, atunci cand lucrarea a fost inaugurata. Constructia e o replica fidela, ce foloseste o mica parte din monumentul original. Piesele originale descoperite au fost duse in muzeul ce se afla in sat. Ghidul se lauda cu "cel putin un microbuz de turisti pe saptamana" in sezon, iar in rest, ceva mai mult. La Adamclisi, sezonul incepe vara si tine pana la 15 septembrie. Timp de cel mult o luna, vin grupuri de elevi si apoi totul se stinge treptat. Langa monument a functionat, inainte de 1989, un soi de motel. Restaurant si spatii de cazare, cu o terasa sustinuta de barne de lemn, intr-un loc cu o splendida panorama, spre cetate si dealurile impadurite din jur. Chiar daca astazi este parasit, cladirea ar putea fi reconditionata, si motelul redeschis. Oamenii din zona ne-au povestit ca, in toamna anului trecut, monumentul a fost vizitat de un personaj pitoresc care, plin de infatuare, s-a prezentat ca prieten al sefului Consiliului Judetean, Nicusor Constantinescu si a vrut sa vada restaurantul, spunand ca vrea sa il refaca, bineinteles, prin acelasi SRL amintit mai sus.

Cetatea genovezilor

Enisala este, poate, cea mai spectaculoasa cetate din Dobrogea si un loc unic in felul sau. Fortificatia e cocotata pe una dintre culmile strajuite de lacurile Babadag si Razelm. Desi abia in sec. XII a fost reconstruita de genovezi, cele 400 de morminte dacice descoperite in zona dateaza din secolul al IV-lea i.Hr. Alte vestigii - de la topoare de piatra slefuita la vase ceramice si chiar scheletul unui mamut - atesta o continuitate ce se pierde in negura timpului. Pe cat de frumoasa e cetatea ce respira istorie si mister in fiecare piatra a zidului, pe atat de greu este sa ajungi aici. Drumul spre Enisala, marcat printr-un indicator destul de discret, e un adevarat supliciu. Masina se canoneste in adevaratele cratere ale drumului, scartaind din toate incheieturile. Desi distanta e numai de vreo sapte kilometri, drumul pare a nu se mai termina. Din sat pana in cetate e si mai greu, caci trebuie sa treci printre vii. Practic, atunci cand ploua, nici o masina nu poate urca promontoriul pe care se afla cetatea. Ajunsi sus, turistii trebuie sa se orienteze singuri si sa faca presupuneri, caci nu exista nici un fel de ghid. In sat exista un muzeu si un ghid, pe care trebuie sa il chemi de acasa. Muzeul insa, prezinta elementele etnografice ale zonei, fara a avea o legatura prea mare cu cetatea. La fel si ghidul. Loc de popas: cateva carciumi in care plutesc aburii votcii ieftine. Odata intrat, vei deveni victima sigura a lipovenilor care se roaga de tine sa cumperi peste de la ei, dupa ce iti cer, oricum, cat nu face. Iar hotelul din Babadag seamana mai curand a una dintre femeile batrane ale orasului, pe care acum nu o mai vrea nimeni. Cine a vrut sa investeasca acolo nu a avut voie, deoarece locul era rezervat pentru....se stie cine.

Capidava - "Cetatea de la cotitura"

Castrul roman si-a luat numele de la o particularitate a batranului fluviu, care face in zona un mare cot. In vremea locuirii romane, fluviul isi avea nivelul foarte ridicat, ajungand pana langa zidurile cetatii, oferindu-i o protectie naturala. Capidava a fost construita in vremea imparatului Traian si locuita pana in secolul XI. Cetatea a fost distrusa partial de incendii si cutremure si refacuta de mai multe ori, cea mai importanta reconstructie avand loc in secolul IV. Capidava a fost castru militar pe frontiera si facea parte dintr-o salba de edificii cu rol de aparare, la fel ca si un "Castel", fortificatie romana de dimensiuni mai mici, situat la numai cativa kilometri, langa actuala comuna Topalu. Pe la sfarsitul secolului XIX, pe vatra vechii cetati au fost asezati aici "cojenii", colonisti adusi din zonele Buzaului, numiti asa pentru ca purtau cojoacele cu blana in interior si "coaja" afara, spre deosebire de "mocani", care le purtau invers. Catunul Capidava are acum numai 30 de familii, in general oameni saraci. Ei traiesc de azi pe maine, muncind cu ziua la cei doi-trei oameni mai avuti. Vara, la Capidava se mai stabilesc lipoveni veniti din satele vecine. La Capidava se lucreaza in fiecare an in practica arheologica studentii de la Facultatea de Istorie a Universitatii "Ovidius". Aceasta este, insa singura activitate notabila de la Capidava. Turistii se aventureaza rar aici, mai ales pentru ca autoritatile locale nu s-au sinchisit sa finanteze un ghid permanent, iar despre un loc de popas pentru turisti, a ramas valabila aceeasi formula ca si in cazurile de mai sus.