Justitia, pretextul unor rasturnari nefiresti de situatii contractuale

Multi dintre cei care "joaca" stramb in relatii contractuale cauta solutii in justitie * Trei societati comerciale Rompac, Miradioana si Marc Rich cauta solutii prin jocuri de procedura in litigii comerciale ce se afla pe rolul instantelor constantene si bucurestene * Adesea aranjamente dubioase duc la solutii bizare care intriga orice om de buna credinta * Legea este adesea folosita stramb pentru a influenta situatii de fapt clare stabilite prin contracte clare

Exista situatii paradoxale pentru justitia romaneasca. Sunt situatii clare care daca ar fi sa fie judecate de orice om de bun simt cu discernamant ar primi solutii juste in conformitate cu starea de fapt. Vom prezenta in continuare doua cazuri in care justitia mai mult incurca decat solutioneaza situatii conflictuale clare. Este si cazul societatii Mirandioana SRL din Constanta, administrata de Mircea Palasescu. Acesta nu a respectat prevederile contractului de inchiriere cu proprietarul Tomis Mall pentru spatiul pe care-l are in exploatare, iar in momentul de fata, incearca prin diferite tertipuri juridice sa traga de timp, desi ar fi trebuit sa fie evacuat de mult din sediul pe care-l detine Tomis Mall. Litigiul celor doua societati a ajuns pe rolul instantelor constantene. Contract "prelungit" cu aportul justitiei in ciuda drepturilor proprietarilorIn cursul anului trecut, mai precis pe data de 19 august 2004, intre societatea Tomis SA si Miradioana SRL s-a incheiat un contract de inchiriere care urma sa produca efecte incepand cu data de 1 septembrie 2004. Obiectul contractului il reprezenta un spatiu comercial in suprafata de 330 de metri patrati, o sala de vanzare, un spatiu de depozitare de 60 metri patrati si un spatiu de expunere de cinci metri patrati, toate situate la etajul I in incinta centrului comercial Tomis Mall. Desi partile s-au inteles de comun acord asupra conditiilor contractului, la data de 16 octombrie 2004, reprezentantii Miradioana au incalcat prevederile acordului bilateral. Din documentele care se afla la dosarul cauzei de pe rolul instantei, reiese ca societatea care este administrata de Mircea Palasescu nu si-a respectat doua obligatii principale ale contractului de locatiune. Acesta nu a platit obligatiile financiare, respectiv chiria si utilitatile. De asemenea, desi contractul prevedea expres ca destinatie a spatiului comercializarea produselor sport sub conceptul Athlete Foot, Palasescu nu a respectat nici aceasta prevedere. Drept urmare, la data de 1 noiembrie, reprezentantii societatii Tomis l-a notificat pe administratorul Miradioana, punandu-i in vedere ca se considera reziliat de plin drept contractul de inchiriere nr.1333/2004 in baza pactului comisoriu de grad IV expres inserat in acordul bilateral. Chiar si asa, dupa notificare, societatea in cauza a continuat sa foloseasca spatiul respectiv fara a-si achita obligatiile financiare acumuland debite foarte mari precum si penalitati de intarziere.Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiestiDesi ar fi avut posibilitatea sa-i evacueze din sediul Tomis Mall, reprezentantii SC Tomis au mai acordat inca o sansa celor de la Miradioana. Astfel, ca urmare a negocierii dintre cei doi administratori ai societatilor contractante a intervenit un Protocol semnat in fata notarului public Florin Visan, act care reprezinta un inscris autentic. Prin documentul respectiv, societatea Tomis era de acord ca firma Miradioana sa foloseasca spatiul respectiv pana la data 10 ianuarie 2005, data la care daca nu elibera spatiul ce a facut obiectul contractului 1331, se obliga sa achite daune-interese reprezentand chiria pe o perioada de un an si sase luni. Surprinzator, administratorul Miradioana incalca si de aceasta data intelegerea. El refuza sa elibereze spatiul si pentru a nu se pune in aplicare dispozitiile titlului executoriu constand in protocolul autentificat, solicita si obtine la Curtea de Apel Constanta suspendarea efectelor acestuia pana la judecarea pe fond a cererii de anulare a protocolului. Si asta cu toate ca, practic, nu incepuse nici o executare silita intemeiata pe acest titlu executoriu. Decizie care ridica semne de intrebare tinand cont ca Tribunalul Constanta, pe buna dreptate, ii respinsese ordonanta presedintiala prin care societatea Miradioana solicita suspendarea efectelor titlului executoriu. Increngaturile din justitie nu s-au oprit aici. La scurt timp, administratorul societatii care nu este in stare sa respecte un contract, a formulat o alta actiune in instanta care a facut obiectul dosarului 6710/2004, prin care solicita constatarea nulitatii absolute a protocolului incheiat la notariat. In urma analizarii probelor din dosar, cererea i-a fost respinsa de Tribunal.Prevederile legale o necunoscuta pentru unii magistratiPe de alta parte, legea ii conferea protocolului autentificat la notariat caracterul de titlu executoriu. Cu toate acestea, reprezentantii societatii Tomis au formulat o cerere in instanta de investire cu formula executorie care a fost respinsa. Solutia, dar mai ales motivarea judecatorului care a luat o astfel de decizie demonstreaza ca magistratul respectiv ori a uitat ce a invatat ori a avut un alt interes in rezolvarea cauzei. Pe langa alte aberatii inscrise in motivare, judecatorul mai mentioneaza ca hotararea poate fi atacata cu recurs in cinci zile de la comunicare pentru creditoare. Ceea ce dovedeste inca o data cata legislatie cunoaste acest judecator. Oare, chiar sa nu stie ca legea specifica in mod normal ca impotriva oricarei hotarari poate formula apel sau recurs oricare dintre parti ?In cele din urma, societatea Tomis a obtinut la Tribunalul Constanta rezilierea de plin drept a contractului de inchiriere nr. 1331/004 precum si evacuarea societatii Miradioana din spatiul de la Tomis Mall. Mai mult, s-a procedat la legalizarea acestei sentinte precum si la demararea procedurii de executare silita. Drept urmare, un executor judecatoresc a emis si comunicat somatia de eliberare a spatiului. Asa cum era de asteptat, in loc sa paraseasca de buna voie spatiul, administratorul Miradioana incearca sa mai traga de timp si sa ingreuneze procedura de executare. Astfel, in urma cu o saptamana, acesta a solicitat in instanta suspendarea provizorie a executarii silite, pana la solutionarea cererii de suspendare. De partea cealalta, reprezentantul Tomis a aratat instanteica societatea Miradioana nu si-a achitat obligatiile financiare de peste patru luni, si a incercat sa depuna la dosarul cauzei situatia la zi cu debitul restant al acesteia. Pe langa faptul ca i-a fost refuzata depunerea acestui inscris pe motiv ca scrisul este prea mic si nu se pot descifra cifrele decat cu lupa, magistratii au mai da o lovitura. Ei au admis cererea formulata de partea cealalta, putandu-se spune ca unii judecatori incurajeaza faradelegile pe care le fac altii. Un nou termen de judecata in proces a fost stabilit pentru data de 2 iunie.Rompac si Marc Rich fac jocurile la ICCJIn anul 1999, a avut loc in Portul Constanta una din tranzactiile obisnuite pentru comertul pe mare. Pe 25.03. 1999, compania Shitonia in calitate de armator al navei "Aliacmon River" si V. Ships, firma care asigura managementul vaporului au incheiat un contract de inchiriere a navei pentru un voiaj pe ruta Constanta-Hodeidah. Nava urma sa incarce grau de macinat din recolta anului 1999 din portul Constanta. Vanzatorul graului era Rompac, iar cumparatorul era vestita firma Marc Rich care la randul sau vindea marfa catre o alta companie care se numeste Al Hadha. Nava "Aliacmon River" a sosit in rada portului pe data de 04. 11.1999, iar pe 13 era apta pentru operatiunile de incarcare. Dupa o zi de la inceperea operatiunii comandantul navei a observat ca graul era amestecat cu floarea soarelui si a cerut sa poata sa faca mentiuni pe documentele de transport (conosament) cu privire la conditia marfii, care, mai mult, era si plina de insecte vii. De aici a inceput un adevarat razboi al notificarilor intre armator, cumparatori, vanzatorul marfii si operatorii portuari implicati. Incarcarea a fost oprita. Cu toate acestea a operatiunea a continuat dupa ce inspectorii incarcatorului au certificat ca marfa se afla in limitele contractuale. Dupa o saptamana, comandantul navei a constat inca o data ca marfa este infestata cu insecte si a cerut sa adauge cateva clauze in documentele de transport prin care sa exonereze armatorul de conditia marfii in portul de descarcare. In final Marc Rich si Al Hadha au fortat incarcarea navei cu 32 300 tone de grau in conditiile expuse mai sus, dar s-au opus ca mentiunile comandantului sa fie trecute in documentele de insotire a marfii. In aceste conditii armatorul ar fi putut sa fie tras la raspundere la sosire de conditia marfii si sa-i fie imputate eventuale despagubiri. S-a ajuns la instanta unde Marc Rich a cerut armatorului sa accepte emiterea conosamentelor fara mentiunile comandantului. Judecatorii constanteni au respins cererea lui Marc Rich si s-a ajuns la incetarea relatiilor contractuale si descarcarea marfii.Jocuri in justitie romaneascaUlterior Marc Rich si Rompac au cheamat in judecata armatorul Shitonia si V Ships pentru a plati daune interese care sa acopere cheltuielile de incarcare-descarcare, expertiza efectuata de capitania Constanta si dobanda aferenta. Fata de cererea formulata Shitonia si managerul navei, V Ships au formulat la randul sau o intampinare si o cerere reconventionala precum si o cerere de chemare in garantie a cumparatorului marfii Al Hadha. Tribunalul Constanta a judecat cererile formulate si in 2003 a stabilit ca Shitonia si V Ships au de primit de la Marc Rich si Rompac 663 000 usd daune. Aceasta hotarare a fost mentinuta si de Curtea de Apel Constanta. Armatorul a investit cu titlu executoriu aceasta sentinta si a incercat sa-si recupereze banii. Marc Rich si Rompac au formulat doua cereri de suspendarea executarii care au fost admise la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ultima a fost data pe data de 27 ianuarie 2005 de un complet condus de judecatorul Eugenia Lohan. Dosarul cu numarul 772/2005 in care se judeca litigiul intre parti si-a urmat cursul la aceeasi instanta si avea termen stabilit pentru data de 15 iunie. Pe motivul ca unul din avocatii lui Marc Rich si Rompac nu poate participa la termenul stabilit pe 15 iunie, pe 12 mai un complet condus de Eugenia Lohan a judecat cererea de preschimbare a termenului de pe data de 15 iunie pe 26 mai. Cererea a fost solutionata neprocedural cu incalcarea articolului 153 C.p.c. care prevede solutionarea cererii de catre presedintele sectiei in Camera de Consiliu. In loc sa acorde un termen in continuare aceluiasi complet care judecase dosarul, judecatoarea Lohan a atribuit dosarul spre judecare unui completul condus de ea. Analizand cursul acestor tertipuri de procedura se poate vedea cu ochiul liber ca este vorba despre un aranjament. Astfel Rompac un datornic la stat cu peste 60 de miliarde de lei este favorizat de un joc dubios al unor judecatori de la ICCJ. In anul 1999, a avut loc in Portul Constanta una din tranzactiile obisnuite pentru comertul pe mare. Pe 25.03. 1999, compania Shitonia in calitate de armator al navei "Aliacmon River" si V. Ships, firma care asigura managementul vaporului au incheiat un contract de inchiriere a navei pentru un voiaj pe ruta Constanta-Hodeidah. Nava urma sa incarce grau de macinat din recolta anului 1999 din portul Constanta. Vanzatorul graului era Rompac, iar cumparatorul era vestita firma Marc Rich care la randul sau vindea marfa catre o alta companie care se numeste Al Hadha. Nava "Aliacmon River" a sosit in rada portului pe data de 04. 11.1999, iar pe 13 era apta pentru operatiunile de incarcare. Dupa o zi de la inceperea operatiunii comandantul navei a observat ca graul era amestecat cu floarea soarelui si a cerut sa poata sa faca mentiuni pe documentele de transport (conosament) cu privire la conditia marfii, care, mai mult, era si plina de insecte vii. De aici a inceput un adevarat razboi al notificarilor intre armator, cumparatori, vanzatorul marfii si operatorii portuari implicati. Incarcarea a fost oprita. Cu toate acestea a operatiunea a continuat dupa ce inspectorii incarcatorului au certificat ca marfa se afla in limitele contractuale. Dupa o saptamana, comandantul navei a constat inca o data ca marfa este infestata cu insecte si a cerut sa adauge cateva clauze in documentele de transport prin care sa exonereze armatorul de conditia marfii in portul de descarcare. In final Marc Rich si Al Hadha au fortat incarcarea navei cu 32 300 tone de grau in conditiile expuse mai sus, dar s-au opus ca mentiunile comandantului sa fie trecute in documentele de insotire a marfii. In aceste conditii armatorul ar fi putut sa fie tras la raspundere la sosire de conditia marfii si sa-i fie imputate eventuale despagubiri. S-a ajuns la instanta unde Marc Rich a cerut armatorului sa accepte emiterea conosamentelor fara mentiunile comandantului. Judecatorii constanteni au respins cererea lui Marc Rich si s-a ajuns la incetarea relatiilor contractuale si descarcarea marfii.Jocuri la ICCJ BucurestiUlterior Marc Rich si Rompac au cheamat in judecata armatorul Shitonia si V Ships pentru a plati daune interese care sa acopere cheltuielile de incarcare-descarcare, expertiza efectuata de capitania Constanta si dobanda aferenta. Fata de cererea formulata Shitonia si managerul navei, V Ships au formulat la randul sau o intampinare si o cerere reconventionala precum si o cerere de chemare in garantie a cumparatorului marfii Al Hadha. Tribunalul Constanta a judecat cererile formulate si in 2003 a stabilit ca Shitonia si V Ships au de primit de la Marc Rich si Rompac 663 000 usd daune. Aceasta hotarare a fost mentinuta si de Curtea de Apel Constanta. Armatorul a investit cu titlu executoriu aceasta sentinta si a incercat sa-si recupereze banii. Marc Rich si Rompac au formulat doua cereri de suspendarea executarii care au fost admise la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ultima a fost data pe data de 27 ianuarie 2005 de un complet condus de judecatorul Eugenia Lohan. Dosarul cu numarul 772/2005 in care se judeca litigiul intre parti si-a urmat cursul la aceeasi instanta si avea termen stabilit pentru data de 15 iunie. Pe motivul ca unul din avocatii lui Marc Rich si Rompac nu poate participa la termenul stabilit pe 15 iunie, pe 12 mai un complet condus de Eugenia Lohan a judecat cererea de preschimbare a termenului de pe data de 15 iunie pe 26 mai. Cererea a fost solutionata neprocedural cu incalcarea articolului 153 C.p.c. care prevede solutionarea cererii de catre presedintele sectiei in Camera de Consiliu. In loc sa acorde un termen in continuare aceluiasi complet care judecase dosarul, judecatoarea Lohan a atribuit dosarul spre judecare unui completul condus de ea. Analizand cursul acestor tertipuri de procedura se poate vedea cu ochiul liber ca este vorba despre un aranjament. Astfel Rompac un datornic la stat cu peste 60 de miliarde de lei este favorizat de un joc dubios al unor judecatori de la ICCJ.