La parcarea Arhiepiscopiei se lucreaza mai ceva ca la Casa Poporului

Cu mic cu mare la munca in numele Bisericii

Lucrarile la mult ravnita parcare a Arhiepiscopiei au fost reluate in forta * Mana de lucru folosita pentru continuarea lucrarilor a fost foarte variata * Un grup de copii au fost observati vinerea trecuta muncind la descarcatul unui TIR plin cu cherestea * Dupa cum se miscau copiii nu erau obisnuiti cu astfel de munci * Era clar ca prezenta lor pe santier nu era justificata si mai mult ca sigur ca nici nu primisera minimele instructiuni de protectie a muncii * Copiii nu aveau nici macar manusi si nici casti de protectie * In cazul vreunui accident, se pare ca nici calugarii si nici popii nu ar fi putut justifica prezenta acestora pe santier * Folosirea copiilor pe acest santier semana perfect cu stilul de munca patriotica practicat de vechiul regim comunist * Precedente exista si in cazul "Nazarcea" * Facem precizarea ca acest material a fost scris inca de saptamana trecuta, dar nu a fost publicat pentru a nu se crede ca vrem sa intinam praznuirea Sfantului Apostol Andrei

Lucrarea Domnului intru construirea unei parcari ce s-a dorit a fi subterana, localizata chiar intre sediul Arhiepiscopiei si Catedrala "Sf. Petru si Pavel" din zona Peninsula, a fost din nou reluata. Chiar daca, pentru o buna perioada de timp, lucrarile de constructie a acestei parcari au fost intrerupte din cauza aparitiei sub cupele excavatoarelor a importante vestigii istorice, recent in zona cu pricina au fost reluate lucrarile. Numai ca planurile initiale au cam fost date peste cap, deoarece sapaturile in adancime au fost stopate. Asa ca inginerii lucrarii au luat in calcul deciziile oficiale de a proteja vestigiile istorice prin improvizarea unor sisteme de protectie a zidurilor vechii cetati Tomis, care initial fusesera condamnate la distrugere totala. Nu mai punem la socoteala ca, o data cu primele sapaturi, au fost scoase la iveala initial oseminte umane care, la o prima evaluare, au fost datate ca apartinand unor perioade indepartate, fiind situate in preajma secolului II e.n. Cum intreaga zona a orasului Constanta este de o mare importanta arheologica, orice fel de lucrare de constructie trebuia sa obtina avize speciale de la Ministerul Culturii si Cultelor. In cazul nostru, autorizatiile pentru parcarea Arhiepiscopiei au fost totusi obtinute dupa multe asteptari si insistente. Asa ca, in prezent, putem fi martorii unei adevarate desfasurari de forte in incinta santierului, bine pazita de altfel de ochii curiosi prin garduri metalice inalte. Nu avem cunostinta in ce si cu ce conditii au fost acordate aceste autorizatii de continuare a lucrului, insa deseori am putut observa cum in gropile facute initial cu excavatorul a fost turnat beton, material in care, aflat inca in stare fluida, muncitorii aruncau bucati de piatra rupte din zidurile vechi, chipurile, pentru intarirea rezistentei. Cum am fost obisnuiti cu astfel de situatii, zilele trecute curiozitatea ne-a indemnat sa vedem ce anume se mai petrece in spatele acelor garduri, mai ales ca unii trecatori ne-au sesizat faptul ca acolo, pe domeniul Arhiepiscopiei, muncesc copii.

Hei-rup scolaresc, fara casti si fara manusi

Cum era si normal, am efectuat o recunoastere in teren. In strada care poarta denumirea evenimentelor din Decembrie `89, se afla un camion de tip TIR, din care era descarcat, cu drag si spor, un munte de cherestea. Dar cine efectua aceste gen de munca? Niste copii. In spatele gardurilor de fier, purtand din mana in mana scandurile grele, un grup de vreo zece copii asudau din greu in timp ce se chinuiau sa duca si sa aseze ordonat intr-o stiva scandurile de lemn (vezi foto). Copiii pe care i-am vazut muncind nu pareau a fi obisnuiti cu asemenea gen de activitate, acestia fiind bine ingrijiti si imbracati in haine curate. Din pacate, nu am putut zari la nici un copil prezent pe santier manusi sau casti de protectie, daramite salopete sau alt fel de echipament de protectie. Mai mult ca sigur ca nimeni nu le-a facut acestor copii minima instruire in ceea ce priveste aplicarea normelor de protectia muncii pe santiere. Daca in timpul manipularii acelor scanduri grele se petrecea vreun accident, cine oare ar fi fost tras la raspundere? Bineinteles ca Dumnezeu a avut grija de ei, pentru ca slujitorii sai nu s-au gandit la asa ceva. Constienti parca de aceste lucruri, pe fetele copiilor se putea citi o anumita jena vizavi de munca la care erau pusi sa o presteze. Dar, daca este ordin, cu placere! Nu am reusit sa aflam de unde proveneau acesti copii, fiindca cei pe care-i intrebam nu voiau sa ne raspunda.

Precedentul exista la Nazarcea

In cursul lunii octombrie a.c., reporterii nostri au efectuat sub acoperire o descindere pe mosia Arhiepiscopiei din zona Nazarcea. Deghizati cu alura de someri amarati in cautare de lucru, am solicitat sa lucram cu ziua la podgoriile administrate de preotii lui IPS Teodosie. Oamenii care munceau acolo spuneau ca sunt nemultumiti de faptul ca, de mai bine de o luna de zile, nu au primit nici un ban de la patronul podgoriei, adica de la IPS. Am aflat ca daca nu-ti faceai norma, exista riscul sa nu fii pontat pentru toata ziua. Cu mancarea era jale. Fiecare zilier trebuia sa vina de acasa cu mancarea, ca de altfel si cu galeata proprie. Se pare ca popii nu aveau bani nici de galeti. In zona fermei nr. 3 de la Nazarcea auzisem ca muncesc copii si studenti din cadrul Facultatii de Teologie din Constanta, informatie pe care am verificat-o in prealabil si am constatat ca era adevarata. Acolo puteau fi zariti la cules de struguri grupuri de tineri care, dupa cum am aflat, erau studenti la Teologie in Constanta. Locuitorii din zona spun ca, deseori, copii din scolile de prin localitatile invecinate erau adusi regulat la munca campului pe domeniile Arhiepiscopiei. Acest material a fost scris chiar in ziua in care au fost vazuti cei cativa copii care munceau la descarcarea si depozitarea scandurii ce urmeaza a fi folosita pentru garajul Arhiepiscopiei. Am amanat publicarea tocmai pentru a nu se crede ca vrem sa intinam Sfanta Praznuire a Apostolului Andrei, cel care este considerat propovaduitorul crestinismului pe aceste meleaguri.