Lacunele legislative favorizeaza producatorii de mezeluri care folosesc E-urile

Piata romaneasca este invadata de produse al caror continut nu poate fi stabilit

Concentratiile din retetele producatorilor nu pot fi stabilite in laboratoarele DSV sau ale Protectiei Consumatorului

Multi dintre producatorii romani de mezeluri si produse din carne folosesc retete cu foarte putina carne * Distribuitorii de aditivi atrag producatorii cu retete ieftine care contin multe E-uri * Consumatorii nu au cum sa stabileasca compozitia acestor mezeluri * Laboratoarele DSV nu detin aparatura necesara care sa poata stabili daca concentratiile de E-uri din alimente se incadreaza in cele admise de legeIn urma cu aproximativ doua saptamani, la initiativa jurnalistilor de la ziarul Adevarul s-a declansat un nou scandal cu privire la produsele alimentare de pe piata. Dupa o analiza efectuata de specialistii de la Institutul de Cercetari Alimentare Bucuresti, s-a stabilit un adevar care i-a infiorat pe consumatori. Mai mult de jumatate din legumele supuse analizelor au prezentat un nivel al nitritilor peste limita admisa. Initial, situatia a fost catalogata ca un atac asupra producatorilor autohtoni si asociatiilor acestora. Cu toate acestea, s-a adus in fata opiniei publice inca un exemplu despre haosul din randul institutiilor statului care au atributiuni pe linia verificarii producatorilor. O situatie similara exista si in cazul producatorilor de mezeluri. Cine poate raspunde cu certitudine la intrebarea: Ce ati mancat astazi? In general, raspunsul este generic: mezeluri, lactate sau alte preparate. Ce contin aceste alimente aflate in vitrinele magazinelor este, de asemenea, o intrebare la care raspunsul este greu de dat. Am incercat sa dam un raspuns la aceste intrebari pentru care am cerut parerea mai multor specialisti. Am aflat care sunt E-urile, cum sunt ele folosite, care sunt cele aprobate de Ministerul Sanatatii si Familiei pentru a fi folosite de producatorii autohtoni si care sunt cele interzise, ce provoaca afectiuni ale sanatatii.La inceputul anilor `80, Uniunea Europeana a standardizat utilizarea aditivilor alimentari. Cei inclusi pe lista UE au fost codificati cu litera "E", de la Europa. Acest mod de simbolizare mai contine dupa aceasta litera si un numar, pentru a veni in sprijinul consumatorilor care incearca, dupa eticheta fiecarui produs, sa recunoasca aditivii din alimente, indiferent de limba in care este redactata eticheta. De fapt, E-rile reprezinta codificarea unor aditivi alimentari admisi de organismele internationale pentru utilizarea lor in industria alimentara. In general, aditivii alimentari sunt folositi la mentinerea calitatii produselor o perioada mai mare, ei mentin sau imbunatatesc gustul produselor, asigura controlul aciditatii si al alcalinitatii produselor si imbunatatesc aroma sau culoarea produselor. Pe langa aceste E-uri au mai patruns pe piata romaneasca o serie de produse care se folosesc la fabricarea preparatelor din carne. Acestea se numesc Supro sau Dampro, in functie de producator. Aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. In general, organele de control din tara noastra au preluat totul despre aditivi din documentele emise de Comisia Codex Alimentarius, din cadrul Organizatiei pentru Alimente si Agricultura si Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Aditivii alimentari s-au diversificat, Uniunea Europeana a autorizat pentru folosire un numar de 311 aditivi alimentari. Din definitia data de aceasta comisie rezulta ca folosirea aditivilor este justificata in scopul: conservarii valorii nutritive a unui produs alimentar, ameliorarii calitatii de conservare si stabilitate a unui produs alimentar, favorizarii fabricarii, ambalarii, depozitarii si transportului produselor alimentare, imbunatatirii caracteristicilor senzoriale ale produselor alimentare. Conform aceluiasi for, folosirea aditivilor alimentari nu este justificata si nici permisa in cazul in care: doza de folosinta propusa pune in pericol sanatatea oamenilor, rezulta o diminuare sensibila a valorii nutritive a produselor alimentare, se intentioneaza mascarea unor alterari sau degradari ale produselor alimentare sau ascunderea unor greseli de fabricatie sau de manipulare, se induce in eroare consumatorul in ceea ce priveste calitatea produsului alimentar.

Conditiile de folosire a aditivilor alimentari

Faptul ca unii aditivi constituie un pericol pentru consumatori a fost si a ramas subiect de dezbateri intense atat in mass-media, cat si printre specialistii nutritionisti, medici si inginerii din chimia alimentara. Forurile europene si mondiale admit ca utilizarea E-urilor la preparatele alimentare in alte proportii decat cele admise poate afecta sanatatea. Reglementarile cu privire la siguranta utilizarii de aditivi alimentari sunt emise de Comunitatea Europeana. Analiza si evaluarea sigurantei pentru consum sunt realizate de un grup de experti independenti reuniti in cadrul Comisiei Stiintifice pentru Produse Alimentare. Rezultatele acestor studii sunt raportate Comisiei Europene. Aditivii alimentari sunt autorizati numai dupa ce au fost analizati din punctul de vedere al sigurantei pentru consum. Procedura de testare este riguroasa si urmareste obtinerea de informatii privind posibilele efecte pe termen scurt, mediu sau lung, ca urmare a consumului prelungit de produse ce contin aditivi alimentari. Cercetarile de acest tip pot dura cateva luni sau chiar ani, in functie de aditivul care este testat. Iata ce contin regulamentele internationale la capitolul despre nocivitatea E-urilor: Cantitatea de E-uri adaugata in produsul alimentar trebuie sa fie cat mai redusa posibil, dar suficienta pentru a obtine efectul pentru care este indicat aditivul alimentar. Introducerea unei substante din grupa aditivilor alimentari sa nu aiba drept consecinta inlocuirea nici uneia dintre componentele normale ale produsului alimentar. Introducerea de aditivi alimentari sa fie precedata de stabilirea de metode sensibile, simple, de identificare calitativa si de dozare cantitativa. Adaosul de aditivi in produsele alimentare sa fie semnalat, in mod obligatoriu, vizibil pe ambalaj, in concordanta cu prevederile legale.

Ieftin, dar prost

Este bine cunoscut faptul ca pretul carnii de porc a crescut continuu si ca marii crescatori de porci din tara au colapsat in conditiile in care piata a fost invadata de o serie de inlocuitori sintetici si de noi tehnologii. Situatia nou creata i-a determinat pe producatorii de mezeluri sa se orienteze spre retete mai avantajoase, care sa conduca la produse ieftine, fara prea multa carne in compozitia mezelurilor din noua generatie. Puterea de cumparare a romanului este foarte scazuta si mezelurile au ajuns un moft pentru multi. Este de la sine inteles ca aceasta situatie ii afecteaza pe producatori. In aceste conditii de piata se vand cele mai ieftine mezeluri. Producatorii nu mai au interes sa fabrice mezeluri scumpe, care au sansa ca, din cauza pretului, sa stea in vitrinele magazinelor pana la epuizarea termenului de garantie si sa fie returnate de distribuitori. De frica pierderilor, marea majoritate a producatorilor au renuntat la retetele clasice. Cum se poate ajunge la preturi scazute la mezeluri vom arata in continuare. Daca in cazul legumelor producatorii autohtoni s-au "adaptat" concurentei fortand cresterea legumelor cu adaosuri mari de ingrasaminte, producatorii de mezeluri au venit cu retete mai putin sanatoase. Un producator care pastreaza reteta clasica de salam de vara, ce contine 50% carne de vita calitatea I, 20% carne din pulpa de porc, 30% slanina si amestec de legatura din carne proaspata care contine colagen, substanta ce lega amestecul si care se gaseste doar in carnea proaspata necongelata, piper, usturoi si membrana, ajunge la un pret de 118.000 lei kilogramul. Cost care include si preturile de productie. Acest produs natural are termenul de garantie foarte mic si pretul foarte mare. Ce ofera unii dintre distribuitorii care au intrat de aproximativ 10 ani pe piata. In Romania exista mai multi distribuitori de aditivi, coloranti antioxidanti, conservanti, emulgatori arome si condimente. Iata o reteta de salam de vara: emulgator - cazienat de sodiu, stabilizator - polifosfati (E 450, E 452), zaharoza, stimulator de aroma - glutamat de monosodic (E 621), antioxidant - ascorbat de sodiu (E 301), conservant - nitrat de potasiu (E 252), amestec de condimente - usturoi, boia, coriandru, scortisoara s.a. Dozajul este 10 grame pe kilogramul de pasta. In aceasta pasta, care trebuie sa contina carne de porc si vita, se introduc concentratele proteice Dampro S-760, Dampro S-780, DS, Damprotex FL 371, Supro EX 33 si Supro 595, este recomandata producatorilor folosirea obligatorie a amestecului anterior mentionat. Pretul unui astfel de produs ajunge la 12.300 lei/kg, daca amestecul contine Dampro DS. Dampro sau Supro sunt concentrate proteice care, in opinia specialistilor, se baga in concentratie de 2 pana la 5% in produse ca substanta de legatura. Acesta inlocuieste colagenul, care, in cazul carnii congelate, dispare din componenta acesteia si nu se mai produce legarea naturala a bradtului. Astfel de retete exista pentru absolut toata gama de produse. Acestea sunt prezentate ca fiind conforme cu concentratiile impuse de lege si chiar ii asigura pe clienti ca, daca folosesc aceste amestecuri, mezelurile respecta limitele maxime admise de legislatia sanitara, respectiv polifosfatii - 5 000 mg/kg, nitritii - 70 mg/kg. Cu toate acestea, sunt reprezentanti ai distribuitorilor care arata producatorilor cum sa procedeze si cu doar 10% carne, sau chiar fara, sa poata obtine un amestec asemanator carnii, care poate fi folosit la mezeluri si alte produse. Supro sau Dampro este o pulbere fina care se amesteca usor in apa. In amestec de concentratie de 1 la 4, produs si gheata faramitata, se amesteca in cuter si se obtine o pasta asemanatoare carnii, cu care, in combinatie cu mixturi care contin si E-uri, se poate obtine orice produs, de la pasta de mici pana la salamuri si carnati. Cantitatea de proteina din cele 5 kilograme de amestec obtinute dintr-un kilogram de Supro ori Dampro si 4 kg apa este de 18% fata de 14% cat contine cel din carnea de vita. Motiv pentru care produsul este prezentat ca superior celui din retetele clasice.

Consumul si doza zilnica admisa

Fiecare producator are retetele proprii pentru produsele pe care le produce. Acestea sunt aprobate de un compartiment din cadrul Directiei Generale de Agricultura, care elibereaza licentele pentru fiecare producator. Daca ele sunt ulterior respectate nu se mai poate sti. Directiile Sanitar-Veterinare au in sarcina verificarea acestora. Fiecare producator are obligatia sa-si faca autocontrolul. La finalul fiecarei sarje, un angajat se prezinta cu mostre care sunt analizate din punctul de vedere al salubritatii produsului si, dupa raspunsul afirmativ al medicilor veterinari, produsul pleaca spre consum. Din pacate, aparatura existenta la aceasta ora in laboratoarele din tara nu poate stabili concentratiile dintr-un produs, ci numai prezenta pe grupe a unor E-uri. Nu se poate stabili daca sunt respectate limitele maxime admise de E-uri. In consecinta, producatorii nu pot fi controlati in vederea respectarii retetei din licenta produsului. Dupa cum am mai aratat, legislatia in vigoare stabileste cantitatile maxime admise pentru utilizarea unui aditiv intr-un anumit produs alimentar, astfel incat acesta sa nu dauneze sanatatii. Conform legii: "Consumul zilnic admis este cantitatea estimata dintr-un aditiv alimentar, exprimata in raport cu greutatea corporala, care poate fi consumata zilnic, pe parcursul intregii vieti, fara riscuri pentru sanatate. Acest indice este exprimat in mg/kg corp/zi. Pentru eliminarea completa a oricarui risc provenit din consumul conjugat al mai multor alimente pe perioada aceleiasi zile, doza maxima admisa pentru utilizarea unui aditiv alimentar intr-un anumit tip de produs se stabileste prin impartirea consumului zilnic admis la un factor de siguranta de 100. Consumul zilnic admis este supus unor revizuiri periodice. In tarile de unde sunt importate aceste produse, rezultatele testelor sunt validate de experti independenti. Pe baza acestora, se calculeaza consumul zilnic admis, respectiv cantitatea estimata dintr-un aditiv alimentar, exprimata in raport cu greutatea corporala, care poate fi consumata zilnic, pe parcursul intregii vieti, fara riscuri pentru sanatate. Dozele zilnice admisibile pentru om sunt in functie de aditiv si aceste doze pot fi: doze zilnice admisibile neconditionat si doze zilnice admisibile temporar. Aceste doze nu trebuie confundate cu cantitatile ce se introduc in produsele alimentare. Consumul zilnic admis este un concept utilizat de organismele din intreaga lume, cum ar fi Organizatia Mondiala a Sanatatii, Comitetul Stiintific pentru Alimentatie al Comisiei Europene, Autoritatea pentru Alimente si Medicamente a Statelor Unite, pentru confirmarea limitelor sigure de consum al aditivilor alimentari. Consumul zilnic admis se aplica persoanelor de orice varsta, copii si adulti. La noi, abia acum este pusa la punct legislatia din acest punct de vedere. Examenele de calitate nu intra in atributia Directiilor Sanitar-Veterinare, ci in sarcina Oficiilor de Protectia Consumatorului, care nu au dotarea necesara pentru a verifica un produs din punctul de vedere al compozitiei. Prevederile Directivei Uniunii Europene cu privire la folosirea E-urilor, dupa avizare de catre forurile europene ca bun pentru consum, sunt ulterior asimilate de toate statele membre. Fiecare dintre acestea au obligatia sa monitorizeze ca nivelurile maxime permise sa nu fie depasite. Romania s-a adaptat la Uniunea Europeana doar la nivelul consumului de E-uri. Fiecare DSV din judetele tarii are in sarcina controlul distribuitorilor. Sunt monitorizate direct la depozit intrarile de la import si daca sunt constatate produse cu E-ri neacceptate de normele Ministerului Sanatatii. In cazul in care inspectorii descopera astfel de produse cu E-uri interzise, sunt confiscate si distruse. Cu toate acestea, producatorii pot folosi cum vor aceste produse pe baza de E-uri, pentru ca nu pot fi controlati. Abia din data de 3 octombrie 2003, va intra in vigoare Ordinul Ministrului Sanatatii si Familiei nr. 438/18 iunie 2002 si al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor nr. 295/12 iulie 2002, pentru aprobarea Normelor privind aditivii alimentari destinati utilizarii in produsele alimentare pentru consum uman.

Norme obligatorii pentru produsele alimentare

Etichetarea este una din operatiunile obligatorii. Scopul etichetarii este de a da consumatorilor informatiile necesare, suficiente, verificabile si usor de comparat, astfel incat sa permita acestora sa aleaga produsul care corespunde exigentelor fiecaruia din punctul de vedere al nevoilor si posibilitatilor lor financiare, precum si de a cunoaste eventualele riscuri la care ar putea fi supusi. Informatiile inscrise pe eticheta nu trebuie sa induca in eroare consumatorii in privinta: caracteristicilor alimentului si in special a naturii, identitatii, proprietatilor, compozitiei, cantitatii, durabilitatii, originii sau provenientei sale, precum si a metodelor de fabricatie sau de productie, atribuirii de efecte sau proprietati alimentelor pe care acestea nu le poseda sugerarii ca alimentul are caracteristici speciale atunci cand, in realitate, toate produsele similare au astfel de caracteristici. Printre altele, eticheta trebuie sa cuprinda: lista care contine toate ingredientele din alimente, in ordinea descrescatoare a cantitatii determinate in momentul introducerii in fabricatie; vitaminele si mineralele adaugate in alimente trebuie sa fie mentionate; aditivii se inscriu in lista cuprinzand ingredientele cu denumirea categoriei, urmata de numele specific sau codul numeric C.E. Cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente; denumirea sau denumirea comerciala si sediul producatorului sau ale ambalatorului ori ale distribuitorului. In cazul produselor din import, se inscriu numele si sediul importatorului inregistrat in Romania. Cati dintre producatori respecta aceste prevederi ale legii? Cei care sunt in spiritul legii au inceput sa treaca intreaga titulatura a E-urilor. Peste 95% din consumatori nu cunosc ce reprezinta aceste titulaturi. N-am vazut produse pe care sa fie trecut Supro sau Dampro.

Carnea de pui procesata care vine de la export, mai ieftina si mai slaba calitativ

Un alt produs a intrat pe piata romaneasca. Este vorba de MDM, acest produs este, de fapt, carne de pasare procesata si dezosata mecanic. Acest produs vine din import in calupuri de 20 de kilograme. Din acest produs se obtin cel mai ieftin parizer de pui sau curcan. Unii dintre producatorii care folosesc acest produs nu trec pe eticheta MDM, ci carne de pasare procesata mecanic, ceea ce este acelasi lucru. Lecturarea unei astfel de etichete te poate induce in eroare. Se poate crea iluzia ca puii sunt taiati si procesati de producator, nimeni nu stie ca este vorba de carne de pasare congelata si conservata. Producatorii externi au o astfel de procedura pentru ca este mult mai profitabil. Ei separa mecanic carnea de oasele de pui, care sunt folosite la hrana pentru animale. Sunt si producatori care se respecta si mentioneaza pe etichete ca produsul nu contine MDM. Oricate reclame s-ar difuza, care sa-i determine pe consumatori sa citeasca etichetele produselor, acestia oricum nu vor cunoaste cu adevarat compozitia unui produs si nici nu au posibilitatea sa verifice compozitia acestuia atata timp cat nici Oficiile de Protectia Consumatorului si nici Directiile Sanitar-Veterinare nu au aparatura pentru stabilirea concentratiilor de E-uri, pentru ca mai apoi sa se poata stabili daca prin consumul repetat al produsului se poate depasi limita admisa pentru consumul zilnic. Expertii in siguranta produselor alimentare au realizat o ierarhizare a riscurilor potentiale pe care le prezinta alimentele, de la cel mai mare la cel mai mic. Fiecare dintre aceste substante poate prezenta un risc mai mic sau mai mare in functie de situatia specifica. Cele cu risc mare sunt aditivii, ingredientele adaugate produselor alimentare in scopul imbunatatirii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare, de care am vorbit anterior. Intr-o editie viitoare va vom prezenta mai multi producatori si distribuitori din judetul Constanta si nu numai, care lucreaza cu mai multe grupe de E-uri.