Lafarge Romcim amana refacerea unui sit arheologic pe care l-a stricat in 2001

Infractorii au invocat necunoasterea istoriei

In anul 2001, conducerea societatii Lafarge Romcim a comandat unei echipe de lucru o serie de lucrari in zona sitului arheologic Valul Mare de Pamant (Valul lui Traian, cum este cunoscut in mod popular) # Inginerul geolog Gheorghe Papadima, cel care a raspuns de executarea lucrarilor, si-a indrumat subordonatii sa intre cu excavatoarele intr-o portiune a Valului, pricinuind astfel distrugerea sitului * Potrivit Legii 182/2000, distrugerea unui sit arheologic este considerata infractiune si se pedepseste cu inchisoarea * Lucrurile ar fi ramas in coada de peste daca reprezentantii Directiei de Cultura nu ar fi sesizat organele de urmarire, in vederea elucidarii cauzei * Dar, chiar si asa, Politia Medgidia a intocmit dosarul de cercetare, propunand neinceperea urmaririi penale, iar Parchetul a dispus acelasi NUP * Intreaga afacere a fost lasata uitarii, deoarece Lafarge Romcim se obliga fata de organele penale si fata de conducerea Directiei de Cultura sa refaca portiunea de sit afectata * La trei ani de la promisiunea citata, conducerea societatii din Medgidia a uitat sa-si onoreze obligatia legala, motiv pentru care ar putea fi chemata in instanta de Directia de Cultura

La inceputul anului 2001, doi arheologi constanteni au remarcat, in timp ce se deplasau cu trenul pe ruta Cernavoda - Constanta, ca la doi kilometri est de localitatea Medgidia, mai multe excavatoare si utilaje de exploatare a calcarului se aflau "la lucru" in zona de protectie a sitului arheologic Valul Mare de Pamant. Cei doi au sesizat conducerea Directiei de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Constanta cu privire la acest eveniment. In consecinta, reprezentantii Directiei s-au deplasat la Medgidia, unde au constatat ca lucrarile erau executate de catre societatea Lafarge Romcim SA, muncitorii dislocand mari cantitati de pamant din situl arheologic, pe o portiune de aproximativ 300 de metri. Seful Directiei, Florenta Marinescu, proaspat numita in functie, a sesizat organele de cercetare penala asupra incalcarii prevederilor Legii 182/2000 de catre societatea Lafarge. Cazul a fost preluat de Politia Medgidia. Dupa cateva luni de cercetari, organul de politie a constatat ca responsabil pentru afectarea sitului arheologic era Gheorghe Papadima, angajat al societatii Lafarge pe un post de inginer geolog. Lucrarile care au facut obiectul incidentului au fost comandate de conducerea Lafarge pe baza prospectiunilor facute de inginerul geolog, acesta din urma conducand personal lucrarile. Societatea si angajatul acesteia au invocat in faza cercetarilor ca situl arheologic nu era marcat cu semne distinctive, nu era cuprins in hartile topografice ale societatii si nici in Registrul Primariei Medgidia cu bunurile care apartin domeniului public al municipiului, la capitolul "Statui si Monumente". Invocand aceste motive, inginerul geolog a convins organul de politie sa propuna Parchetului de pe langa Judecatoria Medgidia, o data cu inaintarea dosarului, masura neinceperii urmaririi penale. In consecinta, Parchetul a retinut ca inginerul Papadima nu putea fi incadrat la infractiunile de neglijenta in serviciu (articolul 249 din Codul Penal) si distrugere a patrimoniului cultural national (articolul 73 din Legea 182/2000), deoarece faptelor comise le lipseste unul din elementele constitutive ale celor doua infractiuni citate, si anume vinovatia.

Lafarge nu are bani de arheologie si nici respect pentru istoria poporului roman

Intr-o adresa remisa de Parchet conducerii Directiei de Cultura se spune ca "din actele administrate in cauza rezulta ca la nivelul conducerii Lafarge Romcim SA Medgidia nu s-a cunoscut faptul ca locul unde a fost excavat pamantul constituie situl arheologic Valul Mare de Pamant. Avand in vedere disponibilitatea SC Lafarge Romcim SA Medgidia de a restabili situatia anterioara a sitului arheologic pe cheltuiala sa, asa cum v-a facut cunoscut si dvs., urmeaza sa actionati in consecinta si sa inaintati acesteia un proiect avizat spre conformare". Luand nota de rezolutia 3098/P/2001 a Parchetului de pe langa Judecatoria Medgidia si a adresei citate anterior, Directia de Cultura a realizat un proiect de refacere a sitului, pe care l-a inaintat societatii din Medgidia, la inceputul anului 2002. Atitudinea Lafarge, de tergiversare a refacerii stricaciunilor produse in 2001, pare desprinsa din ciclul "Aventuri in estul domestic". In mod evident, francezii care au privatizat fabrica de ciment de la Medgidia au pastrat aparentele si au promis ca vor reface Valul Mare de Pamant, mai ales ca au inteles din partea specialistilor in arheologie ca situl citat este o dovada, neatinsa pana la venirea francezilor, a romanizarii populatiei dintre Dunare si Mare. Afaceristii francezi au fost interesati pana in prezent doar de profitul lor, chiar daca pentru atingerea acestui tel au disponibilizat o mare parte din angajati, au contribuit la poluarea mediului sau la afectarea siturilor arheologice. Mai mult, ca o dovada ca singurul interes al gruparii franceze este banul, indiferent de consecintele nefaste colaterale, Lafarge a intrat si in atentia Consiliului Concurentei, pentru aranjamentele de culise cu ceilalti producatori de materiale de constructie privind fixarea unor preturi apropiate. In mod evident, preturile materialelor "made from Lafarge" sunt peste cele practicate de firmele de profil din Occident. Societatea a externalizat recent si serviciul propriu de transporturi, in prezent "cumparand" serviciile unei societati bucurestene de profil. Consecinta directa a acestei decizii este subtierea suplimentara a locurilor de munca, totul pentru suprematia "profitului suveran".

Valul lui Traian a fost identificat de armata germana in primul razboi mondial

Istoria descoperirii sitului arheologic care a fost afectat de Lafarge Romcim dateaza de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Potrivit directorului Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta, Gheorghe Papuc, intre Dunare si Marea Neagra, pe valea Carasu, exista trei valuri, care au fost numite Valul Mare de Pamant, Valul Mic de Pamant si Valul de Piatra. Existenta acestora a fost sesizata pentru prima data de topograful Ion Polonic, acesta lucrand in echipele de arheologie ale lui Vasile Parvan si Alexandru Tocilescu. In anul 1917, cand Dobrogea se afla sub ocupatie germana, topograful Schuhart certifica in mod definitiv existenta celor trei valuri. Un prim impact al cercetarilor in domeniu a generat un curent de gandire, potrivit caruia cele trei valuri ar constitui fortificatiile construite de imparatul Traian in vederea apararii imperiului de navalirile barbare. Atunci cand localitatile dobrogene au fost redenumite, satul Asancea din apropierea Constantei a primit numele Valu lui Traian. Intuitiile nationaliste ale vremii au fost demontate de arheologi, care au demonstrat ca cele trei valuri au fost ridicate in secolul X, probabil cu subsidii primite de la conducerea Imperiului Bizantin. Mai mult, ipoteza potrivit careia valul de piatra este ulterior valurilor de pamant pare lipsita de temei, intrucat cele din urma se regasesc intr-o stare mult mai buna. "Sunt multe ipoteze cu privire la cele trei valuri care traverseaza Dobrogea. Una dintre ele spune ca valurile ar fi fost un fel de frontiere materializate ale Taratului Bulgar. Potrivit altei ipoteze, insa, valurile ar fi fost ridicate cu fonduri primite de la Bizant, acestea fiind aliniamente de fortificare impotriva navalirilor pradatorilor catre Constantinopol", ne-a declarat directorul Gheorghe Papuc. Potrivit acestuia, indiferent de o ipoteza sau alta, distrugerea sitului arheologic din culpa Lafarge Romcim este un rau incomensurabil. "Este inadmisibil ca niste oameni care probabil nu stiu altceva decat sa faca gropi si sa produca ciment dispun de o dovada istorica, de un sit care figureaza pe lista monumentelor protejate prin lege. N-am urmarit situatia dosarului intocmit de Politie si Procuratura, insa stiu ca necunoasterea legilor nu poate fi invocata de catre cei care le incalca", mai spune Gheorghe Papuc.