Mahalaua Ali Baba

Baptistii au facut mai mult decat primaria

In cartierul Ali Baba din Medgidia se traieste ca in Evul Mediu * Turcii stau in colibe, fara curent electric, apa curenta si sistem de canalizare * In loc de WC, ei folosesc o rapa dintre case * Cei mai multi oameni din Ali Baba nu au nici un venit si traiesc din fier vechi si din ce gasesc in tomberoane * Unii mai norocosi pleaca din cand in cand la munca, la Istanbul, altii s-au obisnuit in inchisoare # Pentru acesti oameni, primarul Pintilie are numai... promisiuni * Turcii din Ali Baba spun ca baptistii care au incercat, fara folos, sa ii converteasca i-au ajutat mai mult decat primaria

I se spune Chicago si Ali Baba. O mahala in care locuiesc etnici turci. Unul dintre ei ne-a spus o istorie despre un batran intelept pe care il chema Ali, numele mahalalei traducandu-se "Ali Tatal". Cei mai multi locuitori ai municipiului Medgidia sunt convinsi insa ca acest supranume e legat de cei 40 de hoti. De aceea, in oras se spune ca nu e deloc recomandat sa mergi singur in Ali Baba. Noaptea, cel putin, nu ai nici o sansa. Cartierul mai e numit "Mamut Bay", de la o suburbie a Istanbulului, unde merg la munca multi dintre turcii care locuiesc aici. Aceasta e, de fapt, singura preocupare, un fel de transhumanta a foamei, in varianta Bosfor. Pe timpul verii, capul familiei de regula, dar si femeile, pleaca la munca la Istanbul si se intorc cu un cheag, cat sa treaca iarna. Mai e si drumul spre Poarta Alba. La penitenciar, pe care barbatii il fac la anumite intervale de timp. Aici, cineva care nu a fost deloc la puscarie e privit ori cu suspiciune, ori cu ingaduinta: are timp! In rest, merg la platforma de gunoi din prejama uzinei Lafarge. Cauta fier, ca sa mai scoata un ban.Partea de est a cartierului e cea mai saraca. Numele strazii celei mai vestite, in jurul careia s-au construit, in ultimii ani, mai multe case si bordeie, "Fundatura Viilor", spune tot despre locul cu pricina. Venind dinspre spital, pe "Fundatura Viilor" deodata se termina stratul de asfalt, casele incep sa nu mai aiba garduri, pirande cu fuste largi stau sprijinite de zidurile caselor. Cele mai multe sunt din chirpici, lucrate in graba, stau sa cada. Nici un fel de preocupare pentru stil. In curti, acolo unde exista, cuptoare de pamant, cunoscutele "cotlanuri". Caini jigariti latra in toate partile, cate un cal, chiar si o vacuta, ascunsa la umbra dupa o casa. Inca de cum ajungem, saurii ne iau in primire. Un barbat cu mustata si ochi negri, vicleni, ne intreaba pe cine cautam: nu poti sa mergi in Ali Baba, pur si simplu, sa te plimbi. Nu are nici un sens, deci trebuie sa ai vreo treaba cu cineva. Cum afla ca suntem ziaristi si ne suntem acolo ca sa vedem cum traiesc ei, incep sa apara ca din pamant si vin spre noi in palcuri si sa isi spuna toate grijile. "E imposibil de trait aici. Nimeni nu ne ajuta, suntem ai nimanui. Vara ne inecam in praf si iarna in noroi. Cand ploua, intram pana la gat in noroi", spune Ristana Oprea si ne arata cu un gest deznadajduit ulitele desfundate ale mahalalei. Omul care pare a purta toata vina e primarul.

"Primarul e de vina"

"Pintilie a venit inainte de alegeri sa il votam si a spus ca ne face si ne drege. Acum a uitat, dar sa vedem cine o sa-l mai voteze?". Turcii din Ali Baba spun ca acolo sunt cateva strazi fara nume. Cei care locuiesc acolo nu au adresa in buletin. Oamenii au inceput apoi sa ne poarte intr-un pelerinaj al suferintei, de la o casa la alta, fiecare cu necazul lui. Scenarii tipice: Vandana Ibram a fost parasita de sot, care a plecat cu o prostituata la Istanbul. Din cauza lui, nu mai primeste nici ajutor social, caci erau in acelasi dosar. Toros Hirsel are 31 de ani si "nu mai judeca cu capul" de cand a fost lovit in frunte cu un topor, in timpul unui scandal. Amet Azmie, de 65 de ani, "are o boala de la Dumnezeu", spune fiica ei, caci nici doctorii nu stiu ce are. Batrana sta tot timpul intinsa in pat, in bazaiala mustelor care sunt peste tot. De peste tot vin oameni sa ne ceara ajutorul. Fiecare are povestea lui. Cineva ne arata mai multe retete medicale pe care nu a putut cumpara nici un medicament, ca nu sunt bani. Din acelasi motiv, cei mai multi dintre copiii care ar trebui sa mearga la scoala stau in mahala si nici nu stiu sa vorbeasca corect. Intr-un colt sta sfioasa o fata cu un copil in brate. O intreb cum o cheama si imi spune ca Amis Ghiulsefa. Nu stie, in schimb, cati ani are si cand s-a nascut. Ceilalti imi spun ca are 17 ani si ca a parasit-o barbatul, lasand-o cu un copil. "Suntem plini de paduchi si de purici, ne-au intrat in case. Ei nu vin nici macar sa ne scape de paduchi si ne lasa asa". Mizeria crunta din jur arata ca in orice moment poate izbucni o epidemie. Pe una dintre strazi gasim un magazin de marfuri generale. E o constructie mica din ciment, lucru foarte rar aici, insa una modesta, fara firma afara. La ce bun? Pe rafturi, bere, vodca, tigari, racoritoare si cateva cutii cu bulion. Patronul recunoaste ca le da de multe ori pe datorie vecinilor lui si ne arata caietul in care numele oamenilor sunt scrise neglijent, cu pixul. "E saracie, ce sa le fac? Trebuie sa ii ajut". Pe Sibel, o fetita de patru ani, am gasit-o in sectorul colibelor. Ea intindea cu manuta pe peretele colibei o pasta preparata din pamant si apa, ca sa astupe o crapatura. Alti nefericiti, familia Iasar, locuiesc intr-o coliba care a cazut peste ei iarna trecuta. "Dormeam si acoperisul a cazut din cauza apei, ca era din carton". In aceasta parte a mahalalei, curentul electric e o gluma cinica, apa curenta o utopie. Nici unul dintre locuitorii mahalalei nu are macar un WC in curte. "Mergem acolo, la rapa si facem toti", ne spune Kemal Iasar. Rapa e o adancitura sapata de apa in pamantul galben.Contactat telefonic, primarul municipiului Medgidia, Mircea Pintilie, i-a acuzat pe locuitorii din partea de est a mahalalei Ali Baba ca stau fraudulos acolo, pentru ca primaria nu le-a dat teren si nici autorizatii de constructie. El a fost nevoit sa recunoasca conditiile foarte grele in care traiesc acesti oameni si nu a putut decat sa faca promisiuni... Oamenii mahalalei ne-au povestit, in schimb, de incercarile baptistilor de a-i atrage la credinta lor. "Au venit pe la noi cu tot felul, ca sa ne ducem dupa ei, dar eu raman musulmana", ne-a spus una dintre pirande. Chiar daca au acceptat unele ajutoare, musulmanii din Mamut Bay nu si-au schimbat religia. Oamenii cred ca baptistii i-au ajutat mai mult decat primaria.