Miliarde la capac

La "Munca-Ovidiu" SA, pagubele sunt trecute sub tacere

Directorul de aprovizionare si desfacere de la "Munca-Ovidiu", Lili Cojocaru, este acuzata de producerea unui prejudiciu de 2,5 miliarde de lei * Prejudiciul este rezultatul unui contract dezavantajos incheiat in 2003 cu un furnizor de capace pentru conserve * Capacele au fost achizitionate cu preturi de trei pana la patru ori mai mari decat pretul de fabrica * Cu toate ca directorul general Theodor Geambasu in mod suspect a incercat sa minimalizeze situatia in fata reporterilor nostri, a recunoscut ca Lili Cojocaru a fost actionata in instanta intr-un proces civil, pentru recuperarea pagubelor

Despre colapsul economic in care a cazut binecunoscuta fabrica de conserve de la SC "Munca-Ovidiu" SA au curs la un moment dat valuri de cerneala. La aceasta ora, statutul societatii este cel de reorganizare, intreaga fabrica fiind in regim de administrare speciala in vederea privatizarii. Cu toate acestea insa, la nivelul administratiei actuale se petrec evenimente nu tocmai normale si legale, dar care, culmea, sunt trecute cu vederea si tratate cu indulgenta de actualul director general Theodor Geambasu. In urma cu trei saptamani, reporterii nostri au efectuat o vizita de documentare in incinta acestei fabrici, unde au fost intampinati si condusi de catre Theodor Geambasu. Aici au intalnit imagini dezolante in interiorul fabricii, totul semanand cu un colos industrial abandonat, pustietate uniforma - unica forma de viata din incinta fiind reprezentata doar de cativa caini maidanezi, marfa in stoc in valoare de 20 de miliarde, umezeala, racoare si... atat.

Indulgenta de... 2,5 miliarde de lei

Ca ceva este putred in interiorul societatii "Munca-Ovidiu" stie destul de putina lume. Si acesti putini cunoscatori ai situatiei tremura de frica pentru a nu se afla ca ei ar putea fi cei care ar divulga anumite secrete din "bucataria" fabricii. Si totusi, pornind pe firul unei informatii venite din partea unei persoane care a tinut mortis sa i se pastreze anonimatul, reporterii nostri au constatat ca de fapt acolo, la "Munca-Ovidiu", chiar se intampla ceva. In perioada august 2003 - martie 2004, directorul compartimentului desfacere si aprovizionare al societatii, Lili Cojocaru, ar fi produs o paguba de nu mai putin de 2,5 miliarde de lei. Pentru a clarifica pe cat se poate situatia respectiva, reporterii nostri s-au deplasat la sediul societatii din soseaua Tulcei, la iesirea din localitatea Ovidiu. Directorul general al societatii "Munca-Ovidiu" SA, inginerul Theodor Geambasu, a fost dispus, pana la un moment dat, sa explice situatia descrisa de reporteri, in ceea ce privea suma de 2,5 miliarde considerata ca paguba. Inca de la inceputul discutiei, directorul Geambasu s-a aratat extrem de impaciuitor in ceea ce o privea pe Lili Cojocaru, cea care ar fi fost implicata in producerea pagubei amintite. Conform afirmatiilor lui Geambasu, Lili Cojocaru a fost numita in functia mai sus-amintita inca din anul 2001. Conform atributiilor de serviciu, acesta se ocupa cu desfacerea si aprovizionarea cu materii prime a societatii. Pana in anul 2003, activitatea angajatei s-a desfasurat fara nici o abatere sau obiectie, totul fiind aparent in regula. In luna august 2003, fara a aduce la cunostinta directorului general, Lili Cojocaru a incheiat un contract cu un intermediar prin care societatea "Munca-Ovidiu" era aprovizionata cu capace de conserve. Cantitatea de capace era foarte mare, iar contractarea acestor capace s-a facut la un pret de trei sau patru ori mai mare decat cel obisnuit, pretul de fabrica, lucru ce nu avea nici o justificare. Datorita blocajului financiar al societatii cauzat de datoriile imense acumulate catre bugetul de stat, accesul la credite a fost blocat, unitatea economica fiind obligata sa supravietuiasca prin autofinantare. Furnizarile de capace au decurs in perioada august 2003 - martie 2004, plata acestora fiind facuta, conform afirmatiilor lui Geambasu, prin produse finite, adica conserve. Directorul general a aflat din intamplare de acel contract dezavantajos pentru societate. Imediat acesta a cerut o situatie exacta vizavi de stocurile existente si preturile de achizitionare a materiilor prime si consumabilelor, constatand paguba produsa de angajata societatii. Directorul a dispus efectuarea imediata a unei anchete administrative la nivelul intregii societati. O adresa speciala care viza acest aspect a fost suficienta pentru a pune pe jar si comisia de cenzori a societatii.

Uite paguba, nu e paguba!

Conform declaratiilor aceluiasi director general Geambasu, in urma anchetelor administrative s-a constatat ca, de fapt, diferenta uriasa de pret, de aproximativ 2,5 miliarde de lei, in modul in care a fost inregistrata in contabilitatea societatii, nu reprezenta un prejudiciu cert. In acest context, Geambasu a afirmat ca nu se putea intocmi un dosar penal pe numele celei vinovate de acest prejudiciu. Pentru a crea o imagine cat mai nevinovata si pentru a minimaliza situatia creata de acest prejudiciu, Gembasu ne-a dat ca exemplu cateva dintre asa-zisele efecte negative ale tranzactiei incheiate de Lili Cojocaru. In opinia directorului general, efectele negative ale acestei manevre cu preturi umflate ar fi ca valoarea capacelor achizitionate a intrat in pretul de productie al conservelor (care, in mod logic, ar creste in mod egal cu cel de achizitie al capacelor), iar in cazul in care fabrica va ajunge in proces de privatizare sau lichidare judiciara, atunci lichidatorul sau noul administrator va incerca sa valorifice si stocurile de capace nefolosite in procesul de productie. In acelasi timp, acelasi director recunoaste ca stocurile de capace nu vor mai putea fi vandute la pretul cu care au fost achizitionate. Si cica doar atunci ar putea fi considerata afacerea ca paguba. Cu toate acestea, daca totusi Lili Cojocaru nu ar fi avut nici o vina, nu i s-ar fi suspendat dreptul de a mai semna contracte si alte acte contabile ale societatii.

Si totusi...

Cum toata aceasta poveste era cusuta cu ata alba, si probabil pentru a se spune ca si-a facut datoria, conducerea societatii a apelat la serviciile unui expert contabil autorizat in vederea efectuarii unei expertize extrajudiciare. Expertiza se pare ca s-a facut cu o oarecare neglijenta, rezultatul acesteia fiind sub asteptari, sau macar asa a lasat de inteles Geambasu in momentul in care a abordat acest aspect al problemei. Date fiind rezultatele, Consiliul de Administratie al societatii a decis actionarea in instanta a celei acuzate de producerea pagubei, adica pe Lili Cojocaru, in vederea recuperarii sumei respective. Se pare ca totusi paguba exista si nu poate fi minimalizata sau trecuta cu vederea. Cu toate acestea, atitudinea impaciuitoare a lui Geambasu, care mai mult parea a fi un protector al celei invinovatite de producerea pagubei, este cel putin suspecta. Si asta in situatia in care societatea pagubita se afla in regimul amintit mai sus, cel de administrare speciala in vederea privatizarii. Din noiembrie 2003 societatea il are administrator special pe Mircea Potarniche, reprezentant al Agentiei Domeniilor Statului Bucuresti. Reporterii nostri l-au intrebat pe Geambasu daca era posibil sa-l consulte si pe reprezentantul ADS vizavi de problema celor 2,5 miliarde, dar directorul a refuzat sa-i puna in legatura cu acesta, spunand ca nu poate pune la dispozitie numarul de telefon al celui solicitat si ca nu ar avea nici un rost sa-l contacteze. Aceeasi pozitie a avut-o si in cazul in care s-a solicitat o intrevedere cu Lili Cojocaru, care la un moment dat se pare ca se afla in incinta societatii. Cu toate ca reporterii nostri au insistat sa discute cu Lili Cojocaru, directorul a spus ca aceasta nu mai era de gasit in incinta societatii, dar a dat asigurari ca ii va spune ca a fost cautata. Nici pana azi, Lili Cojocaru nu a dat vreun semn ca ar fi fost dispusa sa stea de vorba cu reporterii nostri, semn ca ori nu a fost anuntata de Geambasu, ori ca nu a vrut sa fie supusa intrebarilor incomode ale ziaristilor nostri.