Mulţi sunt chemaţi, puţini sunt aleşi De ce i-a ridicat Curtea Supremă interdicţia şefului Regionalei Vamale

Cu cât se apropie mai mult data primului termen de judecată în procesul mega-corupţiei din porturile constănţene, în cazul denumit generic „dosarul Portul", cu atât spiritele par să devină din ce în ce mai agitate. Pentru 23 din cei aproape 30 de suspecţi deferiţi instanţei de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie la începutul lunii aprilie, în dosarul Portul, zilele au trecut greu de la trimiterea dosarului în instanţă şi până la prima înfăţişare: cu vizite periodice la Poliţie şi cu imposibilitatea de a părăsi ţara fără a primi încuviinţarea autorităţilor. Nu de acelaşi regim s-a „bucurat" însă toată lumea. Aflat printre puţinii „aleşi" ai instanţei supreme, fostul şef al Regionalei Vamale Constanţa, Sunai Cadîr, se pare că s-a bucurat din plin de ridicarea interdicţiei, sens în care ar fi fost şi plecat din ţară la un moment dat.

Dar de ce să-i fi ridicat Curtea Supremă interdicţia tocmai şefului regionalei vamale unde se presupune că ar fi „colcăit" corupţia? Reprezentat din oficiu, „la grămadă", alături de alţi 18 inculpaţi, şeful Direcţiei Regionale Vamale Constanţa a primit o carte verde din partea judecătorilor Curţii Supreme. De acelaşi tratament s-au bucurat şi fostul adjunct al Vămii Agigea, dar şi un lucrător vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud Agigea. Şi totuşi, de ce a fost şeful Regionalei printre cei puţini (aleşi)? Aşa cum am menţionat anterior, aspectul acesta nu s-a datorat unei extraordinare apărări. Avocatul din oficiu al lui Cadîr i-a reprezentat în egală măsură, cu aceleaşi argumente, şi pe Dragoş Iulian Tudoran, Claudiu Constantin Olteanu, Adrian Milea, Liviu Costel Bratu, Bani Mustafa Akram Naser Abdel Rahman, Mihai Culea, Lucian Păun, Ionuţ Marius Scrioşteanu, Sorin Budăi, Liviu Adrian Durbac, Valentin Roşculeţ, Mihai Ciobanu, Aurelian Cătălin Pilcă, Eugen Bogatu, Marian Ionuţ Iordănescu, Ioan Dan Didilescu şi Corneliu Păun.

O singură faptă pentru şeful Cadîr

Apărătorul Oana Cocoloi a susţinut, pentru toţi cei 19 (!) „clienţi" ai săi faptul că „nu se impune a se lua măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de aceştia, având în vedere şi situaţia personală a fiecăruia, dar şi împrejurarea că până în prezent au fost de bună credinţă, urmând ca şi pe viitor să aibă o atitudine procesuală corectă". Despre mai mult sau mai puţin norocosul şef al Regionalei Vamale Constanţa, Înalta Curte a arătat că „fapta reţinută în sarcina inculpatului Cadîr Sunai a fost încadrată de parchet în dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 36/2003, activitatea infracţională fiind desfăşurată - în opinia acuzării - în perioada 25 noiembrie 2010 până la 15 februarie 2011, inculpatul cunoscând activitatea infracţională a grupului, ţinând legătura cu membrii acesteia, scopul urmărit fiind introducerea în ţară de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau însoţite de avizele sau autorizaţiile necesare, mărfuri de altă natură sau în alte cantităţi decât cele declarate în vamă, falsificarea documentelor de achiziţie externă a mărfurilor". Una peste alta, a arătat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-ar părea că fostul şef al Regionalei Vamale Constanţa nu ar merita interdicţia de a părăsi ţara pentru că a fost acuzat de o singură faptă prevăzută de legea penală. „Respectându-se, astfel cum s-a arătat anterior, principiul proporţionalităţii măsurii cu gravitatea faptelor, Înalta Curte apreciază că nu se impune luarea unei măsuri preventive faţă de inculpaţii Bratu Liviu Costel, Cadîr Sunai şi Roşculeţ Valentin în condiţiile în care, în sarcina acestora, parchetul a reţinut o singură faptă prevăzută de legea penală". În caz că exista vreun dubiu cu privire la motivaţia Înaltei Curţi.