Patria hotilor de cai

Politistii din comuna Mereni nu reusesc sa tina sub control fenomenul

Casa de vacanta pe care F. Arghir din Constanta si-a construit-o la Osmancea a fost sparta a saptea oara * Politistii fac mereu anchete, se dau specialisti, dar niciodata nu prind pe nimeni * Ei dau vina pe noul cod de procedura care, chipurile, ar avantaja infractorul * Satenii spun ca hotii isi fac de cap in toata comuna * Hotii de animale au dat iama intr-o noapte in catunul Miristea, unde traiesc sapte familii, in case fara garduri, rasfirate pe un maidan * Mos Toma, de aproape 80 de ani, e "patriarhul" satului * El a rezistat regimului comunist si s-a opus daramarii caselor din Miristea * Fiul lui Mos Toma, Viorel, a reusit intr-o noapte sa prinda un hot care furase cai si vite din Miristea, dupa o urmarire ca-n filmele western * Nicolae Moldea din Ciocarlia a fost condamnat la trei ani de inchisoare, dar satenii spun ca l-au vazut liber, in obor la Cobadin, vanzand cateva rate, probabil furate

Sat Osmancea, comuna Mereni. Cateva curbe stranse, cu case adunate pe vale. Ultima casa din sat a fost sparta de hoti. Pentru a saptea oara. Hotii, se pare mereu aceiasi, stiu ca e o casa de vacanta pe care proprietarul, F. Arghir din Constanta, o viziteaza mai ales vara. Se face ancheta. Politistul din sat isi aprinde o tigara, cu gesturi meticuloase: "Dupa cercetarile noastre, se pare ca au folosit o gura de lup. E un cleste special, foarte puternic, confectionat artizanal, folosit si de hotii de cabluri electrice. Cu gura de lup au taiat lacatul", spune agentul sef adjunct Constantin Oprisan, cu aer de detectiv. Hotii au furat pana si linoleumul de pe jos. Masina de spalat, covorul, perdeaua, tablourile, chiuveta, un lighean, unelte agricole si chiar prize si intrerupatoare. Au luat tot. Facem fotografii. Cu gesturi calculate, politistul sigileaza usile. Desi e a saptea oara cand hotii sparg aceasta casa, politistii nu prind niciodata pe nimeni. "Noi banuim cine sunt autorii, dar nu avem ce sa facem. Politistii spun ca noul cod de procedura ii dezavantajeaza si nu pot face nimic. Astfel, se creeaza un cerc vicios. La ultima spargere, dosarul a ajuns la Politia Mangalia. Am telefonat sa intreb despre mersul anchetei si mi s-a spus ca a fost descoperit faptasul, care acum locuieste...la cimitir! Cu alte cuvinte, vinovat e mortul. Nu mai avem incredere in demersurile politistilor, caci e a saptea oara cand se intampla. Mai multi oameni din sat au avut probleme cu hotii si nimeni nu ii prinde", se plange proprietarul.

Politistii nu au fonduri, iar hotii sunt prea destepti

Actul doi se consuma in biroul de politie din Mereni. O masa, cateva scaune din lemn-unul fara spatar-doua dulapuri metalice. Intr-un colt, un computer cam vechi, donatie de la cativa investitori locali. Adjunctul sefului se plange ca nu sunt bani. Politistii sunt obligati sa mearga dupa hoti cu masinile lor. Incearca sa ne convinga ca aici nu sunt mai multe furturi decat in alta parte. Fara sa isi dea seama insa, incet-incet, ne povesteste o multime de cazuri. Intra in scena hotii de cai din zona Baneasa-Faurei: "Acum frecvente sunt furturile de animale mari, mai ales cai. Ultimul cal furat din zona a fost gasit in Faurei. Hotii dau caii de la unul la altul. Noi am gasit o data un cal in Valea Seaca, care ajunsese in doua zile la al saptelea stapan. Atunci cand ii vand, tiganii nici nu fac acte intre ei. Am avut si o actiune in care colegul meu, Lalu Razvan, a tras focuri de arma dupa niste hoti de animale. Calcasera catunul Miristea si furasera ce gasisera. Acolo stau numai cateva familii. Va dati seama ce inseamna pentru acei oameni sa li se fure animalele...".

"Patriarhul"

Un drum noroios se prelinge spre Miristea. Jumatate a fost asfaltat, iar pentru restul nu s-au mai gasit bani. Masina se opinteste si danseaza, derapand dintr-un sant in altul. Sunt urmele rotilor unui tractor care a avut mai mult succes. Noroiul sare pe parbriz, cauciucurile se incing. Motorul se incapataneaza, dar e inutil. Natura e mai puternica. O caruta ne ajunge din spate. Oamenii sunt usor amuzati de patania noastra. Dar ne ajuta. Imping la masina, dau indicatii: "Da-i asa, las-o asa, nu ambala prea tare". Mai merge o perioada, dupa care oprim definitiv. Satenii afla ca suntem ziaristi si ne poftesc in caruta: "Va ajutam noi la intoarcere", ne linistesc ei. Calul e voios, ajungem repede in sat, sapte case pe un maidan. Nu sunt garduri care sa delimiteze curtile, oamenii nu au obsesia proprietatii, caci teren e berechet aici. Dependinte mizere, schelete de masini agricole abandonate, o Dacie alba distrusa, "parcata" acum sub un copac cu crengi uriase: "Cand eram mai tanar, ma intorceam cu cativa prieteni de la o discoteca dintr-un sat apropiat. M-au lasat franele pe o vale. Noroc ca nu a murit nimeni", povesteste unul dintre barbatii satului. Mos Toma e patriarhul comunitatii. Are aproape 80 de ani si s-a nascut in Miristea. Tot aici vrea sa moara: "Am un baiat care are casa in Mereni. Vrea sa ma ia acolo, ca aici e foarte greu, dar parca nu m-as duce. Aici este viata mea", se marturiseste Mos Toma, ca un capitan de corabie care stie ca trebuie sa ramana pe punte, chiar si la naufragiu. El isi aminteste de vremurile in care Miristea avea sute de case. Tatarii locuiau pe deal, iar jos, in vale, romanii. Acum nu a mai ramas nimic. Nici din casele lor si nici macar din cladirea geamiei. Biserica nu au avut niciodata, dar oamenii ramasi in sat au adus un clopot si l-au montat pe un schelet din lemn. Pana si clopotul a fost furat! "Comunistii au incercat sa demoleze satul. Tot venea pe la mine un inginer cu demolarile, sa ma convinga sa ma mut. Venea si la cinci dimineata. Imi spunea ca baga buldozerul si imi darama casa. Zicea ca daca eu ma mut la Mereni, toti oamenii vor veni dupa mine. Azi asa, maine asa, m-a invatat cineva sa ma prefac ca sunt nebun. Intr-o zi, am iesit cu toporul si i-am spus ca daca mai vine la mine ii tai gatul, ca am innebunit. Degeaba, a venit a doua zi din nou, cu primarul. Eu am facut la fel. Noroc ca nu a mai durat mult si a cazut Ceausescu". In cateva minute, tot satul se aduna langa gospodaria lui Mos Toma. Nici nu era greu. Intre localnici sunt si cativa copii care alearga dupa niste rate. Inaripatele se salveaza plonjand intr-o baltoaca in care se balacesc cu multa incantare. Singura "avere" a oamenilor din Miristea sunt animalele. De aceea, cel mai mare pericol sunt hotii de animale.

Animalele sunt totul

"Ne e teama, ca pot sa ne lase oricand fara animale. Suntem in voia sortii aici. Intr-o noapte ne-au calcat hotii. Noroc ca i-a prins baiatul lui Mos Toma, Viorel, si i-a dus la politie. Altfel, nu cred ca ii mai prindea cineva". Viorel e un barbat voinic, deprins cu munca. Ne povesteste cum, intr-o noapte, s-a trezit alarmat de o iapa care lovea cu copita in peretele casei. A iesit si i-a auzit pe hoti. Un barbat singur ducea dupa el cativa cai furati din Miristea, iar alti doi, un barbat si o femeie plecasera deja cu vacile, pe care le legasera de caruta. Hotii stabilisera sa se intalneasca, in puterea noptii, la jgheaburile de apa de la sosea. "M-am luat dupa ei cu sareta, noaptea. Atunci cand m-au vazut, barbatul si femeia au lasat animalele pe jgheaburi, au trecut repede canalul si s-au ascuns in grau. Atunci l-am asteptat pe celalalt, cel care venea cu caii. L-am prins, l-am bagat in sareta si l-am dus la Mereni. De acolo am luat un tractor si l-am pus sa ne duca la locul unde erau ascunse celelalte animale. Se ruga de mine sa nu il duc la politie, ca munceste pentru mine, face orice, numai sa nu ajunga la puscarie", isi aminteste Viorel Toma, vizibil mandru de isprava sa. Hotul, pe nume Nicolae Moldea, din Ciocarlia, a fost arestat. Satenii au chiar si hotararea penala prin care hotul era condamnat la trei ani de inchisoare. In schimb, localnicii din Miristea spun ca l-au vazut pe Moldea in urma cu o luna la oborul de animale din Cobadin, in timp ce se chinuia sa vanda cateva rate, probabil tot furate. De aceea, satenii din Miristea nu au incredere in autoritati si stiu ca trebuie sa isi rezolve singuri problemele.