Patru monahi vietuiesc intr-un schit, ca pe vremea sfintilor

"Fratii" locuiesc provizoriu in patru containere de metal, asezate pe o vale, la marginea padurii si a stancilor * Ei nu au curent electric si aduc apa si mancarea de la kilometri departare * Au, in schimb, un mare dor de Dumnezeu * Pentru slujbe, ei au amenajat un paraclis intr-un container * Pe deal se vor ridica o bisericuta si un corp de chilii * Preotul Iustin, slujitorul asezamantului, ii invita pe credinciosi la slujba de Inviere, care va avea loc chiar in pestera sfantului

Saptamana Patimilor. Iisus Hristos a fost Rastignit si a Inviat. Soarele mangaie cu inocenta dealurile impadurite de la Casian, agatandu-se la rastimpuri in coltii de piatra ce inteapa orizontul pe alocuri. Se pregateste sa paraseasca pustietatile colindate in urma cu multe secole de Sfantul Ioan Casian. Pe o vale, deasupra abruptului de stanca ce adaposteste discret pestera sfantului, patru monahi isi cauta mantuirea sufletului si a trupului. Masina se opinteste pe drumul de pamant si piatra, spre manastire, amintindu-ne ca numai lupta cu obstacolele te duce in rai.Trei containere de metal, vopsite in verde, crucea, un clopot si drapelul Romaniei. Containerele au fost aduse iarna trecuta, pe 15 decembrie. Unul e folosit ca paraclis, altul ca dormitor si al treilea ca bucatarie. Fratele Valentin isi aminteste de prima noapte petrecuta pe valea de la Casian: "Am dormit singur aici prima noapte, exact ca un pustnic, in ziua in care au fost aduse containerele. A doua zi a venit fratele Constantin". Fratele Jan are numai 21 de ani si e din Tulcea. A hotarat sa vietuiasca la Casian si studiaza Teologia la Constanta. El isi aminteste cu emotie de prima Liturghie savarsita in containerul ce slujeste in prezent drept bucatarie. "Acum ma gandesc ca a fost cea mai frumoasa, pentru ca ne-am descurcat cum am putut, improvizand. Apoi am amenajat paraclisul, unde se oficiaza acum toate slujbele". Preotul Iustin este slujitorul asezamantului. Isi aminteste ca ne-am cunoscut vara trecuta, inainte de a fi aduse containerele, cand inca nu se asezase acolo. De nerabdare, el mergea deseori la pestera si statea de vorba cu turistii, povestindu-le despre Sfantul Casian. Noi l-am gasit discutand cu un grup de francezi, la poalele abruptului stancos pe care e cocotata pestera. Cauta cu rabdare cei mai potriviti termeni pentru a le arata ca Sfantul Ioan Casian, atat de cunoscut in Franta prin faptul ca a intemeiat doua manastiri la Marsilia, a locuit in acea pestera. E un barbat inalt, ascetic, cu barba lunga si ochelari.

Viata ca pe vremea Sfantului Casian

Iarna au petrecut-o in containere. Au facut focul la godine si au avut probleme cu frigul, caci containerele se racesc imediat. Acum, ca s-a incalzit, au ramas celelalte probleme, apa si mancarea, pe care fratii le aduc de departe. Atunci cand ploua si nici o masina nu mai poate intra pe drumul dinspre manastire, fratii cara apa si mancare cu spatele. Cat despre curent electric, nici vorba. "La inceput am folosit lumanari, acum avem lampi cu gaz", ne spune fratele Jan. Ei stiu insa ca fara sacrificiu nu se poate merge in cer.Fratii se ofera sa ne ospateze, caci venim de pe drum. Mancam cu bucurie mancarea pe care ne-o dau: paine de casa, margarina si gem, caci e Saptamana Patimilor. Urcam apoi spre locul in care se va ridica biserica manastirii. O cruce mare din lemn, profilata pe crengile copacilor, marcheaza locul viitorului altar. Conturul bisericutei e marcat cu pietre. Crucea ne aminteste ca locul a fost sfintit de Inalt Prea Sfintitul Teodosie, chiar de ziua Sfantului Ioan Casian, 28 februarie. Parintele Iustin ne spune ca urmeaza sa se ridice si un corp de chilii, in care ei se vor muta in viitor. Coboram apoi pe drumul abrupt spre pestera, ocolind peretii netezi ai celor doua blocuri uriase de stanca ce au facut loc intre ei intrarii pesterii. Urcam pe scara metalica prinsa in perete pentru a usura drumul. Pestera in care, pe la anul 380, Ioan Casian a petrecut in post si rugaciune, impreuna cu alti sihastri! Au ramas cateva inscriptii si traditia "Preotului Casian", un barbat sfant - asa cum ii spun satenii - certitudine adanc infipta in memoria colectiva.

Rastignirea, la Casian

Slujbele sunt oficiate de parintele Iustin, in paraclis. Suntem singurii oaspeti. In general, sunt putini cei care se nevoiesc pe acest drum si vin, din Constanta sau din satele invecinate, la slujba la manastire. Chiar la intrare ne intampina o icoana a Sfantului Ioan Casian, ocrotitorul acestui loc. Slujba Deniilor. Cina, Mantuitorul tradat de Iuda, Rugaciune, Ghetsimani, lacrimi de sange. Asa-zisul proces, Pilat, batjocura soldatilor, tot ce e mai rau in firea cea cazuta a omului corupt de pacat iese la iveala. Drumul Golgotei. Crucea e prea grea, Fiul Omului cade. Simon din Cyrene. Multimea insoteste cortegiul, cei mai multi sunt acolo numai din curiozitate. Cuiele inteapa palmele si picioarele. Dealul se cheama al Capatanii. Invatam ca primul in rai a fost un talhar care a iubit si s-a pocait. Iisus se roaga pentru cei care L-au rastignit si apoi moare, incredintandu-se Tatalui. Apropiatii il coboara si il pun in mormant. Ei chiar cred in Inviere! Intunericul a inghitit cu totul sihastria de la Casian, si in paraclis lumanarile fratilor ne transporta parca intr-o alta lume. Florile de pe dealuri viseaza si ele la inviere. Iesim. Parintele Iustin ne invita acolo in noaptea de Inviere: "Vom face slujba chiar in Pestera Sfantului Casian. Cred ca e un lucru deosebit, daca ne amintim ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos a inviat tocmai dintr-o pestera. M-as bucura foarte mult sa avem cat mai multi credinciosi la aceasta slujba".Atunci cand plecam de la manastire, noaptea si-a intrat deja in drepturi, ne straduim sa tinem drumul, caci intunericul e deplin. Acum stim insa ca ne asteapta Invierea. Acesti oameni retrasi departe de lumea dezlantuita ne-au invatat acest lucru.