Pestera Liliecilor, scoasa la mezat
Pestera Liliecilor, scoasa la mezatAPM va ceda rezervatia speologica Gura Dobrogei, unul dintre cele mai frumoase locuri din judet
Gura Dobrogei, cu stancile, pesterile si asezarile ei istorice, este una dintre cele mai seducatoare destinatii de excursie din Dobrogea * In afara de grupurile de turisti de ocazie care iau cu asalt valea de 1 Mai si lasa in urma lor munti de gunoaie, prea putini cunosc acest loc * De vina sunt drumul prost si lipsa oricaror dotari turistice * Peisajul e tulburator, o lume bizara, cu fapturi de piatra incremenite in forme ametitoare, de parca o bagheta magica a pietrificat capcauni, animale mitologice si oameni * Pestera Liliecilor te poarta prin galerii intortocheate, pline de urmele oamenilor care au locuit aici inca din paleolitic * Pe malul opus al vaii sunt ruinele orasului medieval Ester Abad, unde arheologii au scos la lumina bordeie, edificii publice, o biserica si un cimitir * Satenii au furat insa cu carutele lespezile de marmura ale edificiilor publice * Nu departe, in pestera "La Adam", cercetatorii au gasit un sanctuar al lui Mitras, o zeitate orientala * Obiectul este acum expus la Muzeul de Istorie din Constanta
In urma cu milioane de ani, apa s-a jucat in stancile de la Gura Dobrogei. Si a plasmuit o lume bizara, cu fapturi de piatra incremenite in forme ametitoare. Parca o bagheta magica a pietrificat capcauni, animale mitologice si oameni, pentru o nestiuta vina ancestrala. O padurice de salcami s-a intins pe toata valea, inghesuita sub stanci. Pe coaste, tufe si copaci piperniciti s-au incapatanat sa demonstreze ca, daca ai radacini ferme, orice este posibil. O lectie ce poate fi citita, intr-un alt registru, pe vaile si dealurile din jur, unde stramosii au scris istoria. Au trait in pesteri, in bordeie sau in edificii somptuoase, au iubit si au purtat razboaie, s-au inchinat idolilor ori s-au rugat Dumnezeului Celui Viu, in sihastriile stancilor ori in biserici.Intr-una din carciumile comunei Targusor, la o bere, toti localnicii sunt amatori de discutii despre pesterile din zona. Unul dintre ei, Mos Anghel, se lauda ca le cunoaste bine. "Daca vreti sa intrati in Pestera Liliecilor, trebuie sa fiti cu bagare de seama. Din cauza presiunii aerului, becurile lanternei se sparg. Batranii nostri spun ca una dintre cele trei galerii ale pesterii are iesire la mare". Sta sprijinit cu coatele pe masa si mai cere o votca. E singurul lui viciu. De fumat s-a lasat de mult. Nu a auzit ca pestera ar putea fi luata de cineva. Insa crede ca e bine sa se faca investitii in turism acolo: "Mai da de lucru la oamenii din sat!". Satenii isi amintesc de cabana care a functionat pana prin 1991 nu departe de comuna, in Cheile Dobrogei. Unul dintre ei a lucrat acolo ospatar: "Imi aduc aminte foarte bine. Pe vremea lui Ceausescu veneau grupuri de straini. Germani, olandezi, toate natiile. Se incingeau niste chiolhanuri acolo...Se aducea mancarea de la cantinele Cooperatiei. Friptane, peste, tot ce voiau. Se servea palinca, vin in cani de lut. Si farfuriile tot de lut erau. Totul era rustic acolo. Dupa ce se imbatau, dansau pe mese. O data au dansat si pe grinzile cabanei. Romanii insa nu aveau acces. In fiecare grup era si cate un securist si nu era chip sa intre romani. A fost frumos atunci". Cabana a ars intr-un incendiu misterios. Misterios pentru ca oamenii locului spun ca focul a fost pus chiar de catre administrator, ca sa acopere lipsa din gestiune."Civilizatorii"
In valea de la Gura Dobrogei, natura se trezeste la viata. Iarba scoate capul dintre frunzele moarte, iar copacii inmuguresc. E un loc putin vizitat. Drumul e prost si amenajarile turistice lipsesc cu desavarsire. Doar de 1 Mai valea e luata cu asalt de turisti cu masini pline de carne si bere si cu atitudinea aroganta a oraseanului civilizator. Care se apuca gospodareste de taiat copaci si care, dupa ce se imbata, da manelele la maxim si arunca sticlele goale in padure. O multime de grote care isi fac loc printre peretii si turnurile de calcar ce ies amenintator din copaci sunt martorii discreti ai acestor orgii bahice. Urcusul pana la pestera e o adevarata initiere, iti stoarce ultimele puteri. Pestera Liliecilor are doua galerii principale, ce se deschid in unghi drept. In dreapta, in Galeria cu ceramica, culoarul are peretii foarte regulati, de parca ar fi fost sapati de om. Istoricii au avansat ipoteza ca aceasta galerie ar fi fost, intr-adevar, largita si finisata de oamenii cavernelor. Galeria e plina de ceramica. De la un capat la celalalt, de-a lungul peretilor, pamantul e rascolit. De aici, arheologii au scos bucati de vase din toate perioadele istorice. Scormonim si gasim si noi multe cioburi. De la ceramica grosiera, pana la fragmente din vase frumos pictate. Galeria se termina cu o camera mare, numita Sala Cristalelor. Liliecii sunt in largul lor aici. Soareci cu aripi, cum le spun satenii. Zboara bezmetic in toate partile, se feresc de noi. Peretii sunt plini de cuartita, care imprastie scantei de lumina in bataia lanternelor. Peste tot, turistii de ocazie au spart cioburi pentru a pleca din pestera cu suveniruri. Dincolo, "Galeria cu fosile" e mult mai neregulata, cu multe tunele de legatura si hornuri. Pe aici se poate intra in nivelul inferior al pesterii, un labirint insuficient cercetat chiar si de catre speologi. Cele doua galerii comunica intre ele printr-un canal acum surpat, unde au fost gasite falange din paleolitic, cele mai vechi din tara, semn ca aici au locuit oamenii cavernelor.Adoratorii zeului MitrasNu departe de Pestera Liliecilor, grota "La Adam" ne invita pe urmele adoratorilor zeului Mitras. Arheologii au descoperit aici un sanctuar al lui Mitras, o zeitate orientala "importata" de daco-geti. Sanctuarul cuprinde un basorelief in care Mitras, calare pe un cal, omoara un balaur, iar sangele acestuia picura pe pamant, fertilizand solul. Este simbolul unei noi nasteri si biruinta binelui asupra raului. Scena se petrece intr-o pestera, caci ritualurile acestui zeu aveau loc intotdeauna in pesteri. Sanctuarul cuprinde si lista numelor celor care au facut donatii pentru realizarea unei grote artificiale pentru sacrificii rituale in cinstea lui Mitras. Templul a fost expus in sala "Tezaur" a Muzeului de Istorie si Arheologie din Constanta. Au fost insa nevoiti sa le acopere la loc cu pamant din cauza satenilor care furau piatra. Veniti cu carutele din satele invecinate, ei au distrus o mare parte din dalele de piatra ale bisericii crestine si au luat mai multe lespezi de marmura ale edificiilor publice. Din lipsa banilor, s-a preferat acoperirea ruinelor, napadite acum de buruieni. In schimb, pe vaile de la Gura Dobrogea, mai haladuiesc si acum cautatorii de obiecte arheologice, pentru unelte de silex, monede, statuete sau arme. Pe putinii locuitori ai zonei nu ii deranjeaza insa. Paznicul de la statia de apa, cativa ciobani care plimba oile pe dealuri si zilierii unei ferme de animale din locul numit "La Canton". Acesta este locul care s-ar putea transforma intr-o zi intr-una din cele mai importante atractii turistice din Dobrogea.Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp