Pestera Limanu, prinsa intre voluntari si un primar ignorant

Diamantul neslefuit

Pestera Limanu a fost declarata in anul 1955, in urma unor descoperiri arheologice, monument istoric * Dupa o perioada de uitare din partea autoritatilor, dar nu si a localnicilor care aveau grija sa isi arunce gunoiul menajer aici, in 2004 a fost luata in custodie de Grupul de Explorari Subacvatice si Speologice * Pestera este una din cele mai labirintice din tara si are o istorie ce se pierde in negura timpului * Cu toate ca in actul de custodie este trecuta si Primaria Limanu ca avand atributii in calitate de proprietar al terenului, primarul Nicolae Urdea jura cu mana pe inima ca nu a avut niciodata obligatii fata de rezervatie

Judetul Constanta a fost harazit cu un numar mare de rezervatii naturale. Desi in mod normal acest lucru ar putea fi speculat pentru dezvoltarea turismului rural, nimeni nu se prea inghesuie sa ia in custodie astfel de arii. Din acest motiv marea lor majoritate nu sunt pastrate in conditii optime, insa mai exista si exceptii. Din aceasta categorie privilegiata face parte si Pestera Limanu. In anul 1955, ea a fost declarata de catre Academia Romana monument istoric. Dupa o perioada lunga de timp in care nimeni nu s-a ocupat de ea, in anul 2004, dupa modificarea legislatiei, aria naturala protejata pestera Limanu intra in custodia Grupului de Explorari Subacvatice si Speologice (GESS) in baza unei conventii intre acestia si Agentia de Protectie a Mediului Constanta. Aria protejata, avand o suprafata de aproximativ 17 hectare se situeaza pe versantul sudic al Lacului Mangalia, la marginea satului Limanu, la aproximativ sase kilometri de Mangalia. Conform Conventiei de Custodie, drepturile de administrare ale acestei arii protejate revin in totalitate custodelui, GESS. Administrarea ariei revine atat GESS, in calitate de custode, cat si Primariei comunei Limanu, in calitate de autoritate administrativa locala si proprietar al terenului. Cu toate acestea, intrebat de reporterii ziarului nostru ce stie de aceasta zona, primarul comunei Nicolae Urdea declara senin ca nu are si nici nu a avut vreodata vreo obligatie legat de aceasta zona.BiodiversitatePestera este localizata pe un platou de depozite calcaroase sarmatiene, mai precis din perioada sarmatianului superior, bessarabian si kersonian. Din punct de vedere geologic, Pestera Limanu este localizata in podisul sarmatic dobrogean, platou cu caracter de platforma, ce cuprinde intreaga parte sudica a Dobrogei cu incepere de la linia Capidava-Ovidiu. Cele mai vechi sedimente ale acestui podis cu dubla origine, structurala si de eroziune, apartin cretacicului inferior.Tectonica zonei este tipica regiunilor platformice. In afara de cele doua falii principale (falia Mangalia, de-a lungul Lacului Mangalia, avand o orientare si falia Kara Oban - Mlastina Mangalia - mare), acviferul calcarelor sarmatiene din aceasta zona este brazdata de o retea de fracturi hidrodinamic active. Datorita stratului superficial de sol, a vanturilor relativ puternice si a expunerii continue la soare, vegetatia este ierboasa, cu exceptia zonei de nord a ariei unde a fost plantata artificial o mica padurice de conifere (pini). Pe suprafata stancilor si a pietrelor de pe teritoriul ariei cresc mai multe specii de muschi si licheni.Pe teritoriul ariei protejate Pestera Limanu exista doua tipuri de habitate, unul de subsol si unul de suprafata. Padurea de conifere din nordul ariei constituie habitat atat pentru nevertebrate (de exemplu numerosi paianjeni pot fi vazuti pe trunchiurile pinilor) cat si pentru numeroase specii de pasari. In fisurile calcarelor de pe suprafata ariei isi gasesc adapost specii de nevertebrate. In interiorul pesterii se gasesc habitate reprezentate de roca nuda (calcare), argila, peretii pesterii, bolovani, fisuri in pereti, argila, depozite de guano, organisme in descompunere (pasari moarte, popandai) aduse in pestera de vulpi mai ales, si radacini ce patrund prin plafonul subtire.Labirint naturalPestera Limanu este orizontala, denivelarile osciland cu maxim cinci metri, fiind una dintre cele mai labirintice pesteri din tara. Sistemul de galerii este impartit in trei sectiuni despartite prin strangulari ale pasajelor de acces.In general, galeriile sectiunii I sunt largi si inalte, putand ajunge pana la 10 metri in latime si 3,5 metri in inaltime, ce alterneaza cu galerii joase si inguste. La intretaierea mai multor galerii se formeaza sali inalte. Galeriile sectoarelor I si II au aspect dreptunghiular uneori extrem de regulat, facand posibile speculatii privind chiar originea pesterii. Exista si numeroase galerii si pasaje foarte joase, in sectiunile II si III mai ales, care nu pot fi parcurse decat taras, inaltimea lor maxima fiind de pana la 0,5 metri.In galeriile unde exista colonii de lilieci, planseul este acoperit cu guano. Conform a numeroase date stiintifice de specialitate, de-a lungul timpurilor, in regiunea in care se afla localizata aria protejata s-au perindat numeroase popoare, fapt care face ca intreaga zona sa fie de un mare interes istoric. Lucrarile efectuate in pestera au scos la iveala mai multor vestigii in interiorul galeriilor sale. Cele mai multe artefacte arheologice au fost descoperite in galeriile sectiunii III a pesterii, dar in cursul unor lucrari de amenajare efectuate, au mai fost gasite fragmente de ceramica greceasca si in galeriile din prima parte a pesterii.Unii istorici identifica pestera Limanu cu pestera Keiris, in care, dupa relatarile lui Cassius Dio, s-a refugiat armata condusa de regele dac Dapyx dupa razboiul cu regele dac Roles ajutat de proconsulul roman Crassus (29 - 28 inainte de Hristos). Aspectul extrem de regulat al unora dintre galeriile pesterii a dat nastere ipotezei conform careia acestea ar fi fost sapate de oameni. Nisele existente in peretii unora dintre galerii sunt argumente ce sustin aceasta teorie, in plus, sugerand utilizarea pesterii ca adapost si lacas de cult. Literatura de specialitate mentioneaza existenta unor desene reprezentand figuri de oameni, calareti, motive cruciforme, solare, elemente de alfabet chirilic.E loc de mai bineIn momentul de fata, pestera se afla conservata mult mai bine decat alte "surate" ale ei din Dobrogea. Cu toate ca nu este exploatata la adevaratul ei potential, chiar daca programul sau de management depus la Agentia de Mediu prevede si acest lucru, zona este pe drumul cel bun. Deocamdata, ea este greu de vizitat, cei interesati fiind nevoiti sa se inarmeze cu multa rabdare. Poarta de la intrarea in pestera este ferecata, iar cei din sat, care au cheia, denumiti pompos "rangeri" si scoliti sa plimbe vizitatorii sunt greu de gasit, iar intrarea este ferecata. O alta bila neagra este a primarului care habar nu are ca si primaria are niscai atributii in aceasta zona ca proprietar al terenului. Noroc ca nu are valoare imobiliara pentru ca probabil s-ar fi schimbat treburile.