Petrecerea ZIUA de Constanta, un adevarat festin country

# Blugii, fustele de blugi, camasile, palariile de cowboy sau coafurile pe stil, au fost la mare cautare vineri seara

Vineri seara am fost invitata la o petrecere organizata de compania la care lucrez. Ziua de Constanta a aniversat sase ani de la prima aparitie in judetul de la malul marii. "Sfatul" organizatorilor: "tinuta obligatorie...avem petrecere country-western, invitat special, maestrul Gil Dobrica!".Locatia aleasa a fost un restaurant deschis destul de recent, Casa Bonita, pentru necunoscatori, fosta cofetarie Trandafirul. Trebuie sa recunosc, nu stiam la ce sa ma astept, nu mai fusesem niciodata in pielea unei "cowgirl". Asadar, echipata cu palarie si ciocate, am pornit spre Casa Bonita. Odata ajunsa la fata locului, nu mi-a luat deloc mult timp sa-mi intru in rol. Gazdele au avut grija ca orice invitat sa primeasca un batic de pus la gat gen "country", pentru doamne si domnisoare de culoare rosie, iar pentru domni esarfe albastre. Balotii de paie, asezati pe alocuri, manunchiurile de papusoi (corn) ce imbracau, gandit, parti ale balustradelor de lemn din restaurant, completau cu succes atmosfera pe care o ofereau felinarele vesele, asezate pe mesele invelite cu fete de masa in patratele, rosu cu alb. Nu am putut sa nu remarc doua pusti imense, asezate de straja pe un car de lemn, in miniatura, plin cu paie. Un domn si o doamna, costumati adecvat, indrumau si ei, de pe un suport de lemn, invitatii spre salon. Recunosc cu rusine ca, atentia mi-a fost atrasa de un purcelus de lapte, bine rumenit, asezat maiestuos pe un platou cu varza. Aripioarele, copanelele si salatele, garniturile, si ele cu specific, isi pierdeau din importanta in fata purcelusului, pana ce nu erau gustate. Evident, bucatarii de la Casa Bonita au dovedit multa maiestrie la prepararea gustoaselor bucate. Un adevarat festin country. Cat despre capitolul bautura, nici aici nu stateau deloc rau. Oferta a fost bogata, de la whisky, vodca si bauturi fine pentru doamne, pana la bere, vin si sucuri. Cat despre colegii mei, recunosc ca se incadrau perfect in peisaj. Blugii, fustele de blugi, camasile, palariile de cowboy sau coafurile pe stil, au fost la mare cautare vineri seara. Mult timp pentru o analiza critica nu a fost, caci ritmurile saltarete ale celor de la Rednex au ridicat repede lumea in picioare. Momentul de varf al serii a fost recitalul maestrului Gil Dobrica. Si asa, incet, incet, mai mult dansand decat stand la masa, seara a trecut. Cu dureri de picioare de la atata dans, cu palariile mai intr-o parte sau cu coafurile putin deranjate, ne-am retras. Au ramas in urma paiele, manunchiurile de papusoi, felinarele care abia mai palpaiau si ospatarii de la Casa Bonita, multumiti si ei ca a fost o petrecere mai mult decat reusita. Cat despre doamnele de la Mon Mariage, agentia care s-a ocupat de organizarea petrecerii, nu pot decat sa-mi scot palaria in fata dumnealor si sa le felicit pentru ca au organizat o petrecere minunata.