Piatra Minune

Locuitorii din Dunareni cinstesc in mod deosebit o piatra care ar fi crescut din pamant

Ei au ridicat o casuta care le adaposteste odorul * "Paznicul" locului spune ca acolo merg oameni de peste tot, pentru a se vindeca de tot felul de boli * Legenda spune ca piatra a iesit din mormantul a trei fete tinere, surori, care au fost impuscate de tatal lor * Preotul satului este de parere ca ar putea fi o cruce paleocrestina de pe vremea romanilor si nu vrea sa incurajeze bigotismul * Primarul Nicolae Georgescu considera ca locul poate deveni o atractie in plus pentru turisti, in afara de locurile frumoase din lunca Dunarii

Cel mai mare odor al satenilor din Dunareni e crucea de piatra care creste din pamant. Locuitorii pitorescului sat de pe malul Dunarii cinstesc in mod deosebit locul in care a aparut piatra si care le-a fost predat de strabunii lor. Dincolo de diferendele care mai apar in aceasta comunitate, cei 2.000 de locuitori din Dunareni se apropie cu multa consideratie de capela care adaposteste minunea.Auzind de acest lucru, am intrat si noi in casuta cu pereti scorojiti si cu tavanul din stuf. Dupa ce am reusit sa deschidem usa veche din lemn, dotata cu o broasca tiganeasca, ne-am trezit intr-o camaruta cu lut galben pe podea. Doua cruci din lemn, cu bratele frumos incrustate, incadreaza o piatra care iese din sol cativa centimetri. Intr-un colt, gasim un sfesnic de lumanari si urme de ceara pe jos. La cateva minute de la intrarea noastra, apar cativa sateni ingrijorati de prezenta noastra acolo. Seful lor pare a fi un barbat de vreo 50 de ani. Aflam ca il cheama Tudor Popa si ca are grija de capela, pentru ca are casa chiar in spatele acesteia. "Locul acesta e sfant din mosi-stramosi si noi avem mare grija de el. Eu am prins acoperisul de tabla care aproape cazuse, dar toti vecinii de aici am muncit si l-am ridicat pe asta nou". Desi oamenii locului sunt convinsi ca avem in fata un loc sfant, e greu ca ei sa se puna de acord in ceea ce priveste crucea in sine. E clar ca cele doua cruci din lemn sunt mai recente si au fost construite de sateni. Cat despre piatra care se iteste prin lutul podelei, parerile difera. "Aici a fost crucea de la Dervent. Calugarii au luat-o si au dus-o la manastire, iar aici a ramas numai acest ciot", crede Gheorghita Stoian. Altii, dimpotriva, sunt de parere ca cele doua cruci nu au nici o legatura si ca piatra protejata de casuta acoperita cu stuf este doar capatul de sus al unei cruci de piatra care se afla sub pamant.

Legenda

"Nea Mitica", pe numele sau Dumitru Costea, e un fel de istoric al satului. Lui ii place mult sa umble pe dealurile ce strajuiesc Dunarea, unde romanii au construit o salba de cetati de aparare. Chiar si langa Dunareni, spre balta, se afla ruinele cetatii Sacidava, unde Nea Mitica a mers de multe ori, chiar si impreuna cu arheologii care veneau in zona. Batranul in varsta de 72 de ani stie toate istoriile locului. Cel mai mult ii place sa povesteasca despre aparitia pietrei sfinte. Nea Mitica stie de la mosii lui ca in sat traia, demult, un boier care avea cateva sute de oi. Unul dintre ciobanii tocmiti de el s-a speriat groaznic intr-o noapte. In timp ce pazea oile, el a vazut trei femei tinere imbracate in alb. Vedenia s-a repetat de mai multe ori si omul s-a hotarat sa ii spuna stapanului. Ca sa il linisteasca pe ciobanul care nu mai voia sa munceasca de spaima, boierul a luat un pistol si a stat de paza intr-o noapte. Atunci cand imaginea celor trei femei a aparut din nou, boierul a tras mai multe focuri, pana nu s-a mai vazut nimic. Ajuns acasa, el le-a gasit pe cele trei fete ale sale impuscate, pline de sange. Boierul si-a ingropat plin de jale fetele in aceeasi groapa. Peste putin timp, deasupra gropii a rasarit o cruce din piatra. De atunci, locul e considerat sfant de catre sateni.

Minunea

Preotul satului, Lucian Begu, nu vrea sa incurajeze bigotismul si considera ca numai Dumnezeu stie care este adevarul. El considera ca ar putea fi si o cruce paleocrestina, a unui martir poate, dinainte ca cetatea romana sa fie parasita. Atunci cand a venit in sat, a gasit traditia ca, in noaptea dinaintea sarbatorii de Izvorul Tamaduirii, satenii sa faca priveghi in acel loc. Atunci sunt duse icoane in casuta si oamenii citesc rugaciuni toata noaptea. Paznicul casutei, Tudor Popa, ne-a povestit ca oamenii vin si in restul anului sa se roage in acest loc. "Mai ales vara vin oameni din alte parti si stau noaptea aici si se roaga pentru sanatate. Mai vin si cei bolnavi, ca sa se vindece. Alti oameni din sat mai aduc si animale bolnave si le leaga langa casuta, peste noapte, ca sa se faca bine". Nea Mitica stie insa o minune la care a participat si el. "Aveam un var bolnav de tifos. I-am cerut matusii mele o sticla cu apa si am dus-o in casuta. Am luat-o dimineata si i-am dus-o varului meu. El s-a spalat cu apa pe fata si pe cap si s-a facut bine", ne-a povestit batranul, cu lacrimi in ochi. Primarul comunei Dunareni, Nicolae Georgescu, considera ca aceasta piatra e un loc deosebit si el ar putea fi o atractie pentru turistii ce ar putea sa viziteze locurile. Frumusetea peisajului, Dunarea si baltile dimprejur fac ca locul sa fie o adevarata atractie in special pentru amatorii de pescuit. De aceea, primarul intentioneaza sa dezvolte in zona agroturismul. "Turistii care vor veni vor putea vizita si aceasta piatra care, dupa cum vedeti, are o istorie frumoasa", ne-a spus el. In lumina saraca a inserarii, umbrele crucilor din casuta sporesc si mai mult misterul acestui loc dintr-un sat dobrogean de pe malul Dunarii.