Pictorul de "Pulitzer"

Ioan Matasareanu din Constanta a fost nominalizat la celebrul premiu international

Matasareanu s-a nascut in Banat si a ajuns la Constanta printr-o repartitie * Dupa ce a predat desenul mai multi ani, s-a retras in atelier * Are lucrari in muzee si in expozitii particulare in multe locuri din lume * "Nu fac arta pentru bani. Nu am facut niciodata", spune Matasareanu, care locuieste singur intr-un apartament langa Cazino si traieste ca un boem * E convins ca iubirea este legea eterna a firii umane si este un spirit religios * Matasareanu a fost propus pentru Premiul Pulitzer, unul dintre cele mai prestigioase din lume * Este Cetatean de Onoare al Constantei si a lucrat, in urma unei comenzi a primariei, cate un peisaj pentru fiecare presedinte de stat venit la Summit-ul de la Constanta

Ne-am intalnit la o cafea, pe malul marii. Acolo mi-a povestit viata lui. "Beau in fiecare dimineata o cafea, dar niciodata acasa. Am o spelunca la intrarea in port, la care merg mereu. Dar cafeaua nu o beau oricum, ci o gandesc, o beau cu cantec. Acolo imi place sa stau si sa observ oamenii". Il cunoaste toata lumea, toti il saluta. "Ce faceti, domnule profesor?" sau "Ce faceti, maestre?". Se considera tanar si spune ca nu exista varsta in raport cu infinitul si ca varsta este o conventie ticluita de oameni. "Ori avem cinci, ori o suta cinci ani, tot musafiri pe Terra suntem", spune sagalnic, incercand totusi sa isi acopere varsta reala. E un spirit profund religios si are o gratie feciorelnica, in ciuda miscarilor de cele mai multe ori repezite.Sfatos, Ioan Matasareanu povesteste ca s-a nascut in Banat, la Oravita. "Un vechi orasel patriarhal, unde exista cel mai vechi teatru din tara, "Astra", acolo unde a fost Eminescu sufleor, cu trupa lui Pascale". Iubeste mult locurile natale, in care a trait pana pe la 30 de ani. E de parere ca natura exterioara, muntii, padurile, apele, se muta intr-o geografie interioara. "Fiecarui spirit sensibil natura ii daruieste din frumusetile sale, care se infiripa in constiinta. Pe cei visatori natura ii edifica sufleteste". Matasareanu povesteste cum fugea deseori langa Sanatoriul Marilla, aflat pe un povarnis de unde avea o panorama generoasa a vaii incadrate de copaci si a lacului de baraj. Desena ori, pur si simplu, contempla. La 3-4 ani s-a apucat sa picteze, vazandu-l pe tatal sau ca picteaza. Isi aminteste ca in prima lucrare a desenat o fetita printre stanci, privind un lac. In fiecare an de liceu a obtinut premiul special pentru pictura si a inteles ca trebuie sa se indrepte spre Institutul de Arte Plastice de la Bucuresti. Acolo au inceput problemele. Fiind baptist, Matasareanu canta cu vioara - o alta pasiune de-a lui - la biserica. Acesta a fost motivul pentru care secretarul de partid al universitatii l-a persecutat, facand tot ce s-a putut pentru ca Matasareanu sa nu termine facultatea. Si-a atins scopul doar in parte, caci artistul a repetat doi ani de studii.

Atractia marii

Dupa ce a absolvit facultatea, a fost repartizat la Constanta. Aici a lucrat ca metodist cu probleme de arte plastice la Casa de Creatie Constanta, care avea sediul la vila "Sutu". Atunci s-a indragostit de mare, o idila ce avea sa il urmareasca toata viata. In paralel, Matasareanu a lucrat ca profesor la Scoala Populara de Arta. Aici nu a reusit sa stea prea mult, caci a intrat in conflict cu directoarea scolii: "Pesemne, tot din motive religioase", spune el. Drept urmare, s-a intors la Oravita, dar nu a reusit sa isi gaseasca nimic de lucru si s-a intors la Constanta. A fost nevoit sa o ia si mai de jos, de la postul de responsabil cu ordinea si curatenia la Fondul Plastic. A fost apoi profesor de desen la Liceul nr. 2, iar apoi s-a ocupat, timp de un an, de un cerc de arte plastice la Clubul Pionierilor Constanta. Acolo i s-a impus sa devina membru UTC, pentru a-i forma pe tinerii pionieri in spiritul atasamentului fata principiile propagandistice ale comunistilor. Pana la urma, comunistii s-au razgandit, considerand ca Matasareanu nu este demn pentru acest statut. Astfel, a reusit performanta de a nu intra niciodata in Partidul Comunist Roman. Pana la urma, Ioan Matasareanu a renuntat cu totul la activitatea didactica si s-a intors in atelier.

In spatele tabloului

"Nu sunt pensionar al Romaniei, traiesc din arta!", spune el cu mandrie. Are lucrari in muzee si in expozitii particulare in multe locuri din lume. Lucreaza peisaje, portrete de caracter, conflicte atmosferice, cetati vechi, scene biblice. Locuieste singur intr-un apartament, chiar pe faleza, langa Cazino. Nu pretuieste banii. "Nu fac arta pentru bani. Nu am facut niciodata". Spune ca nu isi vinde lucrarile la preturi mari, pentru ca nu vrea sa faca comert cu arta. E foarte trist insa ca i s-a intamplat ca unii sa ii cumpere lucrari pe care apoi sa le vanda la suprapret. "Banii nu sunt importanti. La mine, cand culoarea se usuca pe paleta, eu o sparg si o folosesc", imi sopteste cu complicitate, temandu-se parca sa nu-l auda vreun confrate. Se considera un romantic. Pentru ca romantismul este o stare de spirit: "Starile paroxistice ale artistilor romantici sunt foarte greu de definit, dar imagistica lor creeaza o profunda emotionalitate in constiinta privitorului". Traieste de capul lui, e boem. Picteaza zilnic si spune ca are un cult pentru munca. Marea il atrage ca un magnet. Poate fi intalnit zilnic plimbandu-se pe faleza. Cu toate ca este foarte cunoscut, incearca sa fie o prezenta discreta in viata publica. "Vreau sa pastrez un mister despre existenta mea. Sunt foarte implicat in viata cetatii, dar nu vreau sa arat acest lucru, ci ma coordonez dupa principiul biblic care ma invata sa imi iubesc aproapele asa cum ma iubesc pe mine". De altfel, Dumnezeu ocupa un loc central in viata sa si are acea piosenie pe care o intalnim uneori la neoprotestantii de familie, asa cum este el. Crede cu tarie ca Biblia are o mare putere terapeutica, spirituala. De aceea citeste in fiecare zi din ea, stie versete pe dinafara, merge la casa de rugaciune.

Tablouri pentru cei 17 presedinti

La politica se considera repetent. El nu a facut politica, dar nu crede ca ceea ce se intampla azi in Romania este cu adevarat politica. E dezamagit si de goana dupa bani a majoritatii celor ce il inconjoara. "Ce folos ii poate aduce averea celui fara minte, caci nu poate cumpara cu ea intelepciune?!", spune Matasareanu, parafrazand Proverbele lui Solomon din Biblie. In anul 2000, pictorul Ioan Matasareanu a primit titlul de Cetatean de Onoare al Constantei. Dupa doi ani, mai multi cunoscuti din lumea politica si artistica i-au spus ca este nominalizat la Premiul Pulitzer, dar ca acest lucru e inca tinut secret. Pictorul Matasareanu s-a bucurat, fireste, dar nu vrea sa comenteze informatia si nu face caz de acest lucru. Crede totusi ca exista invidia unora care se straduiesc de mult sa ajunga la o astfel de recunoastere. Un exemplu este pictorul Sabin Balasa, dar Matasareanu nu vrea sa intre in polemici cu nimeni. O alta recunoastere a valorii lui a fost comanda pe care i-a facut-o Primaria sa realizeze cate un peisaj pentru fiecare dintre cei 17 presedinti veniti la Summit-ul de la Constanta. Matasareanu pare a nu face prea mult caz de toate acestea, isi doreste o viata simpla, in mijlocul careia stau pasiunea pentru arta si dragostea: "Sunt convins ca iubirea este legea eterna a firii umane; nu exista compromisuri".