PNA cerceteaza contractele angajate de Aeroportul Mihail Kogalniceanu

Utilaje de miliarde de lei vandute pe sume derizorii si cateva contracte puse sub semnul intrebarii la Aeroportul International Constanta fac subiectul unor controale * Inspectorii din cadrul MT nu au gasit nimic in neregula pe timpul celor doua descinderi la AIC * In schimb, PNA-ul a intrat pe fir si a anuntat anchetarea celor care sunt implicati in aceste nereguli * "Afacerea Balizajul", care initial ne-a fost descrisa de directorul Mircea Dionisie drept o afacere normala, are de fapt chichitele ei * Lucrari de reparatii sau intretinere, care in mod normal ar fi trebuit sa fie distribuite unor firme de specialitate prin licitatie publica, au fost cedate prin incredintare directa unor societati obscure din Bucuresti * In aceste afaceri sunt implicate personaje din apropierea directorului general Mircea Dionisie, multi dintre ei fiind rude apropiate

Despre afacerile oneroase desfasurate sau in curs de desfasurare la Societatea Nationala Aeroportul International Constanta SA, sub bagheta directorului general Mircea Dionisie, s-a tot pomenit pana acum. Doar o infima parte a iesit la iveala. Lasand la o parte capitolul vanzarii utilajelor aeroportului catre o firma care apartinea finului lui Dionisie, Ion Mocean, afacere care acum se lasa, se pare, cu vizite "grele" din partea anchetatorilor Parchetului National Anticoruptie, mai nou aducem in vizorul opiniei publice o afacere care, din punctul de vedere al lui Dionisie, pare legala, dar, privita din alta prisma, este pur si simplu dubioasa. Este vorba despre una dintre cele mai costisitoare (a se citi "paguboase") afaceri in care este implicat aeroportul din Constanta, denumita retoric "Afacerea Balizajul". Aceasta lucrare se deruleaza inca din anul 1996 si, probabil, va mai dura inca multi ani de acum inainte. Afacerea care se ridica pana in prezent la aproximativ 4,5 milioane de dolari inca nu s-a finalizat.

Achizitii expirate

In anul 1996, ca urmare a deteriorarii parametrilor de functionare a balizajului luminos al pistei de decolare-aterizare a aeroportului Constanta, s-a impus achizitionarea prin licitatie publica a unui nou balizaj. De retinut este faptul ca vechiul balizaj, care functioneaza si astazi, nu mai prezenta nici o garantie, acesta fiind un balizaj heterogen, achizitionat de la mai multe firme si pus in functiune in anul 1971. Caietul de sarcini s-a elaborat sub conducerea directorului tehnic, Constantin Theodorescu, pentru achizitionarea unui balizaj luminos "categoria a II-a" la pista de decolare-aterizare. La licitatie s-au prezentat firme de prestigiu, cu experienta in constructia sistemelor de balizaj din Europa, SUA, Canada, printre care si SC "Constructii Baneasa" SRL din Bucuresti, al carei patron este Marin Bucur, actualul patron de la "Capsa". Nu este nici o intamplare ca acest SRL a castigat licitatia in fata unor firme ca Siemens, Idman etc. SC "Constructii Baneasa" SRL a participat la licitatie ca reprezentant al firmei "Thorn" din Franta, firma pe care ulterior a abandonat-o, derulandu-si afacerile pe cont propriu, desi contractul de achizitie a balizajului semnat prevedea altceva. Contractul s-a semnat pentru suma de 2,2 milioane de dolari, derularea acestuia urmand sa se realizeze in functie de alocatiile bugetare anuale, termenul de finalizare prevazut in contract nefiind stabilit cu claritate. Pentru prima achizitie aeroportul i-a dat societatii bucurestene un avans de aproximativ 30% din valoarea contractului, din fondul pe anul 1998 destinat achizitiei de balizaj, si i-a deschis un acreditiv din restul sumei. Societatea comerciala respectiva - conform prevederilor contractuale - trebuia sa livreze marfa pana la 20 decembrie si sa-si incaseze banii din acreditiv dupa receptia pieselor si subansamblurilor prevazute in graficul de livrari. SC "Constructii Baneasa" SRL nu a predat piesele de balizaj achizitionate conform prevederilor contractuale in anul 1996, invocand "forta majora" - viscol in Europa - si le-a pus la dispozitia aeroportului abia in anul 1997. De mentionat ca, in anul 1997, dolarul si-a dublat valoarea in lei. La sfarsitul lui 1996, aeroportul, neprimind piesele de balizaj, a lichidat acreditivul si a predat banii bugetului de stat, conform legislatiei financiare in vigoare. In 1997, dupa receptionarea pieselor si subansamblurilor de balizaj achizitionate, aeroportul a platit - conform contractului - suma prevazuta in lei la pretul de schimb al dolarului din luna decembrie 1996. SC "Constructii Baneasa" SRL a actionat aeroportul in instanta, cerand daune materiale de 600.000 de franci francezi, concomitent cu inghetarea derularii contractului. In prima faza, Tribunalul Constanta a dat castig de cauza SC "Constructii Baneasa" SRL, obligand, prin hotarare judecatoreasca, aeroportul sa plateasca societatii comerciale suma de 300.000 de franci francezi. Atat aeroportul, cat si societatea bucuresteana au facut apel la Curtea de Apel Constanta. Procesul a durat pana in anul 2001, cand, prin hotarare judecatoreasca, Curtea de Apel a respins ambele apeluri, ramanand valabila hotararea Tribunalului Constanta. In anul 2001, noul director general al aeroportului Constanta a rezolvat problema pe cale amiabila, reusind sa convinga SC "Constructii Baneasa" SRL sa renunte la suma de 300.000 de franci francezi, cu conditia derularii in continuare a contractului semnat in 1996. In acest sens, au fost intocmite documente juridice legate de cazul in speta. In anii 2001 si 2002 au fost achizitionate piese in valoare de peste 50 de miliarde de lei, achizitia totala de piese nefiind prevazuta a se finaliza nici in anul 2005. Demn de retinut este faptul ca, de-a lungul timpului, si in special in ultimii doi ani, au fost schimbate firmele furnizoare prevazute initial in contract si chiar tipul si calitatea pieselor componente ale balizajului. Achizitionarea in acest mod a pieselor de balizaj pune in insecuritate functionarea noului balizaj, stiut fiind faptul ca garantia acestora nu este mai mare de 1-3 ani de la data fabricatiei pana la montare. In aceasta situatie, dupa instalarea noului balizaj, acesta nu poate fi omologat si dat in functiune, avand componentele expirate in timp. Daca se tine seama de faptul ca aceste piese au origine heterogena, fiind achizitionate de la zeci de firme, chiar daca unele firme vor accepta sa prelungeasca perioada de garantie - contra altor sume deloc neglijabile -, majoritatea firmelor producatoare vor refuza acest compromis, din motive de securitate.

"Bang sonic" pe lovele

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns ca un SRL obscur a pus mana pe o afacere bunicica, platita din bani publici, conducerea aeroportului a decis punerea pe picioare a unei alte afaceri, la fel de "rentabila" ca si achizitia, de data aceasta fiind vorba de "montarea balizajului luminos". Directorul general Mircea Dionisie, directorul tehnic Constantin Theodorescu si directorul economic Elena Rada au decis sa nu mai organizeze nici o licitatie in acest sens si sa incredinteze direct lucrarea de montaj, in valoare de 2,3 milioane de dolari, aceleiasi societati SC "Constructii Baneasa" SRL. Astfel, prin documentul nr.1396/09.04.2003, anexa 1, directorul tehnic solicita directorului economic, sefului de serviciu marketing si consilierului juridic propuneri de acceptare a draft-ului de contract, in vederea initierii procedurii de negociere "cu o singura sursa", pentru achizitia lucrarii de montaj pentru balizajul luminos. Consilierul juridic Florica Trasca a fost solicitata formal, deoarece directorul general Mircea Dionisie nu i-a mai permis acesteia sa semneze nici un contract, dupa ce de doua ori i se desfacuse contractul de munca, Dionisie pierzand in instanta ambele procese si fiind obligat de fiecare data sa o reincadreze in munca. Singurul care a avut obiectiuni vizavi de incheierea acestui contract de montaj al balizajului a fost Cristian Tudoran, seful serviciului marketing-tarife-contracte, care prin documentul nr.1560/17.04.2003 si-a prezentat obiectiunile. La numai doua zile dupa prezentarea pozitiei opuse fata de interesele de clan din aeroport, lui Tudoran i s-a desfacut contractul de munca. Astfel, in luna aprilie 2003 s-a semnat "Contractul de executie lucrari" intre SN Aeroportul International Constanta SA, in calitate de "Achizitor" si SC "Constructii Baneasa" SRL, in calitate de "Executant". Valoarea contractului era de 68,4 miliarde de lei. De mentionat ca SC "Constructii Baneasa" SRL omite faptul ca este si achizitor si executant, aruncand astfel pisica in curtea aeroportului, luandu-si masuri din timp pentru ca, la o eventuala neomologare a balizajului, sa nu aiba nici o raspundere. Dupa semnarea contractului, aceeasi societate din Bucuresti a primit 30% avans din valoarea contractului, adica 700.000 de dolari. In contul acestor bani, in vara lui 2003, SC "Constructii Baneasa" SRL a angajat vreo zece muncitori necalificati din comuna Mihail Kogalniceanu, cu care a sapat cateva santuri si pe care i-a platit "din mana". Aceeasi societate din Bucuresti a mai montat un asemenea sistem de balizaj pe aeroportul din Iasi, ocazie ce a generat un lung sir de procese intre cele doua societati. Vizavi de toate aceste chestiuni, la care se mai adauga afacerile de familie cu utilajele aeroportului, plus externalizarile de servicii de handling facute cu cantec, doua mari controale facute de reprezentanti ai Ministerului Transporturilor au tulburat nitel linistea celor din aeroport. Alura de nepasare si indiferenta a lui Dionisie fata de vanzoleala din jurul acestui caz are ca esenta faptul ca cele doua controale au iesit bine. In schimb, nu stim insa care vor fi si rezultatele anchetelor pe care cei din Parchetul National Anticoruptie au anuntat ca le vor efectua la acelasi aeroport. In urma cu ceva timp, am incercat sa-l contactam direct pe Mircea Dionisie pentru a-i expune nedumeririle noastre, dar de fiecare data acesta a evitat sa ne raspunda. In cursul saptamanii trecute, am incercat sa-l gasim la sediul aeroportului de la Mihail Kogalniceanu, dar acolo am fost interpelati de catre adjunctul Niculita Canea, de la care nu s-a putut obtine nici un raspuns despre ceea ce ne privea atat pe noi, cat si pe ei. Niculita Canea este si el un controversat personaj din acest areal al aeroportului Kogalniceanu, prezenta acestuia aici datorandu-se acelorasi manevre subtile ale intereselor de clan. Canea este finul lui Ion Mocean, patronul societatii "AIC Handling" SRL, iar Mocean, la randul sau, este finul lui Dionisie. Adjunctul Canea a fost pensionat si reangajat contrar unui ordin ministerial, acesta detinand la un moment dat functia de armurier la avioanele MIG 21.