Pompierii, in lupta cu bombele (galerie foto)

De la începutul anului şi până în prezent, pirotehnicienii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Constanţa au avut parte de treisprezece misiuni de dezamorsări.

Locotenent-colonel Sorin Creţu este şeful echipajului format din cinci persoane, care îşi riscă viaţa constant cu proiectilele de artilerie sau grenade. Echipa pirotehnică mai este formată din maistrul Constantin Horaţiu, încă doi subofiţeri pirotehnicieni şi şoferul autospecialei.
Anul 2009 a fost solicitant, echipajul s-a confruntat cu şapte proiectile de artilerie, trei grenade defensive şi alte 42 de cazuri diverse, printre care şi mina dezamorsată, zilele trecute, în largul Mării Negre.
Sorin Creţu a declarat că multe intervenţii au loc în zona litoralului şi a Dunării. Asta pentru că în zona respectivă au avut loc lupte ale ultimei conflagraţii mondiale, iar toamna şi primăvara sunt momentele în care sunt semnalate cele mai multe cazuri de explozivi.
Sorin Creţu a atras atenţia că, în afară de cartuşe, cele mai periculoase sunt grenadele de mână şi bombele de aruncător. În această privinţă, specialiştii de la ISU au depus eforturi de înştiinţare a populaţiei, prin campanii de informare în şcoli şi chiar instructaje cu patronii centrelor de colectare a fierului vechi, unde se descoperă cele mai frecvente cazuri de armament.
Referitor la situaţiile haioase de care au avut parte, ofiţerul şi-a adus aminte de o întâmplare petrecută la Ovidiu, în urmă cu patru ani, când o persoană a vândut şase bombe de aruncător pe post de... motoare de barcă.

„Lucrăm cu o autospecială din 1978"

În ceea ce priveşte dotările echipajului, Creţu a declarat că au două detectoare de metale, două staţii radio şi echipamentele de protecţie. Comparativ cu unele ţări membre ale Uniunii Europene, acesta a menţionat că suntem în urmă la un singur capitol şi a dorit să dea exemplul Franţei, unde la misiunile de asanare şi distrugere sunt angrenaţi roboţi.
Lipsa acestora, cât şi autospeciala veche par să nu afecteze munca riscantă a lucrătorilor ISU. Deşi autovehiculul a fost casat de nemţi în 1978 şi achiziţionat de România după 1989, Creţu a mărturisit: „Ne facem treaba cu ea, nu am avut probleme".

Cum au loc operaţiunile de asanare


În general, distrugerea explozivilor are loc la o distanţă de şase kilometri de cea mai apropiată localitate sau la un poligon al Ministerului Apărării Naţionale.
Misiunea este deosebit de riscantă. După ce se constată starea proiectilului de către maistru sau ofiţer, acesta este aşezat, după un set de modalităţi ce trebuie respectate cu stricteţe, într-o ladă cu nisip, pentru a se evita şocurile. Zona este apoi cercetată cu detectoarele, iar obiectul care trebuie detonat este aşezat într-o groapă cu adâncimea de doi metri, la care se adaugă două sisteme de aprindere: unul electric şi unul pirotehnic.
Groapa este apoi acoperită, toţi oamenii din preajmă se adăpostesc şi, prin intermediul sistemului electric, obiectul este detonat.
Sorin Creţu a mai declarat că această meserie este destinată numai persoanelor curajoase şi bine pregătite. Totuşi, riscurile sunt răsplătite cu un spor de trei lei pe ora efectiv lucrată.