Prejudicii cautate cu lumanarea la Petromin

Tapi ispasitori in dosarul disparitiei flotei comerciale

Doi fosti directori, al companiei Petromin si cel al Bursei Maritime si de Marfuri Constanta, sunt cercetati de Politie pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata si neglijenta in serviciu * Declaratiile date de catre reprezentantii Politiei demonstreaza ori ca nu sunt bine informati, ori ca cineva ascunde adevarul, ori, ai sau nu basca, trebuie sa ti se insceneze ceva, doar pentru ca asa este ordinul * In primul rand, acuzatii nu au diminuat valoarea de inventar, asa cum se sustine, suma de 230.000 de dolari reprezentand, de fapt, valoarea imobilului stabilita ca pret de incepere a licitatiei de catre evaluatorul Doina Tudose, in iulie 2000 * La ora actuala, Petromin SA, care a achitat TVA-ul aferent facturii la Ministerul de Finante, se afla in proces cu Diaconescu, pentru a-l putea obliga pe acesta sa-si achite si restul datoriei, in speta, TVA-ul de peste 16.000 de dolari

Doi fosti directori, al companiei Petromin si cel al Bursei Maritime si de Marfuri Constanta, sunt cercetati de Politie, pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata si neglijenta in serviciu. Reprezentantii Biroului de presa al Inspectoratului de Politie Constanta spun ca, in anul 2000, Marcel Bardas, ex-director general al Companiei Nationale Petromin, din anul 1988 pana in anul 2000, impreuna cu fostul director al Bursei Maritime si de Marfuri Constanta, Gica Morariu, au vandut, in urma unei licitatii, sediul reprezentantei Petromin din Bucuresti, diminuand valoarea de inventar a sediului de la 230.000 de dolari la 85.000 de dolari, creand, in acest mod, un prejudiciu in valoare totala de peste 2,3 miliarde lei, suma ce reprezinta valoarea neacoperita prin vanzarea ilegala a activului unei persoane fizice din Bucuresti, Viorel Diaconescu. Totodata, mai precizeaza politistii, cei doi fosti directori nu ar fi respectat prevederile legale de calcul al TVA si au creat un prejudiciu de 16.150 de dolari, vanzarea si cumpararea facandu-se prin intermediul Bursei Maritime si de Marfuri Constanta.De fapt, realitatea este cu totul alta. Declaratiile date de catre reprezentantii Politiei demonstreaza ori ca nu sunt bine informati, ori ca cineva ascunde adevarul, ori, ai sau nu basca, trebuie sa ti se insceneze ceva, doar pentru ca asa este ordinul. In primul rand, acuzatii nu au diminuat valoarea de inventar, asa cum se sustine, suma de 230.000 de dolari reprezentand, de fapt, valoarea imobilului stabilita ca pret de incepere a licitatiei de catre evaluatorul Doina Tudose, in iulie 2000. Conform hotararii nr. 1 din 29.08.2000, Adunarea Generala a Actionarilor "aproba vanzarea cu plata integrala, prin licitatie, a imobilului din Bucuresti, strada Carol Knappe nr. 106, apartamentele 1 si 2. Pretul de incepere a licitatiei este de 230.868 dolari, din care valoarea terenului este de 65.561 dolari". Sediul a fost vandut, pana la urma, cu 85.000 de dolari, la a treia etapa a licitatiei. In conformitate cu HG 450 din 1999, o licitatie se desfasoara dupa regula licitatiei competitive sau olandeze, respectiv la un pret in urcare sau in scadere, in functie de raportul dintre cerere si oferta. In cazul in care, mai spune Hotararea de Guvern, la prima licitatie nu se inregistreaza nici o oferta de cel putin 50% din pretul de pornire, se va organiza o noua licitatie, iar pretul de pornire va fi de 50% din pretul de pornire al licitatiei anterioare. Daca nu se inregistreaza nici o oferta de cel putin 20% din pretul de pornire al primei licitatii, va fi organizata o noua licitatie in care pretul de pornire va fi de 20% din pretul de pornire initial, iar activul va fi adjudecat la cel mai bun pret oferit.Anchetatorii se mai leaga de faptul ca imobilul a fost scos la vanzare prin Bursa Maritima si de Marfuri, lucru care este cat de poate de legal. Conform adresei 304/610 din 17 august 2000, FPS Bucuresti, prin semnatura directorului Mihai Stefan Pelinel, valoarea de 230.868 de dolari constituie baza de pornire a licitatiei care va fi organizata prin intermediul Bursei Maritime si de Marfuri Constanta. Mai mult, cei care se ocupa de caz mai spun ca, in urma licitatiei, cei doi fosti directori, Bardas si Morariu, nu au respectat prevederile legale, creand un prejudiciu in valoare totala de peste 2,3 miliarde lei si nu au respectat nici prevederile legale de calcul al TVA-ului, creand un prejudiciu de 16.150 de dolari. Asta inseamna ca, de fapt, TVA-ul era de 32.000 de dolari, care nu reiese de nicaieri din acte. Politia ar trebui sa stie faptul ca in Romania contabilitatea se tine in lei, si nu in dolari. "Intrebarea este in ce modalitate, actualul director al Petromin, Laurentiu Streaja, care a facut plangere impotriva mea, a stabilit prejudiciul, atata timp cat in contabilitatea firmei nu exista aceasta paguba? Cand eu am plecat din societate, in anul 2001, in contabilitate diferenta nu mai exista, deci nu era inregistrata nici o paguba. Iar in ceea ce priveste TVA-ul calculat trebuie achitat de catre cumparatorul imobilului, conform chitantei fiscale nr. 7879 din 21 noiembrie 2000. Dar Diaconescu refuza sa achite TVA-ul. Si, conform Legii 55 din Monitorul Oficial, la o licitatie, pretul de pornire este fara TVA si se calculeaza doar in momentul incheierii contractului de cumparare-vanzare, dupa adjudecare", ne-a declarat Marcel Bardas, fost director al Petromin SA. Astfel, la ora actuala, Petromin SA, care a achitat TVA-ul aferent facturii la Ministerul de Finante, se afla in proces cu Diaconescu, pentru a-l putea obliga pe acesta sa-si achite si restul datoriei, in speta, TVA-ul de peste 16.0000 de dolari. Intrebarea care se pune este cum a fost calculata paguba de 16.000 de dolari, atata timp cat inca nu s-a incheiat procesul cu Diaconescu? O posibilitate care ar trebui luata in calcul este aceea ca poate directorul actual al SC Petromin SA, Laurentiu Streaja, despre care ziarul ZIUA a mai scris, ii da o mana de ajutor acestuia, prin intermediul Oficiului juridic al societatii pe care o conduce, pentru ca Diaconescu sa castige procesul. Mai ales ca se spune ca Streaja este un mare specialist in a crea pierderi companiilor prin care a lucrat pana acum. Sau, cine stie, poate ca din functia de director general, aceasta situatie il va propulsa intr-o noua functie, mult mai mare decat cea de acum.

Cum s-a ajuns, totusi, in situatia existenta?

In conformitate cu programul de restructurare si privatizare, aprobat de FPS si AGA, imobilul din Bucuresti al SC Petromin si terenul aferent acesteia trebuiau vandute. Inainte de a se pune problema licitatiei, Petromin avea de achitat SC Astra suma de 5 miliarde de lei, in urma unui litigiu. Conducerea societatii de asigurari a cerut in contul acestei sume cladirea Petromin din capitala. Insa, FPS nu a fost de acord cu tranzactia incheiata intre cele doua parti, deoarece intre doua societati cu capital de stat nu este posibila compensarea. Astfel, FPS a aprobat, in cadrul programului de privatizare, scoaterea imobilului la licitatie, la Bursa de Maritima si de Marfuri, la pretul stabilit de evaluator.Cladirea fusese cumparata in anul 1994, cu sase ani inainte de a fi scoasa la vanzare de catre Petromin, cu 700 milioane de lei, din care aproximativ jumatate era amortizata. Suma era mult mai mare decat cea cu care a fost vanduta lui Diaconescu.

Ministerul Finantelor Publice a demarat un control la SC Petromin

Imprejurarea in care a inceput ancheta fostului director al Petromin SA, Marcel Bardas, ramane inca neelucidata pentru noi. Se pare ca totul ar fi pornit de la o anonima trimisa Politiei. Astfel, Inspectoratul Judetean de Politie cere Inspectoratului General al Politiei sa intocmeasca o adresa Ministerului de Finante, pentru ca reprezentantii acestuia sa demareze un control la Petronim. Cleopatra Gabriela Belgun, consilier in cadrul Directiei Generale de Indrumare si Control, in perioada 2 aprilie - 10 aprilie 2002, a verificat solicitarea Politiei. Avand in vedere faptul ca toata situatia sta altfel, de fapt, isi va mai insusi Ministerul Finantelor raportul facut? Desi ziarul ZIUA a trimis, in urma cu doua zile, o adresa directorului general din minister Paul Coman, pana acum nu s-a primit nici un fel de raspuns. Surse neoficiale ne-au declarat ca Cleopatra Belgun este folosita destul de des pentru diferite controale la Constanta. Revenind la actualul director al Petromin SA, din acte reiese ca Laurentiu Streaja, fara a avea aprobarea Adunarii Generale a Actionarilor si fara a avea avizul Oficiului juridic al societatii, isi permite sa se constituie parte civila si sa dea informatii Politiei. Nu era logic ca, in urma constatarii unui prejudiciu, sa-l actioneze in judecata pe ex-directorul Bardas? Mai ales ca, in cazul in care se constata ca adevarul este altul decat cel stiut la ora actuala de catre anchetatori, totul se poate intoarce impotriva lui Streaja, care poate fi dat in judecata pentru denunt calomnios.

Cine este, de fapt, Streaja?

Ziarul ZIUA a prezentat pe larg "mica" afacere de 1,5 milioane dolari a actualului director al Petromin, Laurentiu Streaja. In anul 1986, acesta se afla la comanda unui cargou angajat de o companie straina cu un deplasament de 4.500 tdw. Marfa se afla in portul Anvers si urma sa fie transportata spre Trabzon. Streaja a trecut peste armator si a angajat compania Navrom intr-o operatiune de transport care depasea cu mult un voiaj maritim. Probabil ca bonusul incasat l-a determinat pe Streaja sa semneze pe un document de insotire a marfii pe care destinatia finala era Teheran. Streaja a angajat compania intr-o operatiune de transport care nu se finaliza in Portul Trabzon, ci trebuia continuata la uscat multe sute de kilometri. Marfa a stat depozitata la Trabzon circa sase luni, dupa care destinatarul marfii a trimis o reclamatie in baza documentului semnat de Streaja, din care reiesea ca Navrom are de platit cheltuieli de depozitare si continuarea transportului pana la Teheran. Asa a ajuns compania Navrom ca, dupa ce marfurile au fost descarcate de la bordul navei sale, sa angajeze companii de transport terestru, depozitari, incarcatori-descarcatori si asiguratori pentru a trimite marfa in capitala Iranului. Costurile acestei afaceri personale a lui Streaja s-au ridicat la 1,5 milioane de dolari. Nimeni nu i-a imputat un leu comandantului, care si-a depasit atributiunile. Aceasta este doar una dintre tepele trase de directorul Petromin-ului. Vom reveni cu alte episoade, dintre care precizam pe scurt doar doua: paguba de 3,6 milioane de dolari facuta SC Romline si afacerile necurate cu Socib Bucuresti sau cu firma Oscar Mary-Time, care a intarit prietenia dintre Streaja si cunoscutul grec Scandalidici.