"Printul" monedelor devalizeaza cetatile romane

Traficantul de obiecte arheologice Stambuliu, un apropiat de-al lui Nastase, vinde piesele pretioase... statului roman

Bogatia incomparabila a Dobrogei in monumente arheologice ii atrage ca un magnet pe devalizatorii istoriei * Cetatea romana Troesmis e un caz deosebit: fostul director al Muzeului de Istorie din Tulcea, Simion Gavrila, a dus in incinta cativa "arheologi de la Bucuresti" care au intrat cu wola peste ziduri si morminte * Descoperiti de seful de post, acestia au fost cercetati penal, dar au scapat cu NUP * In spatele lor se afla Bogdan Stambuliu, posesorul unui anticariat din Bucuresti si al altuia la Lausanne * El a incercat, prin Gavrila, semnarea unui contract pentru sapaturile arheologice de la Troesmis, astfel incat sa ramana cu obiectele descoperite * Ulterior, Galeria numismatica Bogdan Stambuliu a vandut la licitatie, la Geneva, mai multe piese gasite in cetatile din Romania * Nu doar ca nimeni nu a luat nici o masura, ci statul roman a cumparat cu aproape doua miliarde piese din aceasta colectie * Despre Stambuliu se spune ca este un apropiat de-al lui Adrian Nastase, care i-a si semnat prefata cataloagelor de licitatie * La Troesmis primarul lipseste, secretarul nu stie, iar seful de post ne trimite la... primar

Cotidianul "ZIUA de Constanta" a demarat inca de anul trecut o ancheta jurnalistica prin care isi propune sa informeze cititorii despre un fenomen deosebit de grav, neglijat de cele mai multe ori de autoritati: "braconajul arheologic". Bogatia incomparabila a Dobrogei in monumente arheologice ii atrage ca un magnet pe devalizatorii istoriei. Se cunoaste faptul ca nu sunt destui bani nici pentru cercetarea tuturor siturilor arheologice importante, ce sa mai vorbim despre protejarea lor eficienta. De acest lucru profita cautatorii de obiecte de pret. Cei mai multi dintre ei sunt "inarmati" cu detectoare de metale si au in spate o adevarata retea de distributie a obiectelor gasite, din care fac parte chiar si arheologi, si care intermediaza tranzitul acestora spre colectiile particulare, de multe ori in afara tarii.Cazul prezentat de aceasta data este deosebit de grav, caci filiera la care ne referim pare a include persoane cunoscute in lumea arheologica, avand chiar girul unor inalti demnitari de stat. In vara anului 2001, directorul de atunci al Muzeului de Istorie din Tulcea, Simion Gavrila, a avut ideea reluarii sapaturilor la cetatea romana Troesmis, de langa localitatea Turcoaia, mai ales ca sapaturile anterioare acoperisera o parte infima din suprafata totala a cetatii. O idee generoasa numai in aparenta. Gavrila s-a infiintat la Primaria Turcoaia cu cativa indivizi pe care i-a prezentat primarului drept "arheologi de la Bucuresti", care vor sa se apuce de sapaturi in cetate. Numai ca, impotriva tuturor normelor in domeniu, strainii au intrat cu o wola in situl arheologic si au "ras" un strat semnificativ. Ei si-au continuat "opera" cu detectoarele de metale. Se pare insa ca seful de post din Turcoaia a "mirosit" ceva necurat si i-a luat la rost pe "arheologii" veniti tocmai din Bucuresti care au predat, de ochii lumii, cateva cioburi si vreo doua monede fara valoare, pretinzand ca era tot ceea ce gasisera. In consecinta, Gavrila a recurs la o alta stratagema. A incercat sa ii "intoxice" pe cei mai valorosi arheologi din Romania sa creeze un comitet care sa se ocupe de sapaturile la cetatea Troesmis. Banii aveau sa vina de la un "om de afaceri" din Bucuresti, un anume Bogdan Stambuliu, care urma sa primeasca in schimb obiecte descoperite in cetate. Stambuliu promitea sa fie deosebit de generos cu arheologii, daca e sa ne luam dupa protocolul ce urma sa fie semnat intre cele doua parti. Afaceristul oferea bani frumosi pentru sapaturi si, in plus, vacante in strainatate si alte beneficii cercetatorilor. Unii dintre arheologi au reusit sa afle ca cei care intrasera cu wola la Troesmis erau oamenii lui Stambuliu, care lucra cu complicitatea directorului Muzeului de Istorie, Gavrila, si au refuzat sa semneze protocolul. A urmat o ancheta in care toata lumea a primit NUP.

Stambuliu vinde piese arheologice statului roman

Apoi s-a aflat despre Stambuliu ca este foarte bogat si ca detine Anticariatul Galeria numismatica din Bucuresti, pe strada Academiei, si o alta galerie in Elvetia, la Lausanne. Ba chiar ca ar fi in relatii foarte bune cu primul-ministru Adrian Nastase, si el un colectionar de obiecte de valoare, dupa cum se stie. La mai putin de un an, afacerile lui Stambuliu cu obiecte de inventar arheologic au inceput sa iasa la iveala cu adevarat. In Bucuresti au circulat doua albume de o calitate grafica exceptionala, care prezentau piesele ce urmau sa fie vandute la o licitatie, la Geneva, intre 22 si 24 noiembrie 2003. Licitatia era organizata tocmai de galeria lui Bogdan Stambuliu. Monede, medalii, decoratii, descoperite in Romania. De vreme ce prefata celor doua albume era semnata de Nastase, nu are rost sa ne intrebam de ce autoritatile nu au incercat sa afle cum au fost scoase obiectele din tara si cum au ajuns ele in colectia particulara a lui Stambuliu. Ba, mai mult, statul roman si-a aratat, printr-un comunicat de presa, interesul de a participa la licitatie, pentru a cumpara un ducat de la Basarab al II-lea, la pretul de pornire de 10.000 de franci elvetieni, si sapte bilete de banca din anul 1912, de la 17.000 de franci elvetieni. Specialistii in domeniu, in frunte cu ministrul Razvan Theodorescu, au afirmat ca piesele sunt de maxima importanta pentru Romania, facand parte din patrimoniul national. Acesta a fost pretextul pentru alocarea a aproape doua miliarde de lei de la buget, printr-o Hotarare de Guvern, pentru achizitionarea acestor piese. Cu alte cuvinte, nu doar ca nimeni nu s-a intrebat daca Stambuliu are dreptul sa vanda aceste piese, ci chiar seful Guvernului a semnat o hartie prin care i-a umplut buzunarele cu bani publici. Si, pentru a se proba faptul ca tupeul nu are limite daca posesorul are... spate, dupa Geneva, Stambuliu a organizat o licitatie asemanatoare chiar in Bucuresti, la hotel "Hilton". Asa cum reprezentantii Ministerului Culturii au plimbat pisica dintr-o curte in alta, nici la Turcoaia nimeni nu pare a-si mai aminti de acest episod. In vreme ce primarul lipseste, secretarul de atunci al primariei, Fanel Rusu, nu isi mai aminteste nimic. Pana si seful de post e lovit de amnezie. Mai intai, balmajeste ceva de genul "am prins mai multi pe aici, nu stiu de nici o wola", ca apoi sa ne trimita sa vorbim cu primarul, ca poate stie el mai multe.