Proces pierdut pe baza de documente fabricate

Mori cu dreptatea in mana

Proprietatea pentru care se lupta in instanta doi constanteni a trecut de-a lungul vremii din stapan in stapan * La ultimii doi, treaba s-a incurcat * Dupa ce s-a facut vanzarea, a aparut un pretendent la o bucata de teren * "Documentul" este facut de cine stie cine, in defavoarea proprietarului de drept si era "semnat" de parti inainte ca actualul proprietar sa fi cumparat imobilul in cauza * Desi in instanta s-au adus probe ca semnaturile sunt false, magistratii nu au luat in seama nimic

Zona Delfinariu este unul dintre cele mai dorite locuri din Constanta, ea fiind catalogata de categoria I pe piata imobiliara. Tocmai din aceasta cauza terenurile au preturi care ajung la preturi cuprinse intre 400 si 600 euro. Daca acesta iti intra in posesie gratuit, este si mai bine. In decursul timpului, numerosi indivizi ,,isteti" au incercat sa-si insuseasca fie si numai o bucata de pamant pentru diferite utilizari, iar pentru aceasta sunt in stare sa ameninte, in stanga si in dreapta, ca au cunostinte printre judecatori si politisti, fara sa tina seama de varsta celui cu care au de-a face.Marul discordiei il constituie, in cazul de fata, o parcela de pamant de 27 de metri patrati care face parte dintr-un lot de 288 de metri patrati situati in zona Delfinariu, pe strada Maior Sofran numarul 19, aflat in proprietatea lui Gheorghe Zgura din 31 ianuarie 1990.Locuinta impreuna cu terenul aferent de 288 metri patrati are o istorie complicata, ca de altfel multe alte locuinte din orasul Constanta. Aceasta, care face obiectul documentarii noastre, a trecut din stapan in stapan, pana a ajuns la Niculae Iancu, fost profesor la Liceul 2 Constanta, in prezent pensionar.Si el a vandut mai departe locuinta compusa din trei camere, baie, bucatarie, hol si terenul "mult ravnit" lui Vasile Sevcenco, de asemeni pensionar. Documentele s-au intocmit la 27 octombrie 1989, iar prin contractul de vanzare-cumparare, se stipuleaza ca vanzatorul garanteaza viitorul proprietar impotriva oricarei evictiuni.A venit randul ca si Sevcenco sa vanda mai departe proprietatea si terenul lui Gheorghe Zgura. La putin timp de la tranzactie, acesta a fost chemat in instanta, pentru ca, nu se stie cum, a aparut un soi de ,,angajament". Acesta era "incheiat" intre Niculae Iancu si Gheorghe Zgura si in el se prevedea ca ultimul se angajeaza sa cedeze folosinta a 27 de metri din lot cu acces direct la strada pentru a se construi garajul masinii lui Iancu. Problema este ca Zgura nu recunoaste ca a semnat asa ceva vreodata in viata sa, desi pe angajament apare o semnatura ce se doreste a fi a sa. Ca urmare a acestei aparitii mai mult decat dubioase, Zgura a cerut infaptuirea unei expertize grafologice care a scos la iveala ca semnatura este un ,,fals intelectual".Fals luat de bun la judecatorieCeea ce intriga este faptul ca asa zisul ,,angajament" este incheiat intre parti la 7 noiembrie 1989, data la care Zgura nici nu era proprietarul imobilului, atunci fiind Sevcenco.Socant este si ca expertiza grafologica pe care Zgura a depus-o la dosar in instanta a disparut ,,in mod miraculos", iar judecatoria in baza angajamentului, chiar asa fals cum era, a dat castig de cauza familiei Iancu. Aceasta a fost decizia in cel de-al treilea proces in care s-au infruntat familiile Zgura si Iancu, celelalte doua dand castig de cauza posesorului de drept al imobilului si terenului incepand din anul 1990 si pana in prezent, adica familia Zgura.Cosmarul batranilor abia acum incepe fiindca in baza acelei sentinte, Iancu s-a si grabit sa aduca o echipa de sapatori in curtea omului pentru fundatia garajului, rupandu-i in prealabil gardul. Simtindu-se neindreptatit, omul si-a chemat fiul, pe Mihai Zgura, care, ajuns pe inserate, a astupat santurile din curte si a pus gardul la loc, amenintand ca va recurge la masuri extreme, poate chiar varsare de sange, daca i se va mai incalca proprietatea.Batranul posesor al imobilului ne-a marturisit ca este hartuit, pentru ca de cate ori ii pleaca fiul de acasa, agenti ai politiei ii calca locuinta si il indeamna sa vina la sectie sa semneze o declaratie. Sfatuit de prieteni si apropiati, dar si de teama ca politistii ar putea sa-l puna sa semneze acte prin care ar putea sa piarda posesia asupra terenului sau mai rau, a locuintei, acesta nestiind sa scrie si sa citeasca nici nu indrazneste sa mearga la sectie.Ar vrea sa-l mai dea in judecata pe Iancu pentru ca simte ca are dreptate, dar pensia ce nu depaseste doua milioane nu-l ajuta.