Razboi ascuns pentru ajutoare

Un TIR cu ajutoare provenite din Belgia a pus pe jar conducerea Casei de Copii de la Agigea

Casa de Copii "Delfinul" de la Agigea a primit, luni seara, un transport de ajutoare, provenit de la o organizatie nonguvernamentala belgiana * TIR-ul respectiv continea alimente, imbracaminte uzata, detergenti, elemente de mobilier si jucarii * In urma unui telefon primit la redactie am aflat ca alimentele sosite de la belgieni ar fi fost expirate, celelalte produse fiind improprii pentru folosinta * Deplasandu-ne la fata locului, am constatat ca informatia telefonica era falsa * In schimb, am aflat despre existenta unor animozitati intre mai multe organizatii nonguvernamentale din Constanta, la baza carora stau transporturile de ajutoare * Unii dintre cei care ajutau la descarcarea marfii din TIR sustrageau bunuri, ascunzandu-le intr-o cladire aflata in apropiere

Existenta asezamintelor de protectie a copiilor orfani sau abandonati de societate a pus, de la bun inceput, mari semne de intrebare vizavi de posibilitatea reintegrarii acestora in societate. Dupa 1989, a existat o buna perioada de timp in care Romania si-a facut "reclama" in strainatate cu ceea ce avea mai "bun", si anume cu sutele de mii de copii abandonati si institutionalizati. Ca ciupercile dupa ploaie au inceput sa apara si numeroase institutii sau organisme nonguvernamentale care aveau ca principala activitate plasamentul copiilor. Compatimitoare din fire, multe organizatii de profil din strainatate au inceput sa trimita, unele dupa altele, zeci de transporturi cu ajutoare pentru ONG-rile si casele de copii din Romania. Unii responsabili ai acestor centre au "mirosit" ca se pot obtine profituri personale substantiale manipuland hoteste continutul transporturilor de ajutoare sosite din strainatate.

Telefonul cu... bucluc

In localitatea Agigea exista inca din anul 1983 un vechi centru de plasament pentru copii, denumit "Delfinul", subordonat atunci, ca si in prezent, celor de la Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului Constanta. Cei de aici primesc de mai bine de zece ani, cu regularitate, de doua ori pe an, transporturi cu ajutoare din partea unei organizatii nonguvernamentale din Belgia. Relatia dintre cei de la "Delfinul" si belgieni s-a cimentat in anii 1992-1993, cu ocazia adoptarii de catre o familie de belgieni a doi copii orfani care apartinusera centrului amintit. Imediat dupa adoptia celor doi copii, Marcel Beets, capul familiei belgienilor, a pus bazele unei organizatii nonguvernamentale de ajutorare a copiilor, denumita "VZW Roemeense Weestkinderen Agigea". De atunci si pana in prezent, belgienii trimit cu regularitate transporturile de care am pomenit. Ultimul asemenea transport a sosit in cursul serii de luni, 13 octombrie a.c., la bordul unui TIR cu numarul de inmatriculare BV-8922. Ieri dimineata, la ora 09.20, am primit la redactie un telefon prin care eram anuntati ca la Centrul de Plasament "Delfinul" Agigea, a sosit un TIR cu ajutoare, al carui continut era compus din marfa deteriorata si hrana expirata. Cum a fost si normal, ne-am deplasat la fata locului pentru a vedea care era realitatea. In curtea institutiei amintite, un mic musuroi de copii cu varste cuprinse intre 10 si 20 de ani, daca nu mai mari, ajutau la descarcarea TIR-ului de care am pomenit mai sus. Pana la sosirea directoarei institutiei, reusiseram sa intram in depozitul in care erau asezate marfurile descarcate. Imediat, am cerut sa vedem produsele alimentare descarcate, acestea constand in conserve de legume, ambalate in recipiente de sticla si din metal. Din fericire, nici una din conservele verificate nu aveau termenul de valabilitate expirat, majoritatea fiind valabile pana in anii 2005 sau 2007. In consecinta, informatia telefonica primita la redactie era falsa.

Interese obscure?

Intre timp, directoarea centrului ne-a luat in primire si ne-a condus catre biroul sau pentru a ne dovedi si cu documente faptul ca transportul respectiv era in regula. Intr-adevar, toate actele transportului, inclusiv cele vamale, pareau a fi OK. Conform documentelor oferite cu generozitate de catre directoare, am aflat ca din camionul sosit din Belgia trebuiau sa fie descarcate in depozitul de la "Delfinul" 1.200 de kilograme de detergent, 480 de kilograme de bomboane, 9.200 de conserve de legume, 850 de farfurii, 510 kilograme de lapte praf, 530 de kilograme de spaghete, 1.350 de kilograme de haine uzate, 45 de colete cu jucarii noi si un numar de 24 de scaune. In total, din camionul cu pricina trebuiau descarcate aproximativ 16,8 tone de marfa. La un moment dat, directoarea Ana Grecu ne-a intrebat de la cine am obtinut informatia in baza careia ne-am deplasat in locul respectiv. In astfel de cazuri, sursele raman confidentiale, asa ca nu i-am divulgat numele celui care ne-a telefonat, chiar daca informatia acestuia s-a dovedit a fi falsa. Atunci, in imaginatia directoarei au inceput sa se dezvolte fel de fel de scenarii posibile din cauza carora cineva ar fi putut atenta la "linistea" centrului "Delfinul". Din vorba in vorba, am aflat ca doar aproape jumatate din marfa din TIR-ul respectiv era destinata centrului "Delfinul", restul trebuind sa ajunga la un alt centru de ajutor al copiilor defavorizati denumit "Radacini Tinere" (centrul apartine aceleiasi fundatii belgiene "VZW Roemeense Weestkinderen Agigea"). Conform afirmatiilor Anei Grecu, la acest centru se afla inscrisi noua tineri cu varste de peste 18 ani, proveniti tot din centre de plasament. Ce trebuia sa le revina celor de la "Radacini Tinere" nu am aflat din documente, dar am putut observa ca in tir se aflau mai multe biciclete la mana a doua si piese de mobilier. In incercarile de a descoperi cine a vrut sa "deranjeze linistea Delfinului", am aflat ca din acel centru fusesera revocati mai multi tineri cu varste cuprinse intre 19 si 23 de ani. Dintre acestia, cativa au, se pare, intentia sa-si infiinteze ONG-uri cu specificul celor de la "Radacini Tinere" sau "Un pas catre viitor", urmarind atragerea transporturilor de ajutoare din strainatate spre locatiile lor. In opinia directoarei Ana Grecu, cei care sunt revocati sunt, de obicei, copii care nu se pot integra in grup sau care fura, distrug ori sunt dispusi la fapte antisociale, acestia fiind, pana la urma, alungati din centrele de plasament. Probleme mari au fost create de astfel de copii atunci cand, in situatii asemanatoare cu cele de fata, cu ocazia altor transporturi de ajutoare, acesti copii, cu varste de obicei mai mari de 16 ani, sustrageau bunuri pe care le valorificau in interes personal.

Marfa "la blat"

La sfarsitul documentarii noastre, in timp ce paraseam perimetrul Centrului de Plasament "Delfinul", ne-am intalnit nas in nas cu Elena Tudor, purtatoarea de cuvant a Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului, si cu Eugenia Munteanu, directoarea DPDC Constanta. Cele doua reprezentante ale DPDC cunosteau situatia si stiau ca eram prezenti acolo, sosirea lor acolo fiind justificata prin faptul ca doreau sa verifice personal starea de fapt la fata locului. Atunci, Eugenia Munteanu a rostit numele celui care se pare ca a produs toata aceasta tevatura, acesta fiind un anume Gabriel Sava, fost copil institutionalizat si revocat de directoarea Ana Grecu. Un reporter de-al nostru a stat in preajma TIR-ului pe toata perioada cat au durat discutiile in biroul directoarei. Nefiind vazut de cei care descarcau continutul camionului, acesta a observat toate manevrele pe care le facea personalul respectiv. Un grup de copii de pana in 18 ani carau in buzunarele hainelor si in cutii de carton marfuri pe care le depozitau la etajul unei alte cladiri aflate in apropiere. De fiecare data cand directoarea, insotita de noi, iesea din birou ca sa mai supravegheze descarcarea, alti pustani care tineau "de sase" dadeau alarma, iar ceilalti "carausi" opreau instantaneu transportul catre locul descris mai inainte, continuand sa duca marfa din camion in depozitul unde, conform spuselor directoarei, trebuia sa fie efectuata inventarierea completa a marfii descarcate. Usa depozitului urma sa fie sigilata. Care avea sa fie soarta bunurilor carate "pe blat" in cealalta cladire, nimeni nu credem ca-si mai bate capul.