Șapte bărbați din București, și o femeie din Constanța, implicați în înșelătorii prin metoda Covid . Cum funcționa

• Gruparea destructurată a fost specializată în comiterea de infracţiuni de înşelăciune prin metoda COVID, fosta metodă “accidentul”

La data de 28.12.2020, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dispus trimiterea în judecată a şapte inculpaţi cercetaţi în stare de arest preventiv sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. 1 şi alin. 2 C.pen cu aplicare art. 35 alin. 1 Cod Penal şi art. 77 lit. a C.pen. şi, respectiv, complicitate la înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 48 alin 1 C.pen. rap. la art. 244 alin. 1 şi alin. 2 C.pen, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal şi art. 77 lit. a şi d Cod Penal, potrivit unui comunicat de presă al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti
.
 
Cauza vizează activitatea ilicită a şapte autori, doi încarceraţi în aceeaşi cameră într-un penitenciar de maximă siguranţă din mun. Bucureşti, aflându-se în relaţie de prietenie, fiind anterior cercetaţi şi judecaţi în prezent pentru comiterea împreună a unor fapte similare celor ce fac obiectul cauzei.
 

Gruparea destructurată a fost specializată în comiterea de infracţiuni de înşelăciune prin metoda COVID, fosta metodă “accidentul”, autorii adaptându-se realităţilor sociale generate de pandemia cu noul coronavirus SARS-COV2.

O parte din membrii acesteia au dobândit specializare, doi dintre inculpaţi, în anul 2018 fiind trimişi în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune "metoda accidentul”, unul în calitate de autor, fiind încarcerat în penitenciar, iar celălalt în calitate de complice, fiind în stare de liberate, iar alţi doi inculpaţi fiind cunoscuţi cu antecedente penale pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune.
 
Inculpaţii încarceraţi, folosind un telefon mobil de mici dimensiuni, apelau aleatoriu (ordine crescătoare) numere de apel ale terminalelor fixe, ocazie cu care induceau în eroare persoanele vătămate, prezentându-le în mod neadevărat că au calitatea de fiu/fiică/nepot/nepoată/cunoscut al acestora (aceştia se adaptau în funcţie de interlocutorul cu care comunicau), că este diagnosticat cu virusul Covid-19, şi se află internat la un spital de boli infecţioase.

 
Ulterior, prezenta persoanei vătămate situaţia nereală în care starea de sănătate a acestuia este foarte gravă, având plămânii afectaţi într-o proporţie mare (80%), de natură a crea persoanei vătămate o stare de panică generată de posibilitatea de a surveni decesul persoanei apropiate şi preciza că singura posibilitate de a rămâne în viaţă este dată de conectarea la un aparat de ventilaţie, doar că unitatea medicală nu dispune de un aparat medical de ventilaţie la care să fie conectat, sau că ar putea fi conectat abia după o perioadă mare de timp.
 
Apoi prezenta o soluţie, în sensul de a achiziţiona personal aparatul de ventilaţie, ocazie cu care preciza că acesta costă între 6.000 - 15.000 euro şi solicita persoanei vătămate să îi comunice sumele de bani de care dispune (economii, bani de înmormântare, bijuterii, bani din conturi bancare) şi pe care poate să i le ofere.
 
Pentru a putea obţine mai uşor sumele de bani, prezenta persoanelor vătămate, care în proporţie majoritară erau în vârstă de peste 70 de ani, că dispune şi el de o sumă de bani şi mai are nevoie de o parte, precum şi faptul că suma de bani reprezentând contravaloarea aparatului medical va fi recuperată de la casa de asigurări de sănătate, creându-le acestora aparenţa recuperării sumei de bani ce va fi oferită.

 
În continuare, în cazul în care victima deţinea o sumă de bani mai importantă (renunţau să continue demersurile în obţinerea efectivă a sumelor de bani atunci când victima deţinea sume mai mici de aproximativ 1000 de euro), convorbirea era preluată de un alt inculpat, care se recomanda angajat al casei de asigurări de sănătate/cadru medical şi, sub pretextul încheierii unui contract cu casa de asigurări de sănătate pentru achiziţia aparatului medical, obţinea de la persoana vătămată datele de identificare, precum şi domiciliul acesteia.

În continuare, adresa persoanei vătămate era transmisă prin mesaj text unui inculpat aflat în libertate, care se deplasa la adresa persoanei vătămate în vederea ridicării sumei de bani.

Cât timp complicii se deplasau la adresă, victima era ţinută la telefon, iar în cazul în care aceştia întârziau, îi solicitau, pentru a trage de timp, să dicteze seriile bancnotelor.
 
Un inculpat avea rolul de a menţine legătura cu autorii din penitenciar, astfel că, în fiecare dimineaţă, se interesa dacă aceştia încep sau continuă activitatea infracţională, transmiţându-le mesaje text în acest sens. De asemenea, pentru o reuşită mai lejeră, dar mai ales pentru o expunere cât mai mica a sa, acesta a implicat în activitatea infracţională mai mulţi complici, care să se deplaseze efectiv la uşa locuinţei victimei, în timp ce doi inculpaţi supravegheau zona.
 

De asemenea, pentru a asigura deplasarea rapidă către adrese, a fost implicat în activitatea infracţională şi un şofer taxi, care, ocazional, îi transporta sau era pregătit să îi transporte pe complici la adresele de unde urma să ridice sumele de bani sau să ducă jumătate din produsul infracţiunii în municipiul Constanţa, unde domiciliază soţia unuia dintre inculpaţi.

 

Precizăm că punerea în mişcare a acţiunii penale şi dispunerea trimiterii în judecată sunt etape ale procesului penal reglementate de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate în nicio situaţie să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie, se mai arată în comunicat.