Se stinge farul

Statul Major al Fortelor Navale a dispus reabilitarea reperului de navigatie

Farul de aterizare a intrat reparatii capitale dupa 45 de ani de functionare continua * Totodata, farul din Constanta are si rolul de radiofar, fiind unul dintre cele patru asemenea faruri unice de pe coastele Marii Negre * Pentru reabilitarea piramidei de otel, farul va fi oprit pentru cateva zile * Directia Hidrografica Maritima din Constanta, cea care are in "zestre" toate farurile de pe coasta romaneasca a Marii Negre, va emite un aviz Navtex pentru toate navele care tranziteaza apele Marii Negre, pentru a anunta oprirea temporara a farului * Dupa terminarea lucrarilor, DHM va efectua receptia acestora * Oficial, lucrarile de reparatii s-ar efectua de catre o unitate militara de profil * La fata locului am constatat insa ca munca este prestata de un SRL * Incercarea noastra de a afla mai multe informatii de la cel ce parea a fi seful de santier s-a lovit de un zid de tacere banuitoare * Surse din cadrul Statului Major al Marinei spun ca lucrarile se vor rezuma numai la aspectul exterior, desi problemele cu adevarat importante sunt cele de rezistenta constructiei * Taxele de far solicitate tuturor navelor care acceseaza Portul Constanta se ridica la sume de miliarde de lei pe an, care intra la bugetul de stat * Pana in anul 2002, o cota din taxele de far era alocata DHM, in baza unei legi din 1966, dar guvernul PSD a suspendat aceasta alocatie prin Legea 500/2002

Inaugurat cu mare pompa in anul 1960, de catre vechii comunisti, farul din Constanta va atinge in curand venerabila varsta de 45 de ani. In tot acest rastimp, constructia devenita simbol al orasului nostru nu a fost supusa nici unei lucrari de reabilitare, structura de beton a pilonului, precum si piramida inversata din otel suferind importante modificari de structura datorate oboselii materialelor de constructie si factorilor exteriori de mediu. Farul, din punctul de vedere al importantei sale, este cel mai important mijloc de orientare (dupa busola, compas magnetic sau giro-compas) folosit de marinari pentru navigatia maritima costiera. Farul este o constructie speciala, de obicei in forma de turn, ce trebuie sa se deosebeasca de mediul inconjurator sau de alte constructii din jur. In caracteristici generale, in partea superioara a farurilor exista o instalatie care produce o lumina caracteristica, proprie fiecarui far. De aici si expresia: "Fiecare far are amprenta lui, nici unul nu se aseamana cu altul". Lumina unui far trebuie sa fie vizibila pe tot orizontul si sa aiba o bataie de minim 15 mile marine. Lumina emisa de far are menirea de a ajuta marinarii care navigheaza pe timp de noapte sa se orienteze asupra intrarilor in porturi, aceste faruri numindu-se generic "faruri de aterizare". Farul nu se stinge niciodata, decat in situatiile in care se anunta printr-un aviz de navigatie special. Daca o nava esueaza din cauza unui far stins, pagubele sunt automat platite de cei raspunzatori de acel far. Pentru siguranta in exploatare, farurile sunt prevazute cu sisteme de alimentare cu energie de rezerva si cel putin patru electricieni de serviciu care lucreaza in ture. Pentru intretinerea acestor faruri au fost fixate taxele de far, platibile in mod obligatoriu de toate navele militare sau comerciale care tranziteaza porturile. Pentru farurile romanesti se impun taxe de 0,45 de dolari pe tona deadweight, pentru fiecare dintre navele care intra in porturi. Pana in anul 2002, o parte din aceste taxe care se varsau la bugetul de stat reveneau Directiei Hidrografice Maritime, in baza Legii 2444/1955, dar "gratie" Legii 500/2002, acea alocatie a fost suspendata, Directia nemaiprimind nimic din fondurile rezultate din taxe de far.

Far si radiofar

Pe timp de zi, siluetele acestor faruri sunt identificate din departare, hartile maritime continand atat caracteristicile constructive, cat si cele optice ale acestora. De-a lungul litoralului romanesc, care are o lungime de aproximativ 245 de kilometri, exista sapte faruri mari de aterizare, la Mangalia, Tuzla, Constanta, Midia, Gura Portitei, Sf. Gheorghe si Sulina. Farul de aterizare de la Constanta, a fost construit in anul 1958 si a fost pus in functiune in anul 1960, la acea vreme fiind unul dintre cele mai moderne faruri din lume. Pilonul de beton armat al constructiei are o inaltime de 60 de metri, lumina emisa de sistemul optic putandu-se vedea din largul marii de la o departare de 24 de mile marine. Mecanismele optice si electrice ale farului sunt amplasate intr-o cupola metalica de forma piramidala, realizata din fier cornier si teava de otel cu dimensiuni de 5 metri la baza piramidei si inaltimea de 15 metri. In acelasi far este instalat si radiofarul Constanta, care face parte dintr-un lant de patru asemenea radiofaruri aflate de jur-imprejurul Marii Negre, celelalte trei fiind Nos Kaliakra, Nos Emine si Maslen Nos. Radiofarul Constanta emite un semnal radio, in codul Morse, pe frecventa de 291,5 KHz, semnal ce poate fi folosit de navele maritime pentru orientare prin metoda goniometriei. Farul din Constanta este instalat in coordonate geografice bine stabilite, acestea fiind 43 de grade, 9 minute si 50 de secunde longitudine nordica si 28 de grade, 37 de minute si 91 de secunde latitudine estica. In noapte, farul de la Constanta poate fi identificat fara gres din largul marii, daca se tine cont de caracteristica luminoasa a acestuia care este unica: o lumina alba cu un grup de doua sclipiri scurte la un interval de 29,8 secunde. Ofiterii de navigatie ai navelor militare si comerciale stiu cum sa descifreze semnalele acestor faruri, caracteristicile acestora fiind trecute in manualele speciale si hartile de navigatie aflate la bordul tuturor navelor comerciale si militare din lume, din anul 1966 Directia Hidrografica Maritima fiind membru national in cadrul Asociatiei Internationale de Semnalizari Maritime (ASIM sau YALA).

Farul Genovez - o pagina de istorie

Daca vorbim despre traditia in navigatie la Constanta, trebuie sa amintim de Farul Genovez. Amplasat pe faleza, in apropierea Cazinoului, este al doilea far ca vechime de pe litoralul romanesc al Marii Negre, dupa cel ridicat in 1856, la Sulina, de catre Comisia Europeana a Dunarii. Farul Genovez a fost construit in 1860 de compania engleza Danube and Black Sea Railway Co. Limited, care a amenajat portul si a construit calea ferata Constanta-Cernavoda. Anul de constructie este sapat in piatra farului, deasupra usii, fiind vizibil si astazi. Farul este construit din calcar fosilifer, are o inaltime de opt metri si, pentru specialisti, are coordonatele 441031 N si 2841 E. Lucrarea are baza in forma de patrat, iar de la inaltimea de cinci metri are forma octogonala. Partea superioara este o cupola metalica, prevazuta pe fiecare latura cu sticla groasa, care se pastreaza de la inceputul primului razboi mondial. Accesul in spatiul interior, de forma cilindrica, se face pe o scara spiralata, din piatra. Initial, farul era luminat cu ajutorul unui felinar cu ulei, a carui lumina nu era vizibila decat de la 2,5 mile marine, nefiind prevazut cu lentile. Langa far exista si astazi o cladire care a slujit ca adapost pentru gardienii care trebuiau sa supravegheze si sa alimenteze lampile cu petrol. Farul Genovez a functionat pana in 1913. In 1938 s-a pus problema repunerii sale in functiune, in contextul in care exista necesitatea unui far de aterizare, pentru siguranta navigatiei. In acest context, Comandamentul Marinei Regale sustinea amenajarea Farului Genovez ca far de aterizare cu lumina alba, vizibila pana la 20 de mile marine, avand sectoare obscure (pauza intre flash-uri si spre zone considerate periculoase), Agigea si Singol, marcate prin geamanduri. Pentru a nu da nastere unor confuzii, Administratia Comerciala PCA a decis ca farul sa aiba lumina verde, deosebindu-se, prin caracteristica de trei sclipiri la zece secunde, de alte doua lumini verzi: cea de pe Musoirul Est al intrarii portului - o secunda lumina si doua intuneric, si geamandura ce urma sa fie instalata pe plaja Tataia - doua sclipiri la sase secunde. Proiectul a fost insa abandonat pentru ca lumina farului nu era amplasata la o diferenta destul de mare fata de nivelul marii. De aceea, farul vechi a ramas secundar, folosindu-se in continuare ca faruri de aterizare si Tuzla si Midia. In perioada interbelica a existat un proiect avansat de Serviciul Arhitecturii din carul Primariei Constanta Comandamentului Marinei Regale - pana la urma nefinalizat din cauza izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial - de transformare a Farului Carol intr-un monument al eroilor marinari. Prin adresa nr. 687 din 24 aprilie 1942, presedintele Comisiei Monumentelor Istorice, Alexandru Lepedatu, solicita Directiei Portului Constanta informatii asupra "vechimii si istoricului vechiului far din Constanta, in vederea clasarii lui ca monument istoric si inscrierea in inventarul general al monumentelor istorice". Ulterior, arhitectul Horia Teodoru propunea intr-un memoriu ca farul si cladirea adiacenta sa fie conservate in cele mai bune conditii, alaturi de geamia veche si o cladire din apropierea Palatului Episcopal. In acest scop, se propunea inlocuirea provizorie a geamurilor sparte de bombardamente, ale lanternei farului, cu panouri de lemn, pentru a impiedica intrarea apei pluviale, urmand ca ulterior sa se monteze o sticla speciala. Acelasi arhitect propunea indepartarea retelei de sarma ghimpata asezata pe far pentru plantele agatatoare ce aveau rolul de a-l face invizibil pentru avioanele inamice: "In acest fel, mai putin cotropitoare, vegetatia nu va mai trebui sa acopere frumosul si interesantul basorelief cioplit in piatra, deasupra usii de intrare si care actualmente este cu desavarsire ascuns". In 1948, farul a fost restaurat, iar in 1955 a fost declarat monument istoric. Intre 1972 si 1983, cladirea farului a adapostit Muzeul Marii.

Reparatii dupa 45 de ani

Revenind la farul folosit in prezent, trebuie spus ca, de la inaugurare si pana in prezent, farul de la Constanta nu s-a bucurat de prea multe lucrari de intretinere. La cutremurul din 1977, sistemul optic format din grupul de lentile si lampile incandescente s-a smuls din buloanele de sustinere, lentilele de cristal spargandu-se. In acea noapte de 4 martie 1977, farul a fost oprit pentru 10 minute, timp in care electricienii de serviciu au improvizat un postament si agregatul optic a functionat in regim de avarie pana a doua zi dimineata, cand a fost reparat. Tot de atunci, cupola de otel a suferit deplasari din sistemele de ancorare in pilonul de beton, orice vibratie fiind amplificata de zeci de ori fata de normal. Uzura fizica a plafonului cupolei a facut ca, in prezent, cea mai spinoasa problema sa fie cea a infiltratiilor de apa. Orice picatura de apa cazuta pe becurile incandescente produce explozia acestora si, implicit, stingerea farului, cu consecinte lesne de inteles pentru navigatori. In urma cu trei zile, reporterii nostri au observat miscari suspecte in ceea ce se numeste cupola farului. Grinzi de otel de mari dimensiuni strabateau dintr-o parte in alta piramida din varful pilonului farului. Deplasandu-ne la sediul Directiei Hidrografice Maritime Constanta, am stat de vorba cu comandorul Constantin Leca. Acesta ne-a declarat ca farul a intrat in reparatii, pentru prima oara dupa 45 de ani. Lucrarile au fost dispuse de Statul Major al Fortelor Navale. Oficial, aceste lucrari ar fi executate de unitatea militara 02035 din Constanta, specializata in constructii. Surse din Statul Major ne-au informat ca aceasta unitate militara va fi desfiintata in cateva luni si ca lucrarile care le executa le face folosind angajati zilieri. Pentru a vedea despre ce e vorba, am incercat sa discutam cu seful de echipa de la far. Nu am reusit sa primim nici un raspuns insa. Nici despre lucrarea in sine si nici despre cei care o realizeaza, mai ales ca, desi se vorbeste despre zilierii unei unitati militare, pe panourile de protectie care inconjoara zona am descifrat numele unei firme de constructii. Surse din interiorul Statului Major al Marinei Militare afirma ca lucrarile se vor rezuma la reparatii superficiale, de fatada, in timp ce farul ar avea nevoie de o interventie de anvergura la sistemul de stabilitate. In cazul opririi farului, in prealabil, Directia Hidrografica va emite un aviz de navigatie catre toate navele din zona Marii Negre, prin care va anunta oprirea temporara a activitatii farului.