Sotii Scarlat se joaca de-a vanzarea cu activele Mangalia SA

Mangalia SA are in patrimoniu hotelul si restaurantul Mangalia * Acestea au fost gajate in favoarea fostei Banci a Religiilor pentru un imprumut de noua miliarde de lei * Dupa falimentul bancii, SC Reconversie si Valorificare Active SA a incheiat cu Stancu Virgil un contract de cesiune de creante prin care acesta a preluat toate datoriile pe care SC Mangalia SA le avea fata de BIR * In aprilie 2003, Stancu Virgil a cesionat creanta fata de Mangalia SA firmei B&B Aldini SRL Timisoara * De atunci firma incearca sa intre in posesia hotelului * Directorul Mangalia SA Liviu Scarlat a acceptat sa vanda hotelul catre B&B Aldini SRL, dar nu s-a mai prezentat la notar pentru a intocmi actele * De atunci Scarlat a recurs la tot felul de tertipuri pentru a impiedica executarea silita * Ultima gaselnita a directorului a fost sa-i vanda societatii sotiei sale fara nici un ban hotelul * Pe fondul acestui litigiu doua judecatoare de la Mangalia se pronunta in contradictoriu cu privire la suspendarea executarii silite

Una dintre cele mai bizare situatii se consuma de cativa ani la societatea Mangalia SA. Este vorba despre un litigiu care prin unele decizii controversate ale unui judecator este prelungit nejustificat. Totul a inceput pe date de 12.03. 1998 cand intre Banca Internationala a Religiilor, sucursala Constanta, si SC Mangalia SA a fost incheiat un contract de imprumut in valoare de un miliard de lei. Ulterior imprumutul a fost suplimentat prin doua acte aditionale incheiate in aprilie si iunie 1998. Aditionalele au fost facute la actul initial si suma imprumutata de la banca s-a ridicat la noua miliarde de lei. Este important de mentionat pentru a intelege esenta litigiului ca imprumutul stipulat in contract si in actele aditionale avea o dobanda de 75% pe an, plus o dobanda penalizatoare de inca 7% pe an. Dupa falimentul BIR-ului situatia s-a schimbat. SC Reconversie si Valorificare Active SA a incheiat cu Stancu Virgil un contract de cesiune de creante prin care acesta a preluat toate datoriile pe care SC Mangalia SA le avea fata de BIR, inclusiv contractele anterior mentionate. La randul sau, in aprilie 2003, Stancu Virgil a cesionat creanta fata de Mangalia SA firmei B&B Aldini SRL Timisoara. Au urmat negocierile. Dupa discutii indelungate, pe data 18.04.2003 SC Mangalia SA a fost de acord sa vanda hotelul si restaurantul Mangalia plus terenul aferent catre B&B Aldini SRL Timisoara pentru a stinge creanta. Urma ca intelegerea verbala sa se materializeze printr-un act notarial. Numai ca la directorul Mangalia SA, Liviu Scarlat de la vorbe la fapte este cale lunga. El a fost notificat in repetate randuri sa se prezinte la notar pentru autentificarea actului de vanzare-cumparare cu care se aratase de acord. El a refuzat acest lucru eschivandu-se de fiecare data. In consecinta s-a incercat evacuarea silita a debitorului.

Vanzare intre soti

Tacerea dar si pozitia suspecta a lui Scarlat fata de aceasta situatie nu s-a oprit doar aici. SC Mangalia SA a vandut hotelul Mangalia, care era grevat de ipoteca, impreuna cu hotelurile Astra si Zenit societatii Andaliv Mangalia. Asociat unic la aceasta societate este Daniela Scarlat, sotia directorului Scarlat de la Mangalia SA. De altfel afaceri in familie mai facusera sotii Scarlat. Daniela Scarlat a fost angajata BIR. Semnatura ei se regaseste si pe contractele de credit. Mai mult actionara Andaliv a semnat si contractul de ipoteca cu numarul 145 din 19.08.1998. Deci cand a cumparat activele Mangalia SA Daniela Scarlat cunostea foarte bine situatia hotelului si a restaurantului Mangalia pentru care acordase imprumuturi de la BIR de noua miliarde. In fapt chiar contractul incheiat intre SC Mangalia SA si Andaliv SRL este nul de drept deoarece cumparatorul, adica Scarlat Daniela, nu a platit nici un ban pentru aceste active. Este evident ca aceasta tranzactie intre soti a fost creata de Liviu Scarlat pentru a putea tergiversa executarea silita. De asemenea la fel de clar este ca Scarlat doreste sa prelungeasca perioada pana la preluarea hotelului pentru a putea sa se foloseasca de activ. El acum beneficiaza de uzufruct cu toate ca activul nu mai apartine, cel putin teoretic, societatii Mangalia SA.

Judecatoarea Mirela Carapcea versus judecatoarea Elena Bratescu

La 07.01.2005, dupa nenumarate procese pierdute de SC Mangalia SA, BEJ Grasu Gelu Iulian a emis publicatia de vanzare in dosarul numarul 283/2003 pentru vanzarea la licitatie publica a hotelului si restaurantului Mangalia. Licitatia a fost planificata pentru data de 10 februarie. Intre timp valoarea creantei calculata in dosarul executional depasea 1300 de miliarde de lei. Cu toate ca Judecatoria Mangalia a dispus respingerea executarii silite in decembrie 2004 printr-o decizie a judecatoarei Mirela Carapcea situatia s-a modificat in ianuarie. Pe 20 ianuarie, judecatoarea Elena Bratescu, a admis o cerere de suspendare a licitatiei. Culmea tupeului este ca cererea a fost introdusa de SC Andaliv SRL. De ce tupeu? Pentru ca in dosar se afla contractul de vanzare-cumparare intre Mangalia SA si Andaliv SRL din care rezulta ca nu s-a platit pretul si in fapt nu se poate vorbi de vanzare. Este evident ca vanzarea este una fictiva. Tranzactia a fost clocita de sotii Scarlat pentru a gasi un motiv de introducere a unei noi cereri de suspendare a executarii. Totul este pe fata. La termenul din 20 ianuarie s-a prezentat din partea Andaliv avocatul Cristina Cristea, care a reprezentat Mangalia SA in toate fazele procesuale ale spetei. Lasand deontologia la o parte Cristina Cristea s-a prezentat si in acest dosar in contradictoriu cu Mangalia SA si B&B Aldini SRL Timisoara. Ridicolul situatiei de la Judecatoria Mangalia este ca pe data de 16 februarie se vor judeca ambele dosare, atat cel in care in discutie este suspendarea executarii silite care a fost respinsa, cat si cel in care a fost admisa. Expertiza dispusa de catre instanta cu privire la valoarea debitului datorat de SC Mangalia SA arata ca acesta depaseste in prezent 1300 de miliarde de lei. Cu cat se intarzie luarea unei decizii aceasta creste. Toate depind doar de judecatorii care se incurca in decizii si arunca in derizoriu actul de justitie. Ramane de vazut cum vor judeca cele doua judecatoare in sali diferite, in aceeasi zi, aceste spete cu aceleasi parti.