Stramutat de comunisti, amanat de Directia de Munca

Se chinuie de ani buni sa primeasca drepturile care i se cuvin prin lege

Legea 118/1990 prevede avantaje financiare si fiscale pentru persoanele stramutate din motive politice de comunisti * Vasile Popa, veteran de razboi, a depus documentatia la Directia de Munca, inca din 1991 * Cererea i-a fost respinsa si a urmat o serie de procese pe care a castigat-o Vasile Popa * Explicatia Directiei de Munca: ministerul hotarase ca martorii adusi de persoana care solicita sa ii fie recunoscuta calitatea de stramutat, sa fie in aceeasi situatie * Legea 118/1990 spunea insa ca cel in cauza poate dovedi ca a fost stramutat "prin orice mijloc de proba prevazut de lege" * Urmarea proceselor: Vasile Popa a pierdut niste bani care i se cuveneau * El a intentat un nou proces, pentru a primi retroactiv ceea ce i se cuvine

Vasile Popa, veteran de razboi cu sapte decoratii, se considera nedreptatit de Directia Generala de Munca si Protectie Sociala. El se plange ca a fost stramutat pe vremea comunistilor, iar Directia de Munca il tot plimba in procese, in loc sa ii recunoasca drepturile care i se cuvin. Desi are dreptate. Din acest motiv, batranul de 86 de ani, care locuieste in Medgidia, e foarte afectat: "Dupa ce am luptat pentru patrie si am fost chinuit de comunisti, nu ma pot bucura de drepturile mele, consfintite prin lege!".

Masina neagra

Dupa ce a luptat in razboi, Vasile Popa s-a intors acasa, in satul Veteranu, din judetul Constanta, si a pus pe picioare o gospodarie mare si bogata. Secretul reusitei lui a fost munca staruitoare. "Aveam acolo 90 de hectare de pamant, sute de oi, cai, boi si casa mare. Mi-au luat tot. Au venit pe 20 martie 1949, noaptea, ca asa veneau ei. Erau sase comunisti si doi militieni. Ei mi-au zis sa luam repede ce avem nevoie si sa ne urcam in masina. La poarta ne astepta masina neagra. Asa ii spuneau oamenii camionului de la securitate care venea noaptea sa ii ia pe deportati". Vasile Popa a fost mutat impreuna cu sotia si copiii in Izvoru Mare, un sat vecin. Tatal sau s-a stabilit in catunul Galesu, de langa Poarta Alba. Locuia intr-un hambar. Vasile Popa l-a vizitat prin in 1951 si l-a gasit mancand rapita salbatica inmuiata in sare si mamaliga. In 1952, a murit. Secretarul de partid din satul Veteranu l-a sfatuit pe un satean pe nume Petru Calin cum sa ii ia casa lui Vasile Popa. El si-a dat foc propriei case, o cotineata amarata acoperita cu stuf, a declarat la militie ca a izbucnit un incendiu accidental si s-a mutat in casa fostului stramutat. Gospodaria, insa, a fost daramata cu buldozerele de comunisti. Voiau, pesemne, sa "exorcizeze" locul in care locuise un "mosier".

Instanta i-a dat castig de cauza

Legea 118/1990 mentioneaza avantajele de care se bucura persoanele care au fost deportate. Este vorba despre o indemnizatie in valoare de 300.000 lei pe luna, pentru fiecare an de stramutare, scutiri de taxe si impozite locale si a impozitului pe salariu, asistenta medicala gratuita, sase calatorii gratuite, dus-intors, pe calea ferata, transport urban gratuit si alte avantaje. Vasile Popa a depus prima cerere la Directia de Munca, in anul 1991. Raspunsul Directiei a fost negativ. Vasile Popa mai avea nevoie de acte pentru a fi declarat stramutat. Textul legii 118/1990 mentioneaza ca: "dovedirea situatiilor prevazute la articolul 1 se face de catre persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar in cazul in care nu este posibil, prin orice mijloc de proba prevazut de lege". De aceea, Vasile Popa a facut dovada faptului ca a fost stramutat prin declaratii ale martorilor din sat. Directia de Munca nu a recunoscut aceste declaratii, spunand ca martorii trebuie sa fi fost, la randul lor, in aceeasi situatie. Adica stramutati. Cum legea nu preciza nimic in acest sens, Vasile Popa s-a considerat nedreptatit, pentru ca textul spune doar: "Prin orice mijloc de proba prevazut de lege". Popa nu a putut aduce martori care sa se fi aflat in aceeasi situatie cu el, pentru ca o singura familie din Veteranu fusese stramutata. Vasile Popa a actionat in instanta Directia de Munca si a avut castig de cauza. Curtea de Apel Constanta a recunoscut ca reclamantul a fost stramutat. Atunci, Directia de Munca a facut recurs la Curtea Suprema de Justitie, care a trimis procesul spre rejudecare, Curtii de Apel Constanta, pe 14 decembrie 2000. Instanta a dat castig de cauza, din nou, lui Vasile Popa.

"M-au plimbat prin tribunale, ca sa imi dea bani mai putini"

Cu toate acestea, veteranul de razboi e nemultumit. Legea spune ca el trebuie sa isi primeasca drepturile incepand cu data la care a depus primul act doveditor. "M-au plimbat prin tribunale tocmai pentru a-mi da mai putini bani. Daca imi acceptau actele de la inceput, eu as fi primit, pana acum, banii din urma. Ei m-au refuzat, desi nu aveau dreptate si de aceea am si castigat procesul. Nu e normal ca un om care a luptat in razboi si si-a servit tara, iar apoi a fost stramutat de comunisti sa nu isi primeasca drepturile firesti. Maine-poimaine mor si numai apuc sa ma bucur si eu de ce mi se cuvine". Vasile Popa a actionat din nou in instanta Directia de Munca, pentru a primi, retroactiv, toti banii care considera ca i se cuvin. El a castigat deja si acest proces, dar asteapta sa vada daca nu cumva Directia de Munca o sa faca din nou recurs. Experienta anterioara nu ii ofera prea multe sperante ca lucrurile s-ar putea rezolva amiabil. Dupa ce Vasile Popa a trecut prin furcile caudine ale justitiei, a urmat fiul sau, Dumitru, care a fost stramutat impreuna cu intreaga familie. Inca de la inceput, i s-au pus bete-n roate. Din actele dosarului pe care l-a prezentat la Directia de Munca reiesea ca este fiul lui Vasile Popa si ca a fost stramutat impreuna cu familia sa. Cu aceasta ocazie a descoperit ca nu mai era nevoie ca martorii sa fi fost si ei stramutati, pentru ca se razgandise "ministerul". Juristul Directiei de Munca, Melen Feizula, ne-a declarat ca fost nevoie de tot cest tam-tam, pentru ca Directia vrea sa ii selecteze pe acei solicitanti care au fost, intr-adevar, stramutati. De aceea, ministerul stabilise printr-o hotarare interna ca martorii trebuie sa fi fost, la randul lor, stramutati. Hotarare la care au renuntat ulterior, realizand, poate, ca se suprapunea pe legea 118/1990. Cererea lui Dumitru Popa a fost respinsa, pe motiv ca el trebuie sa dovedeasca faptul ca se afla incredintarea tatalui, atunci cand a fost stramutat. Melen Feizula a declarat ca nu are nimic personal cu nimeni din familia Popa si ca a urmat calea legala. Cu toate acestea, Vasile Popa e mahnit ca a fost nevoie de atatea procese ca sa capete ce i se cuvenea in mod firesc. El spera ca va castiga si ultimul proces, pentru ca, in afara de bani, problema a devenit deja o chestiune de principiu.