Supliciile si deliciile vietii de camin

Studentii de la "Ovidius" fac curatenie si reparatii in locul administratiei

Ca in fiecare an, studentii cazati in camerele nerenovate ale caminelor Universitatii "Ovidius" au fost nevoiti sa faca curatenie generala * Inainte de a se muta ei au varuit, au maturat au spalat pe jos, au inlocuit prize, yale, becuri * Unii dintre ei au venit chiar cu parintii pentru a se descurca mai usor * Studentii de an mai mare au venit deja pregatiti cu toate cele necesare curateniei generale, pentru ca stiau ce ii asteapta

E prima zi dupa cazare. Caminele de pe bulevardul Mamaia ale Universitatii "Ovidius" sunt in fierbere. Baieti si fete tarasc gentile cu lucruri de la poarta spre camere. Le aduc de la rude sau prieteni, caci cei mai multi dintre ei au venit de cel putin o zi in oras, insa nu au putut sa se mute, pentru ca asteptau repartitia. In Caminul II lucrarile de modernizare au ajuns aproape de final, camerele vechi transformandu-se in garsoniere ce ofera conditii de cazare decente. Nu acelasi lucru se poate spune despre Caminul I insa, unde mai multe etaje au numai camere vechi. E vorba de aceleasi camere care de multi ani nu au mai primit aviz de functionare din partea Sanepidului.Studentii caministi stiau insa ce ii asteapta atunci cand au plecat de acasa. De aceea au venit pregatiti. Ei s-au inarmat cu var, bidinele, carpe, spirt pentru dezinfectat, maturi, detergent si, in general, cu toate lucrurile necesare pentru o curatenie generala. Am facut o vizita prin camin pentru a vedea cum se descurca studentii cu activitatea de curatenie. Peste tot pe holuri zaceau paturi vechi de metal, saltele rupte, scaune schioape. In fata catorva usi am gasit bine-cunoscutele frigidere antice, pe care studentii le pot inchiria pentru doua-trei sute de mii pe an de la colegii mai mari. La etajul doi, o studenta descoperise un pat de fier pe o terasa transformata in depozit si se chinuia sa il tarasca spre o camera. La camera 122 ne-am intalnit cu familia unei studente la istorie, venita tocmai din Zimnicea. Tatal se incapatana sa repare broasca usii, fara sa stie prin cate razboaie a trecut, in timp ce mama matura de zor. Cu toate ca in camera domnea o dezordine de nedescris, afland ca suntem ziaristi, teleormanenii s-au speriat si s-au aratat multumiti de conditiile de cazare, ne-au zis cu jumatate de gura ca totul e in regula si nu au vrut sub nici un chip sa ne spuna cum ii cheama. Am ciocanit la 118 si am primit mesajul de raspuns: "Intraaa!". Patru genti de voiaj enorme asezate pe un pat, masa plina de resturi alimentare, pachete de tigari, casete audio. Un baiat care ne-a spus ca nu locuieste acolo ci isi asteapta prietenii sa ii ajute la curatenie astepta sa se prajeasca o mana de cartofi feliati, pusi intr-o tigaie pe celebrul resou electric din BCA. La 103, Iulia Bracacel din Tulcea, studenta la arte, se apucase din vreme de curatenie si aproape terminase. "Trebuia sa fi venit mai devreme sa vedeti ce era aici! Am gasit un miros insuportabil, chistoace peste tot si tot mobilierul stricat. Intr-adevar, privind in jur vedem ca mobilierul e vechi, saltelele uzate, lemnul mesei scorojit, scaunele abia se tin pe picioare. Peretii sunt murdari si plini de afise cu cantareti, femei goale si masini, tocurile ferestrelor par putrede. Studenta s-a plans ca nu sunt prize si nici usi la dulapurile pentru haine. "Nici infernul lui Dante nu se compara cu ce am gasit aici. De la resturi de mancare, bucati de lenjerie si prezervative, totul se adunase in camera asta!", ni s-a plans CM, din judetul Olt, student la istorie, in anul trei, cazat la camera 124. Intr-o alta camera, Cristian Simionescu si Cristian Marcu din Medgidia, studenti la inginerie isi luasera rolul foarte in serios. Unul dintre ei era agatat de rama ferestrei, in exterior, si parea foarte absorbit sa stearga cat mai bine geamul. Dupa incheierea periplului am inteles ca toti studentii care s-au mutat in camerele vechi ale caminului au fost nevoiti sa mature, sa spele, sa varuiasca, sa repare usi. Apoi sa cumpere becuri, prize si multe alte lucruri pentru a putea locui in conditii cat de cat decente. Calvarul lor va mai dura alte cateva zile bune, cu caratul tuturor bagajelor, cozile pentru semnarea contractului cu administratia, primirea lenjeriei si asa mai departe. Acesta e numai un fragment din supliciile si deliciile vietii de student caminist.