Taxele Congaz-ului scot oamenii in strada

Scandal in cartierul Tabacarie

Mai multe familii din Constanta contesta unele activitati ale SC Congaz SA * Consumatorii casnici nu sunt de acord cu taxa anuala de coserit obligatorie * Din cauza ca au refuzat curatirea cosurilor, unor abonati le-au fost trimise instiintari de debransare * Directorul Congaz afirma ca societatea sa respecta prevederile Normativului I 6/98

A avea retea de gaze naturale intr-un oras este, bineinteles, de bun augur, dar cand unicul distribuitor de gaze atrage asupra sa nemultumirea sau, si mai rau, ocara cetatenilor, nu este chiar de bine. Daca Marea Neagra ne-a oferit avantajul descoperirii unui rezervor natural gigant de gaze naturale, care vor putea ajunge timp de cateva sute de ani pentru consumul intregii Europe, asta nu insemna ca ne vom putea vreodata bucura de acest avantaj. Cum monopolul asupra acestei activitati este deja in "mainile cui trebuia", se pare ca o relaxare in politica privind consumul casnic de gaze nu este si nici nu va fi posibila. La asta contribuie, inca de pe acum, si anumite "sicane tehnice" pe care consumatorii casnici le reclama pe seama actualului distribuitor de gaze naturale din Constanta, societatea Congaz SA. De mai multe zile, in randul locuitorilor din cartierul Tabacarie se face simtita o tensiune. Este vorba despre anumite nemultumiri puse in seama societatii Congaz SA, care, mai cu sila, mai cu mila, neaga aceste acuzatii.

Curatarea cosurilor de fum costa bani

Peste 15 familii aflate pe strada Grozesti din cartierul constantean Tabacarie sunt hotarate sa iasa in strada din cauza unei taxe impuse, asa cum zic acestia, de catre SC Congaz SA Constanta. Este vorba despre o taxa anuala, pe care toti cei care au contract de distributie de gaz natural cu societatea amintita trebuie sa o plateasca pentru curatarea cosurilor de fum. Toti clientii protestatari detin centrale termice pe baza de gaze naturale, centrale care, cu toate ca nu sunt instalate de Congaz, trebuie sa fie verificate anual de o firma speciala de coserit. Toti clientii spun ca, de fapt, Congaz-ul raspunde doar de racordarea sistemului de gaz numai pana la locul unde urmeaza sa fie amplasata centrala termica sau alt consumator. De rest se ocupa, cum ar fi normal, cei care au in atributii instalarea si service-ul centralei termice. Despre cine, de ce sau cum se efectueaza curatirea cosurilor de fum ale acestor centrale este doar o treaba mai degraba pusa in seama unor mici chichite de ordin ingineresco-financiar, din care cei destepti pot scoate "un banut gramada". Nedumerirea familiilor de pe strada Grozesti consta in faptul ca impunerea curatirii cosurilor o data pe an este inadmisibila. Explicatia se pare ca are logica. O centrala pe gaz natural nu poate infunda cu funingine un cos deoarece gazele sunt arse in totalitate, fapt ce conduce la concluzia ca un astfel de cos se poate curata o data la cativa ani buni. Daca, oricum, cosul se infunda, din diferite motive (cuib de pasari, crengi cazute etc.), centralele se opresc imediat, acestea fiind toate automatizate. Un alt argument ar fi ca celor care au centrale pe combustibil usor sau solid nu li se impune de nimeni sa-si curete cosurile in schimbul aprovizionarii cu combustibili. Obligatia de a-si curata cosurile este consemnata si in protocolul anexat contractului de distributie a gazului, care spune ca toti clientii trebuie "sa curete si sa mentina in stare de functionare cosurile de evacuare a gazelor arse, prin societati de specialitate". Tocmai aici este spilul, deoarece oamenii sunt convinsi ca li s-a bagat pe gat societatea de coserit denumita SC Alcada Construct SRL. Acestia solicita o taxa de coserit in functie de lungimea cosului de fum. Un metru liniar de cos curatat costa un consumator casnic aproximativ 66.000 de lei. Cum un cos de fum poate avea, in functie de locul in care este montata o centrala (subsol sau parter), cativa metri bunicei, contravaloarea serviciilor de coserit scoate din buzunarul cetateanului, sau mai bine zis a pensionarului (cei mai multi reclamanti sunt pensionari), sume destul de mari. Acest soi de curatire se efectueaza o data la un an de zile, pentru ca certificatele de garantie eliberate de cei de la "Alcada" sunt garantate doar un an. Daca omul nu plateste, atunci Congaz trimite instiintari de sistare a gazelor, motivand prin neconformarea clientului vizavi de curatirea cosurilor. Actionand deontologic, l-am contactat pe directorul general al Congaz, Augustin Oprea, care ne-a spus ca oamenii trebuie sa-si curete cosurile de fum in conformitate cu Normativul I 6/98, o data la doi ani (nu stia sigur), si nu la un an, iar aceasta activitate poate fi efectuata cu orice firma de coserit autorizata de pompieri. Numai ca, imediat ce au fost trase conductele de gaz, oamenii nemultumiti spun ca cei de la "Alcada" au batut la usile lor spunand ca ei sunt singurii autorizati in acest scop. Cativa dintre acesti cetateni, vorbind pe la colturi, au afirmat ca in spatele acestei societati ar sta cineva de la Congaz.

Nu puneti cainii pe postas

O alta nemultumire a celor din cartierul Tabacarie este cea legata de sosirea prin serviciul postal a mandatelor de plata a consumului de gaze. Aste este o chestiune, care, in unele cazuri, prinde tente hilare. Am mai spus ca majoritatea consumatorilor reclamanti sunt pensionari, pensiile acestora fiind dramuite "la leut" pentru achitarea angaralelor cotidiene. Numai ca, atunci cand omul vede o instiintare de plata pentru consumul de gaze, in care comisionul postal este mai mare decat valoarea gazelor consumate, acesta innebuneste. In acest context, 11 familii au redactat un protest in care spun, referindu-se la Congaz, ca "acordul dvs. cu Posta este impotriva vointei noastre". De aceea, toti ar prefera sa plateasca gazele direct la ghiseele Congaz. In acest context, acelasi director general, Augustin Oprea, ne-a spus ca oamenii pot plati direct la casieriile Congaz, dupa ce au depus in prealabil o cerere in acest sens. Aici, insa, se pare ca oamenii nu au fost informati de existenta acestei posibilitati. Atunci cand li s-a explicat cum stau treburile, au ramas uimiti spunand ca nu au stiut de aceasta optiune, deoarece ar fi preferat cu totii sa faca economie de bani. In consecinta, judecand la rece, se pare ca exista doua variante in aceasta problema. Una fiind aceea ca ori nu exista o comunicare reala intre furnizor si beneficiar, aceasta stare conducand la confuzie, ori, cea de-a doua varianta, exista motive sa credem ca intr-adevar "ceva este putred" in aceasta afacere.