Tomisul, cetatea profanata de generatia graffiti

Valoarea vestigiilor ce au fost descoperite in Dobrogea este recunoscuta pretutindeni * Cu toate ca in ultimii ani au aparut legi cu scopul de a stopa fenomenul ce poarta denumirea generica de atentat la patrimoniul cultural autoritatile raman impasibile * Zidul de incinta al Tomisului, termele romane de la Poarta 1 sau vechea poarta de intrare in Tomis au ajuns in conditii deplorabile * In timp ce alte tari isi promoveaza orice vestigiu, autoritatile locale din Constanta le lasa la cheremul artistilor moderni, care se exprima cu spray-ul de vopsea * Cand vine vorba de responsabilitate, ea este pasata de la unul la altul, iar in final raspunsul favorit al responsabililor este lipsa fondurilor

Dobrogea si Constanta se confunda cu arheologia si vestigiile istorice ce se gasesc la tot pasul. Urme lasate de inaintasii nostri, fie ca acestia s-au numit geti, sciti, greci sau romani sunt peste tot.Cu toate ca multe din aceste vestigii nu se pot estima in bani, ar trebui sa fim constienti ca valoarea lor este inestimabila pentru istoria noastra si, pe cale de consecinta, sa le protejam asa cum se cuvine. In ultimii ani, sarcina protejarii lor ar fi trebuit sa fie mult usurata de adoptarea unei legislatii in domeniul patrimoniului cultural national menita, pe de o parte, sa apere marturiile trecutului istoric, iar pe de alta parte, sa ii descurajeze pe cei care, voluntar sau involuntar, ii doresc raul.Acum avem si legi. Dar stoparea a ceea ce se numeste atentat la patrimoniul cultural ramane doar poveste. Nu are cine sa le aplice. Este foarte usor de constatat asta. Arunci o privire asupra unor vestigii arheologice din Constanta sau din judet si poti trage usor concluzia ca numitorul comun al siturilor cu valoare istorica se poate condensa intr-un singur cuvant: ruina. Unul dintre punctele de atractie ale Constantei este Piata Ovidiu si vestigiile din zona peninsulara. Acest loc de referinta pentru istoria orasului este insa o ruina. Grupuri de turisti straini sunt adusi in aceasta zona unde li se prezinta monumente si vestigii care sunt in paragina. Este evident ca ne facem de rusine cu o astfel de prezentare, in conditiile in care oricum altceva nu avem de aratat. Parca ne aflam acum in razboi cu propriul trecut pe care suntem pe cale sa-l castigam. Am transformat in ruine, deocamdata la propriu, aproape tot ce are valoare istorica.Tomisul - vestigii in ruinaEste indeajuns sa faci o plimbare prin zona peninsulara ca sa observi zidul de incinta al Tomisului, "pictat" de "artisti" contemporani in graffiti, chipurile ciobite din parcul arheologic central, termele romane de la Poarta 1 semidevastate sau poarta de intrare in cetatea Tomis, aflata pe strada Mircea cel Batran, ingropata in balarii si gunoaie. Toate acestea se intampla in conditiile in care in alte tari astfel de monumente nu sunt numai protejate, ci chiar se obtin bani buni din promovarea lor. Ele sunt iluminate noaptea, au placute scrise in patru - cinci limbi de circulatie internationala, pot fi gasite in albume ale firmelor de turism si pentru a le vedea cei interesati platesc. Cu toate ca aceste monumente sunt de multe ori mai "tinere" si de o valoare istorica mai mica decat cele pe care le avem in Constanta, ele sunt mult mai cunoscute de catre turisti.Timpul trece, monumentele noastre se deterioreaza, iar cei care sunt in masura sa se ocupe de ele stau impasibili. Cei din cadrul Directiei Judetene de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National sustin ca ei nu poarta responsabilitatea situatiei in care se afla aceste monumente si arunca pisica in curtea celor de la Muzeul de Arheologie. Acestia la randul lor se plang de lipsa de fonduri si paseaza responsabilitatea mai departe, pe umerii autoritatilor locale. In final, tipic romaneste, problema ramane fara raspuns, singura certitudine in acest lant al slabiciunilor fiind starea deplorabila a monumentelor si totalul dezinteres al celor implicati in pastrarea lor.Dar de ce sa ne miram ca factorii abilitati de lege sunt dezinteresati in protejarea patrimoniului cultural national, atata timp cat chiar ei atenteaza la integritatea acestuia. De-a lungul timpului, s-a semnalat in presa ridicarea mai multor constructii in locatii unde s-au facut descoperiri arheologice. Una din institutiile care a obtinut astfel de certificate de descarcare arheologica controversate este Arhiepiscopia Tomisului, pentru garajul construit in curtea institutiei si pentru biserica ce se construieste in parcul de langa Gara.Poate ca ar trebui ca actuala conducere a Directiei Judetene de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National sa rasfoiasca unele vechi dosare, nu atat de prafuite si sa-si faca un "control oftalmologic", astfel incat "ochiul sau vigilent" sa fie mai priceput in a sesiza incalcari de legi decat al vechii echipe.Agresiunea cautatorilor de comoriIar daca situatia se prezinta asa in oras, atunci apare ca absolut normal si explicabil ca arheologii care lucreaza pe santierele arheologice din judet sa se planga si sa reclame, la inceputul fiecarei campanii, devastarea siturilor de asa-numitii cautatori de comori sau de localnicii iresponsabili si nepasatori fata de valorile langa care locuiesc.Aceste situatii ar putea fi evitate daca institutiile care ar trebui sa vegheze asupra protejarii siturilor arheologice s-ar implica mai mult, daca paza lor ar fi mai stricta sau daca chiar arheologii ar sesiza oportun organele de politie. E clar ca, fara fonduri si cu un sistem de paza ineficient, este foarte greu sa opresti devalizarea siturilor arheologice de catre posesorii ilegali de detectoare de metale. Dar daca persoanele din institutiile care au in grija administrarea culturii constantene - indiferent ca este vorba de Directia Judeteana de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National, Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, Consiliul Judetean Constanta sau Primaria Constanta, s-ar implica mai mult si ar trata la valoarea si importanta lor problemele "subterane" ale arheologiei, lucrurile ar putea evolua spre bine, iar cel care va avea de castigat va fi patrimoniul cultural national si, prin el, noi toti.