Tudorel Dogaru „Sa prinzi autorul unui accident este o cursa contra cronometru"

Majoritatea accidentelor cu AN se produc noaptea, iar şoferul încearcă să ascundă o altă infracţiune

Comisarul Tudorel Dogaru este şeful Biroului Drumuri Naţionale şi Europene de  trei ani. Cu o vechime de opt ani în Poliţia Rutieră, comisarul Dogaru are în subordine 36 de oameni, printre atribuţiile sale de serviciu se numără colaborarea cu cele 67 de primării şi Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri, într-un cuvânt este cel responsabil de „liniştea" noastră pe drumurile naţionale şi judeţene. Totodată, este specialistul Serviciului Poliţiei Rutiere în materie de accidente cu autor necunoscut. Pentru că aceste evenimente s-au înmulţit alarmat în ultimul timp, comisarul Dogaru a acordat cotidianului nostru un interviu pe această temă.

De ce este mai „periculos", să zicem, accidentul cu autor necunoscut decât un eveniment rutier obişnuit?
Accidentul cu AN, respectiv acela provocat de un şofer care ulterior fuge de la locul faptei, fără a opri, fără a acorda victimei primul ajutor sau a o transporta la spital, fără a se prezenta la poliţie, consumă enorm resursele SPR. Şi mă refer aici mai ales la cele umane, care şi aşa nu ne prisosesc. În momentul în care dispeceratul anunţă un astfel de eveniment, se dă alarma. Toţi lucrătorii sunt mobilizaţi şi toate forţele se concentrează în această direcţie. Se constituie dispozitive începând cu punctele cele mai îndepărtate de locul accidentului, după care se vine „în plasă", către locul faptei. Sunt trase pe dreapta absolut toate autoturismele şi se verifică avariile. Desigur, de cele mai multe ori, la locul faptei rămâne un far, o oglindă, astfel că în principiu ştim ce marcă de maşină căutăm. În al doilea rând, un astfel de accident este mai periculos, pentru că este o cursă contra cronometru. Pe măsură ce timpul trece, scad şansele de a-l prinde pe autor, care astfel se poate sustrage răspunderii penale.

Câte astfel de accidente s-au înregistrat în 2008?
Anul trecut au fost 67 de accidente cu AN. Asta înseamnă că a intrat, în medie, unul la cinci zile. Dar am avut situaţii când s-au înregistrat şi două pe zi, ceea ce implică un efort deosebit din partea lucrătorilor noştri. În ceea ce priveşte anul în curs, de la 1 ianuarie 2009 am înregistrat deja 15 astfel de evenimente. În afara acestora, mai sunt şi acele accidente pe care noi le numim „pseudoaneuri", în care şoferul opreşte, dar victima refuză să meargă la spital. Conducătorul auto omite să se prezinte la poliţie pentru a anunţa evenimentul, iar după câteva ore, victimei i se face rău şi ajunge la spital. Conform protocolului, personalul medical ne anunţă, iar noi trebuie să găsim autorul. Sarcină deloc uşoară, având în vedere că au trecut deja câteva ore, dacă nu chiar zile. Aş putea spune că, de multe ori, depinde şi de noroc.

Există un „tipar" al accidentelor cu AN?
În principiu, da. Cele mai multe se produc noaptea, iar de regulă, prin fuga de la locul faptei, şoferul încearcă să ascundă comiterea unei alte infracţiuni: conducere sub influenţa alcoolului, fără permis sau cu permisul suspendat, cu maşina neînmatriculată. Şi trebuie să precizez aici că o treime din cei care circulă cu maşini înmatriculate în Bulgaria nu au permise de conducere. Pentru că este noapte, victimele nu au posibilitatea să reţină numărul de înmatriculare, uneori nici măcar culoarea sau marca autoturismului. În plus, de cele mai multe ori, persoanele accidentate sunt în vârstă, cu vederea şi reflexele slăbite.

Cum se prinde autorul unui accident cu AN?
Greu. Presupune un volum de muncă uriaş. Deseori plecăm de la nimic. Un strop de vopsea la locul faptei, o semnalizare, un far. Audiem zeci de persoane, mai ales din rândul taximetriştilor care obişnuiesc să staţioneze în zonă, al şoferilor RATC. Urmează o serie de expertize. Stabilim cărui tip de maşină aparţine oglinda căzută la locul accidentului, solicităm producătorului să ne comunice între ce ani s-a fabricat autoturismul respectiv, cui a fost vândut şi aşa mai departe. Uneori, maşina este vândută la a cincea - a şasea mână. Analizăm imaginile camerelor de luat vederi, dacă avem norocul să existe un peco în zonă, întrebăm paznicii dacă au văzut vreun autoturism. În final, rămân câteva sute de maşini „suspecte", pe care le împărţim frăţeşte şi începem să le investigăm. Verificăm dacă au fost avariate, dacă avariile corespund vătămărilor suferite de victimă, dacă şoferul a reparat maşina recent, a încercat să o ascundă sau să o distrugă.

Puteţi enumera câteva AN-uri mai reprezentative?
Da. Cel de la Satu Nou, unde o camionetă a lovit un pieton aflat în stare de ebrietate. Acesta se plimba pe marginea DN 22C. La un moment dat, mai mulţi şoferi au sunat al poliţie, atenţionând ca bărbatul să fie luat de pe drumul naţional, pentru că exista riscul să cadă victimă unui accident rutier. Şeful de post de la Mircea Vodă a mers acolo, l-a luat, dar, ulterior, a fost nevoit să-i dea drumul, pentru că nu avea unde să-l ţină. Pietonul s-a întors pe drumul naţional, a căzut într-un şanţ şi, în momentul în care vrut să se ridice, a intrat cu capul la roata camionetei. La locul faptei, am găsit doar o apărătoare plină de sânge. Trebuie să precizez că cele mai expuse categorii sunt bolnavii psihic, persoanele aflate în stare de ebrietate şi cele cu dizabilităţi. Deosebit a fost şi accidentul de la Cochirleni, unde şoferul, care nu avea permis, a încercat să „însceneze" totul. L-a mutat pe pasagerul din dreapta, mort, pe locul şoferului, în aşa fel încât să pară că acesta se aflase la volan. Iar el a plecat acasă. Nu ne-a luat mult timp să ne descoperim adevăratul vinovat.

Ce le recomandaţi şoferilor?
Indiferent de vinovăţie, indiferent că victima vrea sau nu, să se prezinte la cea mai apropiată unitate de poliţie şi să anunţe evenimentul.