„Uraganul" Nisipurilor Cum a reuşit DNA să bage zâzania între Mazăre şi firma de suflet

Anunţat cu mare „fast" de primarul-victimă Radu Mazăre în februarie 2008, sechestrul instituit de procurorii anticorupţie asupra bunurilor presupuse a proveni din dezmembrarea Constanţei realizată în urma procesului de retrocedare privit cu atâta suspiciune de DNA, a părut să bage râca în aşa-zisa grupare Mazăre. Un interes aparte şi poate chiar o „răzvrătire" fără egal au fost manifestate de SC Nisipuri SA Constanţa, fosta firmă a edilului Mazăre, care s-a trezit oarecum peste noapte cu terenurile sechestrate. Considerându-se nedreptăţită de sechestrul DNA, firma s-a năpustit cu toate armele în instanţă asupra autorităţilor ce ar fi putut sau nu s-o scoată din încurcătura în care, fără voia sa, s-a trezit târâtă: prieteni, duşmani, autorităţi publice - toate au căzut în ceea ce s-a numit „uraganul Nisipurilor" în instanţă.

Fără nicio diferenţă, Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia Generală a Finanţelor Publice, dar chiar şi Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar, au căzut în faţa Nisipurilor. Sau, cel puţin, au căzut în primă fază, hotărârile definitive fiind aproape întotdeauna împotriva cererilor de ridicare a sechestrului formulate de reprezentanţii Nisipuri. Aşa cum arătam anterior, probabil furia împotriva unei astfel de decizii a procurorilor anticorupţie i-a împins pe reprezentanţii societăţii la acte dintre cele mai interesante. Dincolo de plângerea efectivă formulată pe latură penală împotriva sechestrului instituit de DNA, reprezentanţii SC Nisipuri SA Constanţa au atacat în instanţă inclusiv „Consiliul Local Constanţa" şi chiar „Municipiul Constanţa prin primar"!

Litigiul imposibil

Cu alte cuvinte, au opinat cârcotaşii la momentul respectiv, necuratul a părut să-şi bage coada în „amiciţia" Nisipuri - administraţia locală Constanţa, prietenii ajungând să se dea în judecată unii pe alţii. Ceea ce este însă şi mai interesant este faptul că, în litigiul cu pricina, parte a fost vrând - nevrând şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa. Cazul s-a desfăşurat iniţial la Judecătoria Constanţa, acţiunea fiind însă respinsă de judecători. În cele din urmă, în mod similar a procedat şi Tribunalul Constanţa, lăsându-i pe reprezentanţii SC Nisipuri SA cu buza umflată. Litigiul „imposibil" Nisipuri - Consiliul Local Constanţa - Municipiul Constanţa prin primar, dar şi DGFP Constanţa a ajuns la Tribunalul Constanţa, unde a fost înregistrat sub numărul 4898/212/2008. Cazul a fost analizat de completul format din preşedintele Camelia Ciucă şi judecători Beatrice Mariş şi Mihaela Mocanu. Este de menţionat că, de la bun început, judecătorii au respins procesul împotriva DGFP Constanţa. Iar aceasta, în contextul în care prin sentinţa civilă cu numărul 5837/2008 a Judecătoriei Constanţa se respinsese acţiunea SC Nisipuri SA. Culmea, reprezentanţii firmei se plângeau în instanţă de Consiliul Local Constanţa, Municipiul Constanţa prin primar şi de Statul române prin Ministerul Finanţelor reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa prin prisma sechestrului instituit de DNA pe terenurile societăţii. „Instanţa care trebuie să soluţioneze plângerea împotriva actelor sau măsurilor procurorului nu poate fi decât cea penală, deoarece procesul penal are un caracter unitar, acesta neputând fi scindat în lipsa unor norme procedurale exprese", se arată în hotărârea Judecătoriei care respingea cererea Nisipuri.

Poziţia Nisipuri

Reprezentanţii societăţii au atacat în recurs soluţia, arătând că firma nu este parte responsabilă civilmente în dosarul penal al retrocedărilor,. Totodată, s-a susţinut de către afaceriştii Nisipurilor că „ordonanţa de instituire a sechestrului este ilegală, deoarece potrivit articolului 118 litera e Cod penal fac obiectul confiscării numai bunurile dobândite prin infracţiune dacă acestea aparţin învinuitului / inculpatului, nu sunt restituite părţilor vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia". „Se precizează că nu pot face obiectul sechestrului bunurile proprietatea altor titulari, în afara învinuitului sau inculpatului", au mai susţinut reprezentanţii firmei. Nu în ultimul rând, cei de la Nisipuri au spus că „procurorul a emis ordonanţă fără temei legal, măsura procesuală a sechestrului fiind luată cu nesocotirea limitelor şi procedurii strict reglementată prin normele imperative de procedură". În plus, aceştia au spus că prin ordonanţa de sechestru s-a instituit această măsură ilegală asupra unor bunuri aparţinând altor persoane, în afară de cele prevăzute de articolul 163 Cod procedură penală, „cum este şi contestatoarea SC Nisipuri SA". Totuşi, din nefericire pentru afaceriştii cu „beleaua", procesul pornit împotriva DGFP a picat din start, instanţa invocând din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat prin DGFP Constanţa. „Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive instanţa constată că Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu a fost parte la judecata cauzei în fond, astfel că excepţia urmează a fi admisă", se arată în hotărârea Tribunalului. Iar acesta nu a fost singurul bobârnac primit de afaceriştii de la Nisipuri.

Triumful „râcii"

Una peste alta, şi Tribunalul i-a respins plângerea: „în cauză, ordonanţa de instituire a sechestrului şi procesul verbal de aplicare a sechestrului, ce formează obiectul contestaţiei, au fost emise de procuror, astfel că persoana interesată avea la îndemână plângerea reglementată de art. 168 alin. 1 Cod procedură penală, competenţa de soluţionare a acestei plângeri aparţinând (...) prim procurorului parchetului, deoarece procesul penal se află în faza de urmărire". „Este evident că dacă măsura ar fi fost luată de către instanţa de judecată, care nu poate fi alta decât cea penală, competenţa de soluţionare a plângerii ar fi aparţinut", se arată în hotărârea completului prezidat de Camelia Ciucă. Nu în ultimul rând, magistraţii au apreciat că „instanţa civilă devine competentă potrivit art. 168 alin. 3 Cod procedură penală, numai în situaţia în care procesul penal a fost soluţionat definitiv şi nu s-a format plângere împotriva aducerii la îndeplinire a măsurii asigurătorii, persoana interesată putând face contestaţie potrivit legii civile". În aceste condiţii, „până la soluţionarea procesului penal, competenţa de soluţionare aparţine, după caz, prim-procurorului parchetului sau instanţei de judecată - instanţa penală în cazul judecării procesului penal". Scurt pe doi, plângerea Nisipuri a fost respinsă, iar Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin primar au câştigat vrând - nevrând procesul. „Râca" DNA a triumfat!