Numeroase regiuni separatiste urmaresc cu interes situatia din Kosovo

Mai multe regiuni separatiste din lume urmaresc cu interes situatia din Kosovo, care urmeaza sa isi proclame independenta, desi statele occidentale au subliniat ca acest caz nu va stabili un precedent, relateaza Reuters. Transnistria, o fasie ingusta de pamant pe raul Nistru, s-a separat de Republica Moldova in septembrie 1990. Un razboi scurt a provocat sute de morti, inainte de interventia trupelor ruse. Regiunea, cu o populatie de 550.000 de locuitori, este dominata de slavi vorbitori de limba rusa, care au exercitat presiuni pentru obtinerea independentei, de teama ca majoritatea vorbitoare de limba romana s-ar putea uni candva cu Romania. Circa 1.200 de militari rusi au ramas insa desfasurati in acest teritoriu. Transnistria reprezinta o optime din teritoriul moldovean.

ABHAZIA SI OSETIA DE SUD - Georgia

- Fosta destinatie turistica, cu o populatie de 200.000 de locuitori, Abhazia se afla intre Marea Neagra si muntii Caucaz. Ea a dus un razboi impotriva Georgiei, in perioada 1992-1993, si se autoguverneaza. Regiunea a fost izolata mai multi ani dupa razboi, insa si-a imbunatatit relatiile cu Rusia, care le-a acordat locuitorilor din Abhazia pasapoarte si pensii. Osetia de Sud a luptat pentru a inlatura guvernarea georgiana la inceputul anilor '90. Un armistitiu a fost semnat, insa violentele riscau sa reapara. Rusia are desfasurate forte de mentinere a pacii in ambele regiuni.

NAGORNO-KARABAH - Azerbaidjan

- Ciocniri sporadice in Nagorno-Karabah, intre azeri si etnicii armeni, au inceput in 1988, transformandu-se in ostilitati la scara larga intre fortele azere si trupe din Armenia pana in 1992. Circa 35.000 de persoane au murit si alte sute de mii au parasit regiunea, inainte de semnarea unui armistitiu, in 1994. Teritoriul ramane parte a Azerbaidjanului, insa este controlat de fortele armene. O conducta majora, care leaga campurile petroliere din Azerbaidjan de pietele mondiale trece la cativa kilometri de zona de conflict.

PAPUA - Indonezia

- In provincia izolata Papua, activistii au dus timp de peste 30 de ani o campanie de separare de Indonezia, in timp ce o rebeliune risca sa izbucneasca de mai multe zeci de ani. Criticii sustin ca abuzurile militare si nemultumirea fata de distribuirea bogatiilor de Jakarta, generate de provincia bogata in minerale si gaze, a alimentat tensiunile. O insurgenta de 30 de ani in provincia Aceh, care a ucis 15.000 de persoane, s-a incheiat cu un acord de pace monitorizat de Uniunea Europeana, in 2005.

TARA BASCILOR - Spania

- Miscarea separatista basca ETA a petrecut ultimii 40 de ani luptand pentru un stat basc independent in nordul Spaniei si sud-vestul Frantei, provocand moartea a peste 800 de persoane. Regiunea semi-autonoma basca din nordul Spaniei are o populatie de 2,1 milioane de persoane. Peste 750 de presupusi membri au fost arestati din 2000. ETA a decretat un armistitiu anul trecut, insa Guvernul spaniol a abandonat negocierile de pace in decembrie 2006, in urma unor explozii provocate de gruparea ETA pe aeroportul din Madrid, soldate cu moartea a doua persoane.

KURZII - Turcia/Irak/Siria/Iran

- Circa 20 de milioane de kurzi sunt raspanditi in nordului Irakului, Siria, Iran si Turcia, prezentandu-se drept cea mai importanta minoritate din lume fara un stat propriu. Majoritatea traiesc in sud-estul Turciei, unde gherilele Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) conduc o insurgenta din 1984, in care au murit peste 30.000 de persoane. Un armistitiu a fost incheiat in 1999, insa ciocnirile au fost reluate in 2004. Potrivit Turciei, kurzii din nordul Irakului intentioneaza sa isi infiinteze propriul stat, alimentand tensiunile in randul kurzilor turci.

SAHARA OCCIDENTALA - Maroc

- Miscarea Polisario din Sahara Occidentala a dus un razboi de independenta de o amploare redusa, dupa ce Marocul a anexat teritoriul desertic, odata cu retragerea puterii coloniale spaniole, in 1975. Trupele ONU au monitorizat o pace problematica, din 1991. Aceasta este cea mai veche disputa teritoriala din Africa, pentru un teritoriu de marimea Marii Britanii, locuit de 260.000 de persoane. Un armistitiu al ONU din 1991 promitea un referendum privind viitorul acestui teritoriu, insa acest lucru nu a avut loc niciodata, iar Marocul respinge in prezent aceasta posibilitate.

Scris de: {autor}MFX{/autor}