Raul Castro un succesor fara carisma, dar cu veleitati reformiste

Presedintele interimar al Cubei, generalul Raul Castro apare ca fiind cel mai sigur succesor al fratelui Fidel la conducerea tarii; multi cred ca Raul, in varsta de 76 de ani, nu va mai exercita puterea in mod provizoriu incepand de duminica, atunci cand parlamentul va numi un nou Consiliu de Stat, informeaza EFE si Reuters. Raul se deosebeste de fratele mai mare: are interventii publice rare, cu mesaje scurte si concise, spre deosebire de frecventele si lungile discursuri ale lui Fidel. Probabil ca datorita priceperii fratelui mai mic, si puterii unei armate eficiente a si putut ramane fratele Fidel la putere vreme de aproape 50 de ani, comenteaza Reuters, adaugand ca Raul pare sa fie adeptul unei linii mai pragmatice si ar putea aplica pe viitor modelul chinez - cu partid unic, dar economie de piata. De altfel, Fidel isi alesese fratele mai mic drept succesor inca de cand l-a indepartat de la putere pe dictatorul Fulgencio Batista in 1959: Raul a fost dintotdeauna al doilea om in stat, in ceea ce priveste toate problemele politice si institutionale. Astfel, Fidel era presedintele Consiliului de Stat si al ministrilor, prim secretar al partidului comunist, lider suprem al fortelor armate si al revolutiei, iar Raul prim vicepresedinte al ambelor consilii, secretar adjunct al partidului, ministru al fortelor armate si singurul om din Cuba cu rang de general de armata, aminteste agentia de presa spaniola. "Ne incheiem datoria. Trebuie sa facem loc noilor generatii sau sa le urmam in deschiderea de drumuri noilor generatii... fara graba" - iata fraza rostita de Raul in 2006, folosita drept argument de cei care cred ca acesta din urma se va retrage si el, odata cu fratele cel mare. Raul si Fidel au avut parte de dispute inversunate, spun biografii celor doi, dar in public au reusit sa nu arate nici cea mai mica urma de divergente. Astfel, Raul "se ocupa de cea mai mare parte a problemelor zilnice ale guvernului cubanez, in vreme ce fratele lui acorda mai mult timp problemelor globale si ideologice", scria in urma cu 20 de ani jurnalistul si biograful american Tad Szulc. Intre reusitele cele mai impresionante ale fratelui Raul se numara, potrivit istoricului Antonio Lopez, faptul ca a reusit sa transforme armata insurgenta in Fortele Armate Revolutionare. Pentru a-i face independenti din punct de vedere economic, Raul a redus numarul militarilor - de la 300.000 la 60.000 - si le-a dat voie sa se implice in economie, in ale carei sectoare detin in continuare roluri semnificative, mai aminteste Reuters. Tot cu militarii lui, Raul a reusit sa contribuie la supravietuirea economica a Cubei in "perioada speciala" - eufemism care se refera la perioada de dezastru economic ce a urmat dupa implozia blocului sovietic. In pofida renumelui de dur, lui Raul Castro i se atribuie si o anumita deschidere, adoptata in momentele critice, ca atunci cand a sustinut formarea de piete taranesti libere, ca masura pentru garantarea de alimente poporului. "Painea este mai importanta decat tunurile", a spus el atunci. Desi la 31 iulie 2006 a preluat provizoriu mandatul prezidential, Raul nu a fost lasat de fratele cel mare fara un anume soi de sprijin la putere: unii dintre greii partidului au fost chiar numiti drept posibile alte solutii pentru succesiune. Acestia sunt Carlos Lage, secretar si vicepresedinte al consiliilor de stat si de ministri, Felipe Pérez Roque, seful guvernului, Francisco Soberón, presedintele bancii Cubei, José Ramón Balaguer, ministrul sanatatii, si Ramón Machado Ventura si Esteban Lazo Hernández - ambii membri ai biroului politic al partidului. Unii analisti si chiar diplomati cred in continuare ca Raul dorea reforme structurale, de vreme ce recunostea, cel putin, existenta unui "exces de interdictii", desi nu a intreprins nimic substantial din respect fata de mandatul provizoriu, si pentru ca in ciuda bolii, veto-urile lui Fidel nu aveau drept de apel. Desi in 2007 Raul recunostea lipsurile economice cu care se confrunta cubanezii si sublinia necesitatea unor schimbari, lipsa alimentelor si a locuintelor, saracia din transporturi si alte domenii sunt in continuare parti din calvarul cotidian al populatiei, aminteste EFE.

Scris de: {autor}ROMPRES{/autor}