Salman Rushdie o carte despre visul unei punti imaginare intre Orient si Occident

Polemicile aparute zilele acestea pe marginea noului roman al lui Salman Rushdie, "The Enchantress of Florence" (Vrajitoarea din Florenta, ed. Jonathan Cape) nu fac decat sa intareasca statura literara a scriitorului indo-britanic care se inspira inca o data din istorie, amestecand rase, religii si imperii, pentru a propune prin intermediul unor vise si mituri din traditii diferite, noi sperante de reinnoire. Considerat de unii critici un adevarat roman istoric, presarat cu o foarte bogata, poate chiar exagerata, bibliografie, de altii o capodopera demna de Ariosto si Tasso, de altii o carte plina de banalitati si inexactitati ("cea mai proasta opera a lui Rushdie", decreteaza Sunday Times), "Vrajitoarea din Florenta" este in realitate un roman intre istorie si inventie imaginara, un amalgam de nebunii si vraji care dezbate din nou tema cea mai draga autorului, visul unei punti imaginare care sa lege Estul de Vest pentru a inlatura rivalitatile si neintelegerile dintre Orient si Occident, noteaza autorul articolului din cotidianul Il Giornale. "Am inventat o poveste care reuneste India imperiului marilor Moguli cu Florenta din perioada Renasterii", a declarat autorul. Cu imaginatia sa baroca, el a revenit pe subcontinentul indian pentru a se misca in zig-zag intre Moguli si Florenta familiei Medici, pentru a sublinia, intre altele, faptul ca spiritul renascentist, cu conversatia sa filosofica si culturala, nu a vizat doar Italia, ci si curtile mogul, otomane si persane. Pe de o parte avem o Florenta din epoca printului Lorenzo Magnificul cu cetateanul sau celebru pentru realismul sau cinic si pesimist, Niccolo Machiavelli, iar pe de alta cel mai mare imparat mogul, Akbar, fondatorul oniricului palat din Sikri Fatehpur, din care a domnit asupra nordului Indiei in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Daca Rushdie exceleaza in recrearea lumii pierdute a Mogulilor si a Florentei renascentiste, nu este mai prejos intriga complexa ce leaga cele doua lumi prin intermediul lui Argalia, un mercenar florentin devenit turc, care o aduce cu sine la Florenta pe frumoasa Qare Roz, vrajitoarea cu ochi negri, o descendenta a familiei lui Gengis Han. Aventurile lui Argalia il fascineaza pe imparat cucerindu-i inima, dar Rushdie are mereu in vedere dihotomia Machiavelli-Akbar, oferindu-ne imaginea unui imparat inteligent, un purtator de cuvant al propriilor sale conceptii. Daca Machiavelli reprezinta viata cotidiana aspra cu regulile sale aproape stiintifice privind politica si puterea, imparatul Akbar, care a imbratisat marele vis de a uni sub conducerea sa intreaga Indie, "toate rasele, triburile, clanurile, credintele si natiunile", este centrul moral al romanului, centrul de gravitatie care se leaga de problema care il preocupa dintotdeauna pe Rushdie in activitatea sa: aceea a responsabilitatii, a apararii omului fata de controlul religiei si al bisericilor. Suveranul tolerantei si al umanismului, care a incercat sa creeze o religie care sa tina seama de toate religiile, de la islam la hinduism - i-a invitat la curtea sa si pe iezuitii din Portugalia - obiecta ca Dumnezeu ii sustrage omului bunul responsabilitatii fiindca "existenta sa le tagaduia fiintelor umane dreptul de a-si forma structuri etice". "Daca nu ar fi fost niciodata un Dumnezeu, spunea imparatul, ar fi fost mai usor sa se stabileasca ce este bunatatea", pentru ca bunatatea nu inseamna anulare a sinelui in fata Atotputernicului, ci o "cale dificila, lenta, presarata cu greseli, a unui individ sau a unei colectivitati". Constrans sa-si paraseasca orasul magic atunci cand lacurile au secat si apa lipsea, Akbar intuieste propria infrangere: "Toate lucrurile pentru care a luptat, filosofia si obiceiurile sale de viata, s-au evaporat precum apa". Viitorul nu avea sa fie asa cum a visat, ci "arid si ostil, antagonist"; lumea avea sa urasca si sa ucida in numele "marii dispute in jurul lui Dumnezeu pe care el a incercat sa o incheie pentru totdeauna" si care in schimb continua si astazi sa ravaseasca omenirea. In fine, realitatea si imaginatia nu sunt incompatibile, pare sa spuna Rushdie in somptuoasa sa miscellanea intre istorie si basm: "Religia putea fi regandita, reanalizata, refacuta, poate chiar eliminata; magicul ramanea inaccesibil atacurilor." Akbar, in splendidul sau palat si florentinii in magnificul lor oras traiau intr-o lume de magie "cu aceeasi patima cu care traiau in lumea lucrurilor tangibile".

Scris de: {autor}RMP{/autor}