Fotoreportaj Mănăstirea și Peștera Casian, pe lista locurilor faine, ce trebuie vizitate

Peşterile din Dobrogea nu sunt nici pe departe la fel de dăruite de natură, sau, mai bine zis, la fel de bine valorificate din punct de vedere turistic precum cele din inima ţării, însă au o valoare istorică sau biologică inestimabilă, fapt care a atras atenţia cercetătorilor din toată lumea.

Peştera Sfântului Ioan Casian, aflată în Ţinutul Casienilor, din nordul judeţului, ar fi locul pe care vestitul teolog al Bizanţului şi, în acelaşi timp, unul dintre întemeietorii monahismului, l-a ales pentru a duce o viaţă ascetă. Peştera mai fusese ocupată şi înainte, aici găsindu-se urme ale locuirii ei până în secolul al zecelea. Astăzi, este un loc de pelerinaj pentru credincioşii creştini din toată ţară care vin să viziteze Mănăstirea „Peştera Sfântului Ioan Casian“. Această mănăstire a fost ridicată în 2001 pentru a fi închinată memoriei Sfântului Ioan Casian, născut pe aceste meleaguri în jurul anului 360, care a trăit în pustiul Egiptului, la Constantinopol şi la Roma, pentru a muri în 435 la Marsilia, unde a întemeiat două mănăstiri vestite în Franţa.
 
Sfântul Casian vorbeşte în scrierile sale despre neamul Casienilor, oameni înstăriţi care au putut să asigure copiilor toate cele necesare pentru a-i instrui şi îndemna pe calea credinţei şi a dragostei întru Hristos. Inscripţiile sunt importante pentru că menţionează şi Peşteruca = Peştera Sfântului, care era cuprinsă pe domeniul neamului casienilor. Mărturisirea Sfântului Casian atestă faptul că grota avea folosinţă liturgică, iar în vecinătatea ei era o vatră monahală cu mulţi trăitori îmbunătăţiţi. Peştera Sfântul Casian, aşa cum reiese şi din semnificaţiile denumirii sale, are o importanţă religioasă, fiind peşteră-locuire, iar periodic face obiectul pelerinajelor credincioşilor.
 
În calendarul ortodox este sărbătorit în 29 februarie (sau 28 februarie, când nu sunt ani bisecţi). Catolicii din Marsilia îl cinstesc pe cel pe care-l consideră de-al lor în 23 iulie.
 
Sfântul Ioan Casian a fost prieten bun cu doi mari sfinţi ai Bisericii – Ioan Gură de Aur şi Papa Leon cel Mare, la cererea căruia a scris „Despre întruparea Domnului”, un tratat de condamnare a ereziei nestoriene. Mai mult, experienţa sa monahală în pustia Egiptului, cele două opere - „Aşezămintele mănăstâreşti”, în 418, şi „Convorbirile duhovniceşti”, în 420 – stau la baza monahismului apusean.


Sursa foto: ZIUA de Constanta