Județul Constanța Mănăstirea Casian, construită lângă peștera locuită de vechi creştini (Galerie FOTO)

Pe vârful Dealului Casian, în vecinătatea Peşterii Casian și a satului Casian, se ridică Mănăstirea Sfântul Ioan Casian, în amintirea și spre cinstirea Sfântului Ioan Casian Daco-Romanul (360-435), Părinte al Bisericii. Situată în mijlocul unui peisaj domol, aşezământul monahal este înconjurat de cununa dealurilor acoperite cu pajişti şi pâlcuri de arbuşti. O privelişte largă cuprinde o înşiruire de dealuri domoale, rotunjite, îmbinate prin văi largi. Până astăzi totul este aproape neschimbat. Acelaşi peisaj arid, de stepă. Doar meandrele râului Casimcea de la poalele Dealului Casian sunt puţin modificate încât să dea la iveală două lacuri de acumulare care înfrumuseţează pitorescul peisaj.
 
 
Mănăstirea Sfântul Ioan Casian este situat pe granița dintre Rezervațiile naturale Gura Dobrogei și Cheile Dobrogei.Cercetătorii afirmă două origini posibile ale numelui satului Casian (Vicus Cassiani), de la care provine și numele Sfântului. Prima origine ar proveni de la cuvântul latinesc cassus=„gol,pustiu, lipsit de vegetaţie”.
 
Termenul s-ar fi folosit prin comparaţie cu vechea denumire Ulmetum a comunei Pantelimon, care însemna pădure de ulmi. A doua origine posibilă ar proveni de lanumele latin Cassius, care a aparţinut unui colonist roman întemeietor al primelor aşezări din străvechiul sat Casian, prin secolul I d. Hr.
 
În secolele romanizării exista obiceiul de a se ridica de coloniştii romani sate care primeau numele celui mai important colonist al lor (satul era numit vicus). Astfel, Vasile Pârvan menţionează satele Vicus Clementiani, Vicus Celeris, Vicus Cassiani sau Cassianum, etc. După o activitate în serviciul militar al Romei durând 20 de ani,veteranii aveau posibilitatea să primească pământ şi să se aşeze la ţară. Soldaţii lăsaţi la vatră primeau câte o bucată de pământ destul de întinsă aproape de locul unde slujiseră. Acolo se stabileau, clădeau casă, gospodărie şi făceau agricultură. Aceste terenuri, numite villa romana sau villa rusticae (villa=conac, moşie), au constituit nuclee ale aşezărilor rurale ulterioare. O asemenea villa romana s-a găsit în vecinătatea satului Casian, pe malul stâng al văii Casimcea,chiar în faţa Peşterii Casian.
 
Cel mai probabil că acest sit arheologic este o ruină rămasă de la anticul sat Vicus Cassiani.

 
Spre Cheile Dobrogei se afla Peștera Liliecilor sau Grota Sihastrului. Pe undeva, pe aproape, se zice că s-ar afla o peșteră in care romanii au zidit de vii pe dacii răsculați dintr-un sat apropiat, deopotrivă cu femeile si copiii lor. Mulți ciobani spun că au auzit plânsul, dar nu știu de unde vine.
 
Mânăstirea Sfântul Ioan Casian s-a ridicat în anul 2001, prin strădania părintelui ei stareț, Iustin Petre.
 
La mânăstire se poate ajunge cu mașina, din localitatea Mihail Kogălniceanu, pe un drum de 11 kilometri, spre Târgușor. Drumul spre mânăstire inspiră deja liniștea ce caracterizează locurile de aici. Biserica Sfântului Ioan Casian este construită din piatră albă, calcaroasă- specifică zonei. 
 
La poalele Dealului Casian, în vecinătatea Peşterii Casian, se află două inscripţii săpate în stâncă. Ele se află la o distanţă de aproximativ 100 de metri una de alta, pe o râpă, ascunse într-opădurice. Denumite de localnici Pietrele Scrise, ele au fost cercetate în 1912 de reputatul istoric Vasile Pârvan care scrie ulterior un articol în Analele Academiei cu titlul Stâncile cu inscripţii greceşti din pădurea Şeremetului. Vasile Pârvan ne relatează cum, străbătând valea Casimcei, la o cotitură a drumului, „ne întâmpină o imensă stâncă, destul de netedă, şi pe stâncă citim miraţi,în litere greceşti destul de bine săpate, următoarea inscripţie: OROI KASIANON KAISPILOUHA. Inscripţia se traduce: „Hotarele Casienilor şi Peştera”. Mesajul este scris pe două rânduri pe stâncă, la o înălţime de cca 1,90 m. A doua inscripţie, dăltuită pe o stâncă tot aşa de regulat netezită, dar la mai mică înălţime, este puţin diferită în conţinut: OROI KASIANONSPILOUHON. Aceasta se traduce: „Hotarele Casienilor Peşterilor” sau „Hotarele Casienilor Spilioți (locuitori ai Peşterilor).” (Atât substantivul Kasianon, cât și Spilouxon sunt la genitiv)Vasile Pârvan datează inscripţiile ca fiind din secolele II-III (între anii 100 şi 240) când Provincia se afla sub influenţa culturii greceşti. Cei mai mulţi cercetători apreciază aceste inscripţii ca fiind pietre de hotar ale unui teritoriu al „casienilor”, adică locuitori ai unui sat Casian (pe atunci Vicus Casiani sau Vicus Casianum), potrivit Arhiepiscopiei Tomisului.
 





Peștera ar fi putut servi drept biserică, mai ales că are o arhitectură asemănătoare cu a unei biserici, în mijlocul peșterii fiind săpate în piatră câteva trepte care amintesc de treptele din fața altarului.Pietrele Scrise rămân pentru posteritate un vestigiu al antichității grecești civilizatoare,sub a cărei înrâurire a fost un timp și zona Casienilor, inclusă pe atunci în districtul cetății Histria.Peştera Casian. 
 
Situată pe versantul nordic al Dealului Casian, Peştera Casian se deschide într-un perete calcaros deasupra văii Casimcea. O potecă îngustă, cu trepte săpate în stâncă, se înfundă sub gura peşterii. În dreptul intrării boltite se ajunge pe o scară metalică de 8-10 metri. Se accede într-o grotă spaţioasă, alungită şi cu firide laterale. Ramificaţia din dreapta e o crăpătură inaccesibilă,dar ramificaţia din stânga urcă pe nişte trepte line săpate în stâncă şi după 10 metri se deschideîntr-o mică grotă ca o mică încăpere cu temperatura constantă, şi vara și iarna, în care s-ar fi putut adăposti sihaştrii de odinioară. După cercetările arheologice din anii 1984-1985, pe peretele din dreapta intrării, s-au descoperit cu acest prilej mai multe litere incizate, câteva cruciuliţe şi semne monogramatice.Totodată, pe povârnişul din faţa peşterii, s-au găsit fragmente ceramice din perioada romană târzie (perioada creștină).






 
În anul 1985, după ce au fost reluate cercetările, s-au descoperit în peşteră noi litere incizate şi o altă cruciuliţă. S-au descoperit de asemenea foarte multe fragmente de ceramică romană târzie (sec. IV d. Hr.).În dreapta peşterii (cum se intră) se pot observă între cruciuliţe incizate literele mari K şi N. Pe peretele din stânga se disting literele Π şi N. Separat o altă cruciuliţă este zgâriată deasupra unei firide special amenajate pentru opaiţe. Aceste inscripţii, similare celor descoperite în peştera de la Dumbrăveni, sunt considerate de cercetători că ar fi aparţinut unor aşezăminte monahale din sec. IX-XI.Materialul ceramic de epocă romană târzie, predominant cantitativ şi care a fost datat în sec. IV, indică urme certe de locuire încă din acele vremuri. Datorită poziţiei sale, este foarte probabil ca peştera să fi constituit un refugiu al unor comunităţi creştine timpurii în vremea persecuţiei declanşate de împăratul roman Diocleţian (până la 304). După cum ştim, persecuţia s-a manifestat cu destulă violenţă şi pe teritoriul Dobrogei (pe atunci provincia romană Scythia Minor), fiind cunoscuţi un număr mare de martiri. Potrivit Arhiepiscopiei Tomisului, abundenţa materialului din sec.IV indică prezenţa în peşteră a unor grupuri restrânse de creştini, refugiate din calea persecuţiei autorităţilor imperiale.
 
E posibil ca locuirea peşterii de către creştini mărturisitori să fi dat locului o încărcătură spirituală deosebită pentru urmaşi şi pentru doritorii de viaţă pustnicească. Cu toate că dimensiunile peşterii sunt modeste, se puteau oficia ceremonii religioase, fapt sugerat şi de existenţa treptelor mari din mijlocul peşterii.La hramurile mănăstirii, dar și cu alte prilejuri, la miez de noapte, încă se mai oficiază slujba Sfintei Liturghii în Peștera Casian, care devine uneori neîncăpătoare de mulțimea credincioșilor.
 
 
Sursa.
 
Creștin-ortodox.ro
Arhiepiscopia Tomisului
 
 
 
Citește și
Fotoreportaj ConstanțaFrumusețea și spiritualitatea Mânăstirea „Sfântul Apostol Filip” (GALERIE FOTO+VIDEO)