"Moartea in Teheran"

Zilele acestea se apropieHalloween-ul, sarbatoarea mortii.Mi-am aminte deo istorie scrisa de Viktor Frankl in cartea intitulata "Moartea in Teheran". El povesteste istoria unui servitor care a alergat la stapanul lui spunandu-i ca tocmai s-a intalnit cu Moartea si l-a amenintat.Ingrozit si-a imploratstapanul sa-i dea cel mai rapid cal sa fuga la Teheran. Stapanul a acceptat. Mai tarziu stapanul a iesit in orassi s-aintalnit cu Moartea.A intrebat-o: " De cel-ai amenintat pe servitorul meu?" "O nu!! Nu l-am amenintat; doar m-am aratat surprinsa sa-l gasesc aici , cand eu planuisem sa ma intalnesc cu el, la noapte, in Teheran". Incercam sa pacalim moarte in diferite moduri; cluburi fitness, diete,alcool,medici mai buni, criologie...Nu este posibil. Moarte nu poate sa fie amanata; poate doar sa fie infranta. Ciudat. Nu? Cand suntem gata sa o intalnim suntem mai puternici decat ea. La fel ca Christos si milioane de martiri. Nu stiu de ce imivine in minte Job Chittilappilly,preotul din Thuruthiparambu,Indiaomorat catevatimp in urma in timp ce se ruga...sau Etty Hillesum o tanara evreicainchisa la Auschwitz. "Am plecat din lagar cantand", acestea au fost ultimele ei cuvinte in timp ce mergea la moarte. Erau pregatiti s-o intalneasca... Asa au biriut-o.