Paine amestecata cu lacrimi

Primele raze de soare se vad rosii printre structurile de metal ale garii Ostiense din Roma, Italia. Pe peroanele 14 si 15, dorm imprastiati direct pe ciment, mai bine de 150 de tineri. Altii 70-80 dorm in gara Terminii. Unii sunt sunt foarte tineri au chiar 14-15 ani. Sunt refugiati din Pakistan, Afganistan, Irak , Iran su din diferite tari din Africa. Sunt singuri, flamanzi si foarte tristi. Nimeni nu ii baga in seama. In fiecare duminca dimineata le ducem de mancare. Marian, Simona, Ulise, Sami, Vali,  sunt cativa din cei care ma ajuta in mod constant. Pun suflet in lucrarea care o fac si ii iubesc pe  acesti tineri. Stam de vorba cu ei, glumim si uneori mancam impreuna. Cand ii vad de fiecare data mi se  umple sufletul de bucurie. Cu ani in urma eram si noi ca ei... Singuri si straini.
Zilele trecute am intalnit o femeie romanca. Am intrebat-o daca vrea pachetul cu mancare. S-a uitat lung la noi ... Nu spunea nimic. I-am dat pachetul apoi, nedumeriti, ne-am indreptat spre alte persoane... Cand ne-am intors femeia manca. Lacrimi mari ii curgeau pe obraji, amestecandu-se cu bucata de paine. I-am dat un alt pachet, am vorbit cu ea... Avea necazuri mari. Nimeni nu putea sa o ajute... Mai tarziu cand am revenit n-am mai gasit-o acolo. Nu am mai vazut-o niciodata dar mi-au ramas in minte lacrimile ei... Lacrimile singuratatii, si ale nefericirii.

Va doresc o saptamana buna
Benone Lupu